Românul ajuns manager la o agenție guvernamentală britanică

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 29 februarie 2016

Londra_Nicolae Daniel Popescu

Un român se află printre managerii NARIC UK, agenția națională guvernamentală britanică pentru recunoașterea și echivalarea diplomelor de studii și a certificatelor de calificare profesională.

Nicolae Daniel Popescu este în prezent Information Development Manager la National Academic Recognition Information Centre (UK NARIC). El a obținut această poziție de conducere după ce a lucrat peste opt ani în cadrul instituției. În tot acest timp, tânărul originar din nord-estul României a răspuns solicitărilor a mii de conaționali stabiliți în Regatul Unit care doreau să obțină recunoașterea propriilor acte de studii pe piața muncii britanice și s-a implicat activ în existența comunității românești pe aceste meleaguri.

 

Românul de la NARIC

Diaspora Românească: Cine este Nicolae Daniel Popescu, românul ajuns recent manager la UK NARIC? De unde vine el?

Nicolae Daniel Popescu: Sunt originar din Câmpulung Moldovenesc, un orășel mic și provincial din nordul Moldovei, aproape de unde se agață harta României „în cui”. Am studii superioare în Drept și am continuat cu un program de master în Studii Europene (politică și integrare europeană) la Centrul de Studii Europene din Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.

 

D.R.: Aceste „studii europene” au fost cele care ți-au deschis calea spre un viitor în Marea Britanie?

N.D.P.: Încă din facultate am avut curiozități, interese și preocupări legate de procesul de tranziție al României postcomuniste. Mi-a fost foarte greu să înțeleg de ce lucrurile mergeau într-un mod incompatibil cu valorile pe care le-am asimilat în familie și în școală.

După terminarea studiilor postuniversitare, ca orice tânăr de 24-25 de ani cu foarte multe întrebări despre viitorul meu, am crezut că o să găsesc răspunsurile în Marea Britanie.

 

D.R.: Cum a ajuns tânărul Nicolae Popescu, proaspăt absolvent al studiilor universitare la Iași, să obțină un loc de muncă la centrul de recunoaștere academică UK NARIC situat în Cheltenham, la aproape 100 de mile nord-vest de Londra?

N.D.P.: Debutul meu profesional la UK NARIC este strâns legat de perioada în care am venit în Marea Britanie ca bursier „Leonardo da Vinci” în timpul studiilor postuniversitare la Centrul de Studii Europene din Iași. Încă de la sosire, prima mea impresie despre Marea Britanie a fost foarte bună. Am știut că aici doresc să îmi încep cariera.

Imediat după absolvire, m-am reîntors în Regatul Unit, după ce anterior parcursesem cu succes toate etapele unui concurs de ocupare a unui post de Information Officer (în cadrul UK NARIC – n.r.).

—————————————

„Departe de casă, am realizat că și eu sufăr aceeași «boală» ca maestrul Radu Beligan, anume că «sunt legat ombilical de România».”

Nicolae Daniel Popescu

—————————————

 

D.R.: Practic, toată experiența ta profesională în Marea Britanie se leagă de UK NARIC?

N.D.P.: Lucrez pentru centrul de recunoaștere academică din UK de peste opt ani, perioadă în care am fost implicat în zeci de proiecte, conferințe, seminarii, vizite de studii care au avut ca scop îmbunătățirea procesului de recunoaștere a calificărilor din țările din sud-estul Europei, inclusiv din România.

Chiar din cursul primului an de angajare, am interacționat cu mii de solicitanți din aproape toate colțurile lumii. Fiecare cu problemele, așteptările și speranțele sale. În tot acest timp, m-am specializat pe recunoașterea diplomelor din statele din Europa de Sud-Est și din fostul spațiu sovietic.

 

trimiteri-sus-4

MESERIA ȘI CALIFICAREA CONTEAZĂ!

UNDE LUCREZI? ÎN AEROPORT!

