Românii, foc și pară pe medicii britanici de la Urgențe

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Sănătate pe data 12 aprilie 2016

uk_NHS

Sistemul medical din Anglia „provoacă” dureri cel puțin la fel de mari ca durerile provocate de bolile propriu-zise! Este opinia multor români care s-au stabilit pe teritoriul Marii Britanii și, inevitabil, la un moment dat, au avut nevoie de îngrijiri medicale. Cei mai mulți dintre ei au ieșit din cabinetele specialiștilor mult mai repede decât s-ar fi așteptat, și asta pentru că medicii nu i-au considerat SUFICIENT de bolnavi cât să primească un tratament. S-a scris și s-a tot scris despre cât de multe dureri de cap provoacă sistemul de sănătate britanic nu numai românilor, dar și altor persoane venite din diferite țări europene. De fiecare dată mai este ceva de spus, pentru că aproape fiecare om venit în UK are cel puțin o întâmplare în care sunt implicați medicii de aici.

 

La Urgențe ca la… hotel

Noțiunea ta de durere insuportabilă care necesită o investigație rapidă nu prezintă prea mare interes pentru medicii din UK, angajați în spitalele publice, acolo unde există, bineînțeles, și departamentul de „Urgențe”. Cei care au trecut prin asta știu foarte bine despre ce vorbim, iar cei care au fost mai norocoși și nu au ajuns, până acum, într-o asemenea situație, își pot face o idee din următoarea întâmplare prin care a trecut o tânără româncă.

Mihaela, 30 de ani, Crewe: „Despre faptul că lucrurile sunt total diferite în sistemul de sănătate britanic față de cum am fost noi obișnuiți în România am fost avertizată, dacă pot spune așa, înainte de a pleca din țară. Vă mărturisesc, însă, că nu am pus mare preț pe acele vorbe și m-am gândit că poate sunt exagerări ale unor oameni care nu fac altceva decât să se plângă. Știți cum e, în România nu era bine pentru că medicii foloseau aparatură rudimentară și trebuia să le bagi ceva în buzunar pentru a fi luat în seamă, iar în Anglia nu e bine chiar dacă au de toate, pentru că nu dau prea mare importanță simptomelor tale, iar analizele se întind pe durata câtorva luni. M-am convins, însă, că poveștile românilor despre cum au fost tratați în spitalele din UK sau în cabinetul GP-ului (n.r. – medicului de familie) au cel puțin un sâmbure de adevăr, în momentul în care am ajuns în situația de a merge la spital.

Chiar cu vreo trei săptămâni înainte de a pleca în concediu în România, am început să am dureri în partea dreaptă. La început au fost suportabile și nu le-am prea luat în seamă, mai ales că eram în zilele mele libere și am putut sta liniștită acasă. Însă, în prima zi de lucru, acele dureri au devenit din ce în ce mai supărătoare, până când am simțit că nu mă mai pot ține pe picioare și că nu mai pot merge, lucru esențial la locul meu de muncă. I-am cerut voie managerului să merg la spital, iar acesta a insistat chiar să mă ducă un coleg, dată fiind starea mea. Panica mea cea mai mare era să nu am apendicită și să fiu nevoită să mă operez în Anglia, mai ales că în curând trebuia să plec acasă.

Îmi amintesc faptul că am ajuns la spital cu dureri insuportabile. Practic, ajunsesem să merg aplecat din această cauză. Spre surprinderea mea, nimeni nu a fost prea impresionat de situație, iar locul în care am intrat mi s-a părut mai mult o recepție de hotel decât una de spital unde sunt tratate problemele urgente. Am fost rugată să iau loc și să aștept. Și am așteptat…patru ore!!!Am stat pe un scaun, de la 8 dimineața la 12.00, nemâncată de seara trecută și în frig. Poate nu era frig acolo, dar cel puțin mie mi-a fost, cu siguranță și din cauza stării în care mă aflam. După patru ore mi-a venit rândul, în sfârșit!! Sincer, nu mai știam dacă amorțisem de durere sau îmi trecuse, oricum după atâta timp tot ce îmi doream era să…plec acasă! Mă săturasem de spital, de medici, de tot! În fine, a insistat și colegul meu că dacă aș pleca, nu aș rezolva nimic, iar a doua zi aș fi nevoită să o iau de la capăt. Așa că am intrat în cabinetul în care am fost îndrumată de o asistentă care înainte mi-a luat tensiunea și mi-a pus câteva întrebări despre starea de sănătate.

