Românul de pe vârful muntelui Kilimanjaro

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti, Timp liber pe data 24 iunie 2015

Londra_Inno Brezeanu_Kilimanjaro

Românul Inno Brezeanu din Londra a reușit să escaladeze vârful Uhuru, punctul cel mai înalt al masivului muntos Kilimanjaro, supranumit „Acoperișul Africii”. El a ajuns pe culmile muntelui,  la o altitudine de 5.895 de metri în 14 iunie. Expediția a fost autofinanțată, deși aceasta a generat donații de peste 1.000 de lire sterline pe website-ul http://uk.virginmoneygiving.com/inno din partea susținătorilor lui Inno. Banii astfel strânși vor ajunge la fundația Hospice of Hope, cea mai importantă organizație care se îngrijește de bolnavii de boli incurabile aflate în faze terminale în Europa de Sud-Est, a anunțat Inno Brezeanu.

Inno Brezeanu, un cunoscut în comunitatea românilor din Marea Britanie, a început escaladarea masivului Kilimanjaro duminică, 7 iunie, și a ajuns în vârful masivului muntos în mai puțin de opt zile. El a transmis publicației Diaspora Românească primele sale impresii după această experiență miercuri, 17 iunie, direct din Tanzania.

————————————–

„Cred că este cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată și sunt părți care, probabil, îmi vor da coșmaruri.”

Inno Brezeanu

————————————–

 

Relatare de pe vârful Uhuru

„Sunt multe de spus despre călătoria spre vârful Uhuru, punctul cel mai înalt din Kilimanjaro. Despre partea turistică și organizatorică s-au scris multe cărți și ghiduri și nu o să mă mai lungesc aici cu povestea”, și-a început Inno Brezeanu mărturisirile după ce a ajuns pe „Acoperișul Africii”. El ne-a precizat că legile locale impun ca astfel de drumeții să fie organizate printr-o agenție autorizată și să fie însoțite de cel puțin doi ghizi și cărăuși, care să îi ajute pe turiști să care alimentele și o parte din bagaje. „Deși pare puțin a «trișare», nu văd cum altfel am fi putut termina”, subliniază Brezeanu.

Grupul cu care a fost românul în expediția din Tanzania a fost format din șase persoane de cinci naționalități diferite. „Toți șase am experimentat dificultăți la momente diferite, pe traseu”, precizează Inno de la bun început. El a adăugat că trei membri ai grupului sunt foști participanți la competiții tip maraton, dar acest fapt nu i-a scutit de probleme.

————————————–

„Comparam experiența cu un film SF, cu o aterizare pe o planetă străină în care totul este negru în jur și lanterna nu prea face față. Pe minut ce trece, se face mai frig și, deși aveam echipament performant, orice oprire prea lungă îți poate determina eșecul și întoarcerea.”

Inno Brezeanu

————————————–

 

La peste 5.000 de metri altitudine

„Nu am crezut vreodată că altitudinea poate cauza așa probleme și că poate avea un efect atât de profund asupra corpului și performanței fizice”, admite Inno Brezeanu după ce a ajuns pe vârful Uhuru. „De la 4.000 de metri altitudine în sus, totul este de trei ori mai greu; la cota 4.000, totul trebuie să se miște încet, cu două respirații la fiecare mișcare; iar de la 5.000 metri în sus, orice pas greșit îți poate determina întoarcerea”, mai spune acesta.

Inno Brezeanu crede că pentru oamenii care nu au traversat experiența escaladării muntelui Kilimanjaro este greu de înțeles că, deși pregătirea fizică nu trebuie să fie neglijată deloc, sunt mulți alți factori care determină reușita unei astfel de expediții. „Colegii din echipă care au participat la curse maraton spuneau că diferența crucială între o alergare pe distanța de 42 de km și escaladarea muntelui Kilimanjaro este că… la finalul zilei, nu te așteaptă o echipă care să te felicite, nu este un duș fierbinte și nici prieteni care te invită la o bere.  La finalul zilei de drumeție pe «Kili» te așteaptă o noapte friguroasă, probabil o durere de cap, după care urmează o zi și mai grea, cu trezirea la 06.00 dimineața pe un frig înfiorător și totul înghețat în jur. Inclusiv prelata cortului are gheață – condens înghețat – deasupra”, subliniază Inno.

————————————–

„Am învățat să apreciez fiecare secundă, pentru că următoarea ar putea fi mai grea.”

Inno Brezeanu

————————————–

 

Ziua cea mai grea…

Ultima parte a expediției spre vârful Uhuru a fost și cea mai dificilă, după cum ne-a mărturisit românul Inno Brezeanu. „Cea mai grea parte pe care am experimentat-o a fost ultima zi de urcat, care, de fapt, a fost o noapte. Urcarea spre vârf se face, pe timp de noapte, din ultimul camping numit Barafu. Plecarea se face la miezul nopții pentru a ajunge la răsărit, adică la ora 6 și 18 minute dimineața, acum în iunie”, ne informează românul.

