Romii si Roma

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 16 mai 2010

Problema romilor este atat de spinoasa incat toata lumea prefera sa o lase pentru altadata. Institutiile statului o abordeaza cu precautie, daca nu cumva „precautie” este un eufemism. O abordeaza cu teama ca nu cumva o virgula pusa gresit sa deranjeze ONG-urile care sa le reclame imediat la institutiile europene pentru discriminare rasiala. O virgula. De la un cuvant gresit in sus, e o adevarata catastrofa. Nicio institutie nu isi permite sa emita opinii despre romi, fara aprobari din cele mai inalte sfere. Aceasta fiindca raspunderea e imensa, iar echilibrul extrem de fragil. La aceasta situatie s-a ajuns printr-un grav deficit de imagine a Romaniei, combinat cu o vie activitate a diverselor organisme care vegheaza asupra discriminarilor, in general fara a le verifica. In acest moment orice strigat de ajutor pe motiv de discriminare are sanse sa ajunga public si sa provoace reactii vehemente chiar inainte de a se stabili cine l-a emis si de ce. Cei acuzati sunt inevitabil in defensiva. Cei care acuza sunt negresit victime. Lamurirea vine tarziu si, adeseori, inutil. Romania este cazul extrem al acestui fenomen, caci eticheta de stat care discrimineaza romii este pusa de mult de presa internationala, iar recursul la aceasta falsa judecata nu exista.

In vremea din urma, o framantare sporita agita multi romani din diaspora. Cum s-ar putea separa imaginea Romaniei de cea a romilor? Cum s-ar putea ca, fara sa jignim cu nimic aceasta rasa de mare sensibilitate, sa trasam o frontiera imaginara? Cum sa spunem ca, poate, suntem mai vinovati decat ei in multe situatii, ca suntem mai putin sensibili si muzicali si temperamentali decat ei, ca le suntem, poate, in multe domenii inferiori, dar ca NU SUNTEM EI? Aceasta confuzie ne exaspereaza. Ea nu tine de nicio discriminare, ci de lamurirea unei confuzii lingvistice. In urma unei decizii la nivel guvernamental, consemnarea etniei a trecut de la termenul de „tigan” – socotit insultator – la cel de „rom” – socotit nobil. Pentru a nu se confunda etnia cu bautura, la inceput termenul a fost scris cu doi de „r”. Aceasta frumoasa acceptare a propunerii facute de reprezentantii etniei tiganesti s-a transformat, treptat, intr-o uriasa confuzie si intr-un neincetat cosmar. Romii au devenit de etnie roma, adica proveniti din Roma, adica romani, ceea ce nu corespunde, desigur, nici unei realitati. Unii dintre romi au cetatenie romana, ceea ce duce la ideea ca ei ar putea reprezenta Romania, cu care au afinitati fonetice, chiar daca provin din Macedonia, Ungaria, Serbia, Ucraina sau alte tari est-europene.

Este, oare, schimbarea numelui (nume care abia implineste 15 ani, varsta adolescentei) o solutie de clarificare? Nu stim. Dar ideea merita, macar, o dezbatere.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!