În cabinet, surpriză! Medicul a repetat pașii pe care îi făcusem și cu asistenta, după care a deschis Google Translate și a început să îmi pună un șir de întrebări. L-am asigurat că înțeleg tot ce mă întreabă, dar chiar și așa insista ca, după ce îmi punea întrebarea în engleză, să mă întrebe același lucru folosind câteva cuvinte românești pe care i le dădea programul, evident într-o formulare eronată. Nu știu din ce motiv, nu am pregătirea necesară în domeniu, acel doctor insista asupra posibilității ca eu să fiu însărcinată. I-am răspuns că acest lucru nu este posibil. Evident că nu m-a crezut pe cuvânt și mi-a întins un test de sarcină pe care m-a rugat să mi-l fac. I-am urmat instrucțiunile, iar testul a ieșit negativ. Nu a fost suficient acest rezultat! Mi-a spus că o să ducă sumarul de urină la un laborator pentru a fi făcut un nou test. Și acela a ieșit tot negativ, motiv pentru care medicul a trecut în sfârșit la etapa următoare a examinării.

A început să mă palpeze în zona dreaptă și mi-a zis să îi spun cu EXACTITATE unde mă doare pentru că, motiva el, o diferență de doar un centimetru între două zone în care mă apasă poate însemna două afecțiuni diferite. Acela a fost momentul în care cred că am clacat. I-am explicat că am așteptat patru ore pe holul spitalului, că am impresia că durerea s-a extins în toată zona și că mi-ar fi imposibil să îi precizez cu exactitate unde mă doare. De altfel, i-am spus, că de asta am venit la spital, să mi se facă un ecograf, să aflu ce problemă am «cu exactitate», cum spune el. Replica lui mi-a tăiat respirația și cred că îmi va suna în urechi mult timp de aici înainte:

—————————————

„Durerea dumneavoastră nu reprezintă o urgență pentru noi, motiv pentru care nu vă putem face un ecograf în spital. Vă recomand să sunați la GP și să obțineți o programare acolo, după care acesta va decide ce este de făcut mai departe!”

—————————————

Pe moment, mi-a venit să îl întreb de ce nu m-a trimis acasă mai devreme, de ce nu m-au trimis la GP din primele momente, dar eram prea uimită de ce se întâmpla și cred că mă blocasem la momentul în care mi-a spus că durerea mea nu e o urgență pentru ei… Asta, deși eu nu puteam să mă țin pe picioare. M-am ridicat de pe pat și, în drum spre ușă, l-am întrebat: „Totuși, credeți că este posibil să am apendicită?!” Mi-a răspuns că nu, dar că nu îmi poate da mai multe detalii și că îmi recomandă să iau Paracetamol și să beau lichide și astfel voi scăpa de durere, cel puțin până când ajung la o consultație la GP.

Nu am ajuns nici până în ziua de azi la GP cu această problemă. Liniștită, într-un fel, că nu am apendicită, am luat câteva calmante și am scăpat de durere. Când am ajuns în România, prima oprire a fost în cabinetul unui medic, iar acolo am aflat pe loc ce problemă am.”

 

Mihaela: „Acum aștept să merg din nou acasă la o consultație!”

Tânăra româncă a afirmat că după toată întâmplarea din Anglia a plecat în concediu în România și abia atunci a aflat de ce afecțiune suferea. A primit un tratament de la medicul român, dar nu a putut urmări evoluția bolii din cauza faptului că s-a întors în UK.

Mihaela, 30 de ani, Crewe: „Printr-un simplu ecograf am aflat că am un chist de 7 centimetri la unul din ovare și că, în urma efortului depus, acesta s-a deplasat și a cauzat durerea pe care o avusesem în urmă cu câteva săptămâni. Mi s-a prescris drept tratament să iau anticoncepționale timp de trei luni, după care să fac un nou ecograf pentru a afla dacă acel chist s-a absorbit sau nu.