Angajată de Council pentru… români

Câştigurile la care se poate aştepta un student după licenţiere, în UK

trimiteri-jos-4

 

Zeci de mii de diplome emise în România, echivalate și recunoscute în UK

D.R.: Cât de importantă este existența UK NARIC pentru românii stabiliți în Regatul Unit?

N.D.P.: UK NARIC este autoritatea competentă britanică pentru recunoașterea academică a studiilor efectuate în străinătate. Rolul acestui organism este de a evalua o diplomă obținută în străinătate prin comparație cu sistemul britanic de învățământ, în vederea stabilirii nivelului pe care aceasta îl conferă în învățământul britanic. Ca și în alte state din Europa de Vest, echivalarea studiilor prin intermediul UK NARIC nu este obligatorie. Devine importantă când este solicitată în mod expres de către angajatori, inclusiv pentru titularii de diplome profesionale care doresc să acceseze mai ușor piața muncii ca muncitori calificați.

Evident, fără un organism central care să îți recunoască actele de studii, mobilitatea muncitorilor străini pe piața muncii ar fi foarte limitată.

 

D.R.: S-a schimbat, în ultimii ani, rolul UK NARIK vis-a-vis de migranții sosiți din România în Regatul Unit?

N.D.P.: După părerea mea, rolul organismelor de recunoaștere a studiilor s-a mărit odată cu creșterea numărului de muncitori migranți din țările din Est, inclusiv România și Bulgaria. Odată cu integrarea României în UE, piața muncii din Regatul Unit a cunoscut o creștere importantă a numărului de profesii și meserii despre care angajatorii și organizațiile profesionale britanice nu prea știau mare lucru. În acest context, activitățile de informare și serviciile de echivalare a studiilor devin o componentă importantă în procesul de reintegrare academică sau/și profesională într-o altă țară.

—————————————

„Întreaga mea experiență în sensul ajutării conaționalilor din comunitatea românească în Marea Britanie poate fi descrisă de un citat din marele Mircea Eliade: «Sunt epoci în care nu poți înainta decât mergând contra curentului».”

Nicolae Daniel Popescu

—————————————

 

D.R.: Câți români au apelat la NARIC în cei peste opt ani de când lucrezi acolo? Și care au fost cele mai frecvente solicitări ale lor?

N.D.P.: Nu am date statistice exacte, însă în cei aproape doi ani de activitate în cadrul departamentului de echivalări, am dat curs la mai multe mii de solicitări. Aceasta până la nivelul anului 2009, când mi-am început activitatea în cadrul departamentului de cercetare și m-am ocupat de mult mai puține dosare de echivalare. La vremea respectivă, românii încă nu știau foarte bine cum să își valorifice studiile și experiența profesională anterioară din România. Este totuși o perioadă în care am întâlnit aplicanți foarte bine pregătiți profesional și academic. Cele mai multe cereri veneau din partea românilor cu studii postliceale și universitare, dar și din partea muncitorilor calificați în școlile profesionale.

La nivelul anului 2014, au fost peste 2.500 de cereri de echivalare din partea românilor. România este una dintre țările din care vin cele mai numeroase cereri de echivalare a studiilor.

 

D.R.: Au existat și oarecare probleme generate de conaționalii noștri care își doreau foarte mult un certificat de calificare sau o diplomă recunoscută în Marea Britanie?

N.D.P.: Au existat și provocări legate de recunoașterea anumitor diplome în Marea Britanie. Din fericire, pot spune că am fost cu un pas înaintea transformării lor în probleme. Cred că acest lucru s-a datorat faptului că am avut mereu o atitudine pro-activă și am fost interesat de obținerea unor rezultate concrete, cu impact imediat asupra creșterii mobilității muncitorilor români pe piața muncii din Marea Britanie. Poate că una dintre cele mai mari realizări a fost să introduc în grila de echivalare mai multe calificări academice și profesionale care până prin 2009 nu erau recunoscute în Regatul Unit.