Inno ne-a dezvăluit în continuare cum, imediat după plecarea din camping, a început o urcare foarte abruptă, în beznă. „Lanterna  frontală lumina câțiva bolovani în fața mea. Mai reușeam să văd doar pe persoana din fața mea. Deasupra cerul și în rest era beznă. Sunt șase ore în care fiecare secundă este mai grea decât cea dinainte. Și toate acestea se întâmplă după șase zile care au fost din ce în ce mai grele”, ne-a mărturisit Inno Brezeanu.

Experiența escaladării pe Kilimanjaro i-au inspirat românului unele cugetări filosofice: „Pe drum m-a fulgerat un gând: drumeția spre vârful muntelui Kilimanjaro este ca și drumul vieții: nu se ușurează deloc, este tot mai grea. Începe ușor, cu o călătorie de 3-4 ore cu mașina, cu o drumeție de câteva ore printr-o pădure tropicală superbă (am văzut niște flori superbe, câteva specii de maimuțe jucăușe care fac pe orice adult să chicotească asemeni unui copil de cinci ani. Dar, de fapt, fiecare zi este mai dură și mâine nu te așteaptă nimic ușor. Iar finalul… e o beznă totală, în care mergi, mergi, mergi…”  

„Am ajuns în vârf la răsăritul soarelui. Sentimental, este greu de descris ce am simțit. Dacă a meritat?! e puțin spus. Prima intenție a fost să mulțumim  ghidului, dar acest lucru mi s-a părut o chestie prea pământească față de ceea ce simțeam în acel moment”, spune la final Inno Brezeanu.

————————————–

Inno Brezeanu trăiește în Marea Britanie din 1996. Este cunoscut în comunitate ca administrator al unuia dintre website-urile românilor stabiliți pe aceste meleaguri și participă frecvent la evenimentele organizate în interiorul comunității românești din Regatul Unit.

————————————–

 

Ce am învățat?! 

 „Localnicii au o vorbă – care a devenit o expresie – comercializată pe pălării, tricouri etc.: «Pole, Pole», adică «încet, încet». Chiar dacă uneori eram determinat să merg mai repede și să termin traseul din acea zi mai curând, mi se spunea: «Nu. Ascultă-i pe cei care știu despre ce vorbesc. Nu te băga peste cei care au experiență în domeniu, chiar dacă ai patru maratoane în palmaresul personal»”, ni s-a destăinuit Inno Brezeanu.

„Am fost susținuți de o echipă de cărăuși localnici, care ne-au dus bagajele și alimentele. Mulți dintre ei purtau în picioare adidași sau chiar teniși și duceau pe capetele lor bagaje grele de 25-30 de kg. Noi eram încălțați cu bocanci impermeabili Goretex și aveam geci de puf și saci de dormit de sute de lire. Din această experiență am învățat că trebuie să îi apreciez pe cei care nu sunt așa norocoși ca mine, să apreciez tot ce am și să țin cont că există oameni care nu au acces nici măcar la cele necesare pentru igiena zilnică sau la mâncare”, mai adaugă acesta.

————————————–

Fundația caritabilă Hospice of Hope este cea mai importantă organizație care se îngrijește de bolnavii de boli incurabile aflate în faze terminale în Europa de Sud-Est. Aceasta a furnizat tratamente paliative pentru aproximativ 15.000 de astfel de pacienți începând din anul 1992. Cei care au nevoie de serviciile fundației sunt oameni care suferă de cancer, de boli ale inimii, de distrofii musculare sau alte boli grave. Ei sunt tineri sau bătrâni care nu ar fi avut acces la un tratament adecvat care să le aline suferința, în absența organizației Hospice of Hope. Fundația oferă astfel sprijin persoanelor aflate în situații disperate, dar și programe de instruire și educare pentru specialiștii care lucrează în acest domeniu. Peste 13.000 de specialiști au beneficiat de programele de pregătire profesionale susținute cu susținerea celor de la Hospice of Hope în România și în celelalte state din sud-estul Europei.

————————————–

 

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

O parere la “Românul de pe vârful muntelui Kilimanjaro”

  1. Clujeanul de pe vârful muntelui Kilimanjaro. A ajuns pe „Acoperișul Africii” - www.cluju.ro Spune:

    […] și a ajuns în vârful masivului muntos în mai puțin de opt zile. El a transmis publicației Diaspora Româneascăprimele sale impresii după această experiență miercuri, 17 iunie, direct din […]

Spune-ti si tu parerea!