 

trimiteri-sus-4

Tratat de medicii britanici, salvat de cei români

LA GP: PARACETAMOL, GOOGLE ȘI ANALIZE INSTANT!

NASTEREA: AICI SAU ACASA…

ANGLIA, TRATATA DE MEDICI ROMANI

trimiteri-jos-4

 

Am știut din momentul în care mă aflam în cabinetul medicului din România că nici măcar nu voi încerca să mă programez la un control în UK. Nu mai aveam nicio tragere de inimă să mă lovesc de sistemul britanic și de amânările lui, așa că mi-am cumpărat anticoncepționale pentru șase luni, iar acum urmează să merg acasă și să mă duc din nou la consultație. Nu știu dacă am făcut bine sau dacă am greșit, dar atât de dezamăgită am fost de ce mi s-a întâmplat în ziua aceea la spital, încât nu mi-am mai dorit să ajung într-o situație asemănătoare. Nu arăt cu degetul spre nimeni, cu siguranță lumea de aici este obișnuită cu acest sistem, dar noi, veniți dintr-o țară cu alte obiceiuri, ne adaptăm cu greu la mersul din sistemul de sănătate britanic.”

 

De la Urgențe… în ce direcție?!

Ziua în care a ajuns la spital, la Urgențe mai exact, este una pe care nu o va uita prea curând nici Daniela, o tânără din județul Gorj care locuiește în UKde aproape doi ani.

Daniela, Gorj: „Eu am ajuns la spital direct de la serviciu. Pur și simplu mi s-a făcut rău, am leșinat, iar colegii și conducerea firmei la care lucram au chemat ambulanța. Cei de la spital mi-au spus că am avut o cădere de calciu pe fondul stresului. Mi-au pus o perfuzie, iar după ce aceasta s-a terminat,a venit la mine o asistentă și m-a întrebat dacă am mașină să plec acasă. I-am spus că ambulanța m-a luat direct de la serviciu, că am venit la spital însoțită de cumnata mea, care lucra în același loc, dar că nu avem mașină și pe cineva care să vină să ne ia. Mi-a spus că-i pare rău că nu are nicio soluție pentru noi și că trebuie să părăsesc spitalul. Când am ieșit pe poarta unității medicale, nu știam nici măcar în ce direcție se află orașul în care locuim. Am rugat pe cineva care lucra în spital să ne explice. Acesta a făcut niște ochi mari și ne-a spus că o să avem de mers pe jos aproximativ șase kilometri! Nu avem de ales, i-am răspuns, și am ieșit pe poarta spitalului, după care am plecat în direcția pe care ne-o indicase. Așa slăbită cum eram, am fost nevoită să merg ore în șir pentru a ajunge acasă. A fost cumplit! Ni se părea că drumul nu se mai termină. Mi s-a părut foarte urât din partea lor ca după ce îți pun o perfuzie să te invite să părăsești spitalul. În România, primeam acest prim-ajutor de la medicii de pe Ambulanță și cu asta se încheia povestea. Era clar că nu aveam o afecțiune gravă, dar să lași un om să meargă peste șase kilometri pe jos, după ce leșinase în urmă cu câteva ore, nu mi se pare deloc potrivit. În Marea Britanie, cel mai bine este să nu ajungi pe mâna medicilor!”

 

Ore în șir petrecute în sala de așteptare

Pentru românii care nu au pus încă piciorul în Marea Britanie, informația din subtitlul de mai sus poate părea de necrezut. Nu și pentru cei care locuiesc de ceva timp în Anglia.

Cristina, București: „Prima și singura dată când am mers la spital în cei trei ani de când locuiesc în UK a fost pentru că soțul meu avea o durere cruntă de măsea. Îl durea de câteva zile, am tot zis că îi trece până când, într-o seară, nu a mai rezistat și a spus că vrea să meargă la spital să-i fie extrasă. Am mers la spital și am fost puși să așteptăm. Am așteptat toată noaptea fără să fim băgați în seamă. Spre dimineață, când mai aveam puțin și trebuia să mergem la lucru, am cedat și am plecat acasă! Nu ne puteam permite să lipsim de la serviciu, așa că am mers la muncă epuizați după  o noapte nedormită, iar soțul meu mai avea în plus și acea durere groaznică. Norocul lui a fost cu un bulgar. Acesta i-a dat câteva plicuri de Aulin, iar durerea a dispărut ca prin minune încă de la prima doză. Evident că la primul concediu în România am adăugat și acest produs pe lista de medicamente pe care le-am cumpărat înainte de a ne reîntoarce în Marea Britanie.”