 

Visul britanic pe vremea când se stătea la coadă pentru o viză de UK

D.R.: Cât de importantă este pentru cariera ta profesională ascensiunea pe o poziție managerială în cadrul NARIC?

N.D.P.: Noua poziție de conducere înseamnă foarte mult pentru mine, deși odată cu aceasta vine și o responsabilitate foarte mare. Sunt foarte încântat de rol, iar partea frumoasă este că managementul resurselor umane și informațiilor face casă foarte bună cu rolurile mele anterioare de specialist în recunoașterea studiilor și expert în educație.

Timp de mai mulți ani, m-am dedicat îndeplinirii unei importante funcții publice ce a înlesnit integrarea est-europenilor, implicit a românilor, în societatea britanică pe două direcții: academică și profesională. În 2013 am parcurs ultimul dintre cele trei niveluri profesionale din cadrul departamentului de cercetare, iar următorul pas firesc era să mă înscriu în competiția pentru ocuparea unui post de conducere. O consider drept o oportunitate extraordinară de dezvoltare profesională, care îmi va oferi și mai multă experiență, credibilitate și autoritate în domeniul educației.

—————————————

„Foarte important, toate realizările mele au fost rodul unor colaborări de excepție cu instituții abilitate, organizații non-guvernamentale și numeroși specialiști și români entuziaști din străinătate și din țară. Am găsit că munca în echipă este cea mai bună modalitate de a răspunde provocărilor oricăror timpuri și am o prețuire enormă pentru românii care au această calitate.

Mă simt privilegiat că în toată această perioadă am colaborat cu persoane de mare valoare, care au făcut foarte mult pentru românii din UK.”

Nicolae Daniel Popescu

—————————————

 

D.R.: Crezi că a contat pentru românii din Marea Britanie faptul că un conațional de-al lor lucrează de peste opt ani la agenția națională de recunoaștere și echivalare academică a actelor de studii în UK?

N.D.P.: Sunt printre românii care au plecat din țară într-o perioadă destul de tulbure pentru România, dar și pentru comunitățile românești de peste hotare. Am stat la rând (înainte de 1 ianuarie 2007 – n.r.), împreună cu foști colegi de studii, începând de la ora 02.00 dimineața, pentru a obține viză de la Ambasada Marii Britanii de la București. Ca multe alte sute de români aflați la aceeași coadă, eram acolo pentru un vis. Odată integrat în Marea Britanie, am găsit – spre surprinderea mea – angajatori, organizații profesionale și instituții care știau foarte puțin despre România. Unii știau doar să întrebe dacă avem sau nu permis de muncă…

De aceea, dorința mea cea mai mare a fost să progresez în cadrul departamentului de cercetare (din interiorul UK NARIC – n.r.). De acolo, știam că întreaga mea activitate profesională avea posibilitatea să influențeze pozitiv și substanțial modul în care erau privite studiile din sud-estul Europei. Această schimbare a avut un efect benefic și asupra comunităților românești din Marea Britanie, dar și a felului în care era perceput sistemul de educație românesc în rândul instituțiilor, angajatorilor, asociațiilor profesionale și universităților britanice.

Perioada menținerii restricțiilor pe piața muncii (1 ianuarie 2007 – 1 ianuarie 2014 – n.r.) din UK a fost una în care foarte mulți români au fost victime ale discriminării, dar mai ales ale exploatării la locul de muncă. De multe ori acestea erau săvârșite chiar de către proprii conaționali. Astfel, am ajuns la convingerea că doar uniți putem fi mai puternici, că doar ajutându-ne între noi putem trece mai ușor peste dificultățile specifice integrării socio-profesionale în Marea Britanie.

