Romanii scriu la ziar

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 27 ianuarie 2014

The Guardian a avut o idee neobisnuita. Atat de neobisnuita incat nici nu mai stii daca e acelasi The Guardian care ne-a luat, ani de zile, „la impins vagoane” (vorba romaneasca pentru o hartuiala inexplicabila) sau e cu totul altul, din alt secol, cu alta conducere si poate, in alta tara.

Ziarul a oferit website-ul sau de marturii pentru romanii care au ceva de spus cu privire la viata lor in UK. Lectura mesajelor spune mai multe decat cinci teze de doctorat. Rezuma intr-o formula aparent neutra accesul la imaginea Romaniei. „Romanii ca mine nu apar niciodata in mass-media”, scrie cineva. Ei, si? Doar nu toti romanii trebuie sa apara in mass-media. Substratul e, insa, altul. Cei 99,9% din romanii aflati in UK, adica cei ignorati de opinia publica, traiesc intr-o normalitate egala cu cea a britanicilor, au victorii si esecuri, dar nu se deosebesc prin nimic de cetatenii europeni din celelalte 27 de tari. Respecta aceeasi civilizatie si impartasesc aceleasi valori. Abia din momentul in care se vesteste ca sunt romani incep sa fie priviti cu suspiciune si, sa recunoastem, au dreptul sa nu priceapa de ce. „Aceasta este generatia de care va temeti: oameni tineri care vin aici si investesc, initiaza afaceri si devin parte a comunitatii multietnice si inteleg exact ce insemna sa traiesti in Uniunea Europeana”, scrie altcineva.

Ei da, iata o provocare. Nu mai este vorba de prostia fara de care nu poate exista respingerea pe criterii nationale. Este vorba de o teama greu de identificat, o teama vaga, generala, de cei care vin si s-ar putea sa fie mai capabili, mai instruiti, mai europeni decat multi autohtoni. Nu imigrantul roman caruia i s-ar putea gasi o greseala in framantatul sau trecut (cazul Victor Spirescu), ci imigrantul roman scolit, istet, fara complexe si fara prejudecati, tanarul care intelege si traieste in mijlocului realitatii numite Europa. Ce ne facem cu el? Intra in competitie profesionala cu oricine, castiga sau pierde, merge mai departe, si pana la urma isi gaseste locul pe deplin meritat. Nu este, oare, locul lui? Sunt acordate, oare, locurile de munca in domenii de varf in functie de dosar, nationalitate, greutate sau grupa sanguina? Fraza aparuta pe website-ul The Guardian rezuma o exasperare pe care multi romani o traiesc fara sa-i gaseasca cea mai potrivita expresie. Aceea de a fi pe deplin european fara ca cei din jur sa accepte asta.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!