—————————————

Sunt bolnavă, nu se vede?!

 

„Nu am idee în ce hal trebuie să arăți pentru ca cei de la Urgențe să se ocupe în vreun fel de starea ta de sănătate. Miercuri (n.r. – 30 martie) am fost cu ambulanța la Urgențe pentru că abia mai puteam să merg și, după trei ore de așteptare cu niște dureri crunte, mi-au făcut o injecție și mi-au dat o cutie cu pastile și «go home» cu sciatică (zic ei). Următoarele zile am luat conștiincioasă «tratamentul» și m-am simțit din ce în ce mai rău. Astăzi (n.r. – 4 aprilie) nu am mai reușit să cobor din pat nici cu ajutor din partea soțului. Am chemat din nou salvarea și am primit același răspuns, aceleași medicamente, doar că mi-au mărit doza. A mai trecut cineva prin situația asta?!”

Nicoleta, o româncă stabilită în UK, care a sperat ca prin intermediul unui site de socializare să primească mai multe lămuriri decât a primit în spital

 

Răspunsurile nu au întârziat să apară:

„Mergi în țară!!! Caută un doctor bun și rezolvă problema cu bani în țară!!! Am văzut atât de multe greșeli în sistemul sanitar aici de te iei cu mâinile de cap!”

Maria

„Dacă ești înregistrată la GP, du-te la el. În spital nu o să te ajute cu nimic. Eu am fost pentru o problemă la picior (nu puteam deloc să îl pun jos) și mi-au recomandat să iau Paracetamol și să stau câteva zile acasă.”

Mihai

„La Urgențe nu prea te bagă în seamă dacă nu ești pe patul de moarte!”

Claudia

—————————————

Autor articol: Loredana Petrescu

Comentarii

14 pareri la “Românii, foc și pară pe medicii britanici de la Urgențe”

  1. Catalin Spune:

    La fel a pățit și soția.nu a avut dureri doar a vrut sa facă o ecografie sa afle în ce stare se mai află fibronul și I-a spus ca numai în cazuri extreme va putea face.și ca ce s-ar întâmpla dacă toate femeile ar face la fel și ca nu este nevoie .adică după ce mori te verificăm.

  2. Deedee Spune:

    Acum un an am fost LA urgenta cu o durere pelviana groaznica. Dupa 4 ore de asteptare mi’au facut un scan si m’am trimis LA specialist. Acolo inca 2 ore asteaptare. M’a consultation si m’a trimis Acasa cu paracetamol si tablets de fier. Dupa 2 saptamani eram tot ametita si cu dureri, am sunat ambulanta. L’au intrebat pe sotul daca respir. Pe scari am lesinat in bratele lor de 2 ori pt AIA nu m’am coborat pe targa. Am ajuns LA spital, LA urgenta, 5 ore nu an fost vazuta de nici un medic. Ulterior am acuzat dureri groaznica in umarul drept. 4 asistenti au incercat sa imi puna branula. A doua zi m’am externat. Nu putem sa stau dreapta, eram inflamata f tare in zona pelviana. Am hotarat cu sotul sa venim de urgenta in Romania unde am fost internata si operatia de urgenta de sarcina extra uterina. Eram LA 3 zile de septicemie. Medical Roman a fost socat CA am rezista zborului pana in Romania si saptananilor fara testament. E o minune CA traiesc, am un Dumnezeu mare!
    Oameni buni, nu asteptat mila lor, veniti LA medicii Romani daca vreti sa nu muriti pe pamant strain. Acolo nimeni nu va va plange moartea, un immigrant in minus. Credeti-ma CA am simtit pe pielea mea si au fost nepasatori LA durerea mea!

  3. petre Spune:

    Cumnatul meu a facut Atac vascular cerebral datorita sistemului de aici.este in spital este o leguma acum si are 2 copii care nu se stie cum vor creste.daca cineva ma poate ajuta cum sa o invat sa si gaseasca dreptatea iar cei vinovati sa plateasca va rog lasati mi un mesaj.multumesc.