 

„Diploma Ambasadorului” pentru ajutorul acordat românilor și alte satisfacții de-a dreptul „copleșitoare”

D.R.: Să înțeleg că implicarea ta în sprijinirea românilor ajunși pe pământ britanic s-a extins adeseori dincolo de cele opt ore petrecute în fiecare zi lucrătoare ca angajat la UK NARIC?

N.D.P.: Într-o lume a abuzurilor și exploatării, activitățile mele nu puteau fi axate decât pe găsirea unor soluții oneste și corecte la problemele cu care ne confruntam în UK. Au fost ani în care, după orele de serviciu și în weekend, numărul de telefon privat era un fel de linie de informare pentru românii din comunitate. Apoi, alături de niște oameni absolut minunați, am pus în timpul liber bazele platformei de informare Rețeaua Profesioniștilor Români din Străinătate (RPRS), o sursă gratuită de informare despre posibilitățile de reintegrare pe piața muncii din străinătate.

Din 2014, am preocupări și în direcția dezvoltării identității românești prin intermediul Școlii Românești de Weekend din Gloucestershire. Am folosit ca model școlile poloneze complementare (de weekend) din UK. Totul a pornit din dorința de a îmbunătăți comunicarea celor mici cu bunicii și rudele din România, de a păstra identitatea, valorile culturale și tradițiile românești.

 

D.R.: Care sunt satisfacțiile pe care ți le aduc toate aceste activități atât de strâns legate de români și România, aici, departe de țara natală, în Regatul Unit?

N.D.P.: Prin natura activităților mele, în Marea Britanie mă simt foarte aproape de România și de români, mai ales că mă implic din dorința de a îmbunătăți șansele conaționalilor la o viață mai bună.

O recunoaștere importantă pentru activitățile mele din Marea Britanie a venit la sfârșitul lunii noiembrie, în cadrul celei de-a opta ediții a Conferinței Studenților, Profesorilor și Cercetătorilor din UK. Cu această ocazie, am avut deosebita onoare și bucurie să primesc din partea Ambasadei României la Londra premiul «Diploma Ambasadorului» la categoria «Comunitate Românească». Distincția mi-a fost acordată pentru rolul pozitiv pe care l-am avut în procesul de integrare academică și socio-profesională a românilor în societatea britanică, pentru îmbunătățirea sistemului de recunoaștere a diplomelor românești în Regatul Unit și a percepției organizațiilor și universităților britanice despre sistemul de educație românesc.

Apoi, satisfacția mai vine și într-o zi obișnuită din săptămână. Câteodată, luni dimineața, când deschid email-ul, printre zecile de noi corespondențe găsesc și una din partea unui român care îmi mulțumește pentru ajutorul pe care l-am oferit la un seminar de informare ori în vreun articol de informare de pe RPRS. Sentimentul este foarte plăcut, uneori copleșitor…

—————————————

„Am încercat să îmi ghidez activitatea și raporturile cu membrii comunității, organizațiilor și instituțiilor românești după ce-a de-a zecea poruncă a exilului românesc. Marele Ion Rațiu, un român care și-a depășit cu mult epoca, ne-a sfătuit așa: «Fă ceva pozitiv pentru țara ta, pentru țara din care te tragi și pentru compatrioții tăi, oricât de modest sau neînsemnat; dar fă-o în fiecare zi».”

Nicolae Daniel Popescu

—————————————

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

2 pareri la “Românul ajuns manager la o agenție guvernamentală britanică”

  1. Nicolae Daniel Popescu, românul avansat manager la o agenție guvernamentală britanică. Satisfacția mai vine și când deschid email-ul și găsesc și unul din partea unui român care îmi mulțumește pentru ajutorul pe care l-am oferit - Români Bu Spune:

    […] El a acordat un interciu pentru  diasporaro.com: […]

  2. Românul ajuns manager la o agenție guvernamentală britanică - Vocea Transilvaniei Spune:

    […] Continuarea pe diasporaro.com […]

Spune-ti si tu parerea!