Romii, poveste cu dus-intors

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 29 august 2010

Problema romilor nomazi prin tarile europene a dat in clocot in aceasta vara. Temperatura campaniilor de presa a depasit recordurile precedente, iar vantul expulzarilor nu pare a domoli canicula. Franta a dat tonul, cu o fermitate interpretata chiar de francezi ca fiind deplasata. Cum darul imitatiei este prima calitate a celor care n-au imaginatie, diversi oameni politici din Italia propun preluarea „modelului francez”, adica expulzarea romilor. Solutia nu e deloc noua si nici nu s-a dovedit a fi eficienta. Expulzarile fac, periodic, obiectul unor actiuni politienesti spectaculoase si subiectul unor stiri deja plictisite. Odata expulzati cu mare tambalau, romii se intorc in tarile din care au plecat sau cauta spatii noi de instalare. Drumul, pentru ei, este o stare a normalitatii si nu o pedeapsa. Cu toate acestea, modul lor de a haladui, indiferent de legi, meridiane, frontiere sau bun simt, si, mai ales, agresivitatea cu care cersesc ca si cum si-ar apara un drept istoric au devenit greu de acceptat. Toleranta europeana se opreste aici.

Noua fermitate in indepartarea romilor ridica, insa, doua noi probleme. Pe de o parte, alungarea lor contrazice atitudinea initiala a statelor, anume dorinta de integrare, oferta de locuri de munca sau de scolarizare, adica inceputul unei tentative de rezolvare a situatiei. Taberele de romi, dotate unele cu bungalow-uri destul de primitoare, au fost, la inceput, imaginea unei primiri tolerante, usor zambitoare, poate usor arogante. „Vedeti – spuneau imaginile – romii nu constituie o mare problema decat pentru tarile care nu stiu cum s-o gestioneze. La noi lucrurile se vor indrepta negresit.” Nu numai ca nu s-a indreptat nimic, dar s-a agravat totul. Oferte de joburi existau, de multa vreme, si in Romania, locuri speciale in facultati la fel, scolile au avut usile deschise, fara vreo discriminare, si pentru copiii romi. Unii, putini, au intrat pe aceste usi si isi continua educatia in tara. Altii, conform traditiei, nu. Majoritatea copiilor romi nu invata nimic, nicaieri. Oferta a ramas, in mare parte, inutila. A doua mare problema este atitudinea lor in Occident. „Mai bine mor decat sa ma intorc in Romania” a devenit un slogan care impresioneaza Vestul. E de-a dreptul dramatic si sugereaza o imensa catastrofa in Romania, raportata la paradisul in care ei se afla acum. Merita romii sa se afle in Occident, in tabere improvizate, traind din cersit si furat? Evident, nu. Prezenta lor irita, enerveaza, agreseaza, creaza tensiuni. Numai ca, de la acest punct, nimeni nu mai cauta nici o solutie. Aceasta criza se va prelungi pana cand forurile europene vor considera ca fenomenul migratiei romilor trebuie analizat, acceptat si solutionat in etape, pe termen lung, printr-un efort comun. Deocamdata, vantul starnit de noile expulzari nu face decat sa ridice nisipul unui desert din care lipseste orice urma de luciditate.


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!