  4. Bebe Spune:

    Sunt o gramada de exagerari.
    Tot felul de fandositi si plictisiti. Venituri in uk si habar nu aveti despre uk si sistemul lor. Ven unii aici de la coada vacii, nu sunt in stare sa lege 2 cuvinte in engleză si vor sa fie tratați ca prim ministrii…
    Am fost in spital de mai multe ori, am trecut si pe la urgențe, unde da trebuie sa aștepți si timpul de așteptare este afișat de la început ( toata lumea așteaptă o ora doua trei … cat este necesar) urgentele de asemenea sunt luate in ordinea urgențelor, daca ai ghinion sa fie toți mai urgent decat tine asta e, dar daca te duci la urgențe ca te-ai impuns la deget nici nu te poti aștepta sa fi luat in serios….
    De fiecare data cand am fost la urgențe am fost tratat corespunzător. In spital pentru tratament si operații am fost tratat exemplar. Deci tot ce înșiră necunoscuții astia aici este doar parerea lor. Sunt genul de atotștiutori care dupa ce ies din cabinetele doctorilor isi administrează singuri tratamente dupa ce au mai citit ei pe facebook si ignora total tratamentul dat de medic. Sistemul lor este unul dintre cele mai bune. Medicii de garda se deplasează chiar si la domiciliu daca este necesar etc.
    Si da ecografia nu se face doar asa ca asa vrea pacientul. .. se fac doar doua ecografii pe durata sarcinii. Restul in cazuri excepționale.
    Vin unii dd la coada vacii si cred ca aici gata te duci la urgențe ca vai doamne te doare burta dupa ce ai mâncat toate prostiile si gata 5 medici te si consultă si iti fac zeci de analize pentru ca tu habar nu ai cum te cheamă de fapt…

  5. Cristina C Spune:

    Nu zic ca nu se intampla si din astea, dar sa nu exageram
    Am fost la urgente de vreo 4 ori, au fost foarte civilizati, mi-au explicat ce era de explicat, de asteptat am asteptat si 30min si 3 ore, nah, erau altii mai rau ca mine.
    Cand mi-am intins tendonul la glezna mi-au facut raze imediat, mi-au aratat cum sa folosesc carja si aia a fost.
    Eu cred ca noi romanii avem probleme in a recunoaste o urgenta medicala. Suntem prea obisnuiti sa nu ducem cand ne convine sa bagam bani in buzunar doctorilor si ei sa ne faca exact ceea ce cerem.

  6. Emilia Spune:

    DA adevarul este ca daca nu esti aproape in ultima faza a bolii nu iti da nimeni decat paracetamol trebuie sa zaci pina de abia mai respiri numai atunci considera urgenta si iti da antibiotici de te rupe la stomac

  7. george Spune:

    muncesc in NHS de aprox 4.5 ani, in chirurgie si de ceva vreme in urgente A$E. `Bebe` a comentat perfect. Toata lumea e tratata exact la fel, fara nici o diferenta de nationalitate,sex,religie,kilograme, varst\, inaltime, etc. TOTI asteapta in A&E max 4 ore,dar daca unii vin cu meteli la cap si altii cu matzele pe afara, ghici ce, chiar daca este randul tau, cei cu matzele pe afara vor avea prioritate. Eu am tratat englezi,romani,polonezi,indieni, chinezi,etc..toti tratati cu acelasi profesionalism. Diferenta dintre NHS si CNSASA (sau cum s-o numi la noi bataia aia de joc de sistem de sanatate) e incomparabila.Aici nu vii cu medicamentatie de acasa,nu iti cere nimeni bani pe fatza,nu te trateaza nimeni ca pe ultimul rahat,nu te lasa cu rahatul la cur zile intregi, nu iti fura iaurtul si marul adus de rude de acasa,nu te trimite nimeni de guler afara din spital daca nu ai un loc de resedinta, etc.Ca sa nu mai zic ca multi dintre voi nu vb o boaba de engleza, ca de termeni medicali in engleza (dar si romana) ce sa mai zic. SI APROPO, MULTI DINTRE VOI NU PLATITI TAXE CATRE SISTEMUL SANITAR, DAR TOTI VRETI DE TOATE MOCA. Nu va place `la anglia`, plecati fratilor inapoi `la romania` unde va ia toti la p**a si va masoara financiar din ochi. O zi buna (ingratilor)

  8. Mariana Spune:

    Imi pare rău pentru ce sa întâmplat cu doamnele de mai sus , dar sunt spitale diferite si oameni diferiți ..Am ajuns si eu la urgentă la un spital din Londra care nu era văzut asa bine, dar eu am avut noroc , cum am ajuns acolo m-au si văzut imediat si pana seara am fost si operata..

  9. DECE BAL Spune:

    Sunt prosti si jegosi da-i in mortii lor de imputiti
    se caca pe ei nu sunt profesionisti se misca greu

  10. DECE BAL Spune:

    xxxxx George cu NHS-ul tau cu tot

    mars in xxxxxxx de xxxxxx convertit xxxxxx la xxxxx care nu ai putut sa faci fata la standardele din tara fraiere

    *Comentariu parțial blocat datorită limbajului licențios

  11. Tamara Spune:

    Sotul meu anul trecut in luna august s-a prezentat la spital cu dureri groaznice de lao piatra la rinichi i s-a montat un stent pe uretra din 2 in 2 sapt a mers ba la spital ba la gp si l-au zapacit cu medicamente pana i-au crescut transaminazele la ficat ,alergii internare etc si spuneau ca nu e pe lista sa-i sparga piatra .dormea numai pe partea dreapta si noptile le facea albe.Intr-un tarziu un fr roman ne-a spus sa plecam in romania.Am plecat la sf lui decembrie si in am aflat ca stentu nu era montat pe uretra cu piatra ci pe cealalta.Dr roman a trebuit sa scoata stenru sa monteze altul pe uretra cu piatra.Am incercat sa spun pe scurt.au facut atatea tomografe si analize si nu au observat?

  12. gabriela Spune:

    acum doua zile am lesinat la munca am facut un atac de panica care sa transformat intr-n preinfart cum am cazut m-am lovit la cap si la spate ,managerul de la munca a chemat ambulanta dupa care am fost transportata la spital unde eu deabia mai respiram pur si simplu nu mai aveam aer si nu imi mai simteam corpul deloc avand dureri groaznice de cap spate si piept am fost tinuta pe holul spitalului iar dupa aprox doua ore in sf a venit un dr sa ma vada intre timp mi sa administrat o injectie in mana care nu a avut nici un efect mi-au dat paracetamol iar dupa aceea mi-au facut radiologie si m-au mai tinut vre-o patru ore intr-un salon mizer doamne astia sant varza puteam sa mor si ei dupa aceea m-au intrebat ca am cu ce sa merg acasa nu pot sa cred asa ceva???

  13. George Spune:

    Pt Gabriela:the injection you’ve zbeen administered is a low molecular weight fragmin ment to prevent any clot formation which can travel to your brain , lungs or heart and stop any of those organs from functioning. It is a standard procedure , life saving especially considering the reason of admission in the hospital and the way you’ve described your symptoms. without the injection you can die on the spot.You don’t feel a thing from it btw, it works internally.The paracetamol I am sure they’ve given in to you IV which given that way is as effective as morphine. You said they done scans on you and I am sure they communicated you the results and a further plan I. E. follow ups , or gp referals, depending on the findings of the scans you’ve had. Salon mizer? Sunt sigur ca e lux fata de romania, so oricum e GRATIS. Nu ii place, e ok , te poti duce acasa „la mai bine”. All the best.

  14. George Spune:

    DeceBal dupa nume si limbaj deduc ca esti un tigan jegos venit in Leeds cu foamea in gat, care nu poate lega o propozitie de 3 cuvinte in engleza, care doarme intro camera 4×4 metri cu alti 6 jegosi, de va luati de mancare paine la redus din supermarket. Tratament pt tine nu e in NHS e in Auschwit, deci ai gresit tara. De multe ori am avut jeguri de tigani pe salon si mereu am avut grija sa ma asigur ca veti primi nota de plata daca nu sunteti eligibili fix la adresa din romania. Hai gata ca ma plictisesti jegule, te-am pupat xxxxxxxx.
    *Comentariu editat datorită limbajului licențios.

Spune-ti si tu parerea!