Rusia trimite un ambasador controversat la București

Articol publicat in sectiunea Politică externă pe data 17 iunie 2016

Valeri Kuzmin a fost numit prin decret prezidențial ambasador extraordinar și plenipotențiar al Federației Ruse în România. Kuzmin, cunoscut pentru portofoliul anti-românesc, este considerat diplomatul cu cel mai românofob bilanț dintre cei care au trecut pe la Chișinău și la București. O numire considerată un mesaj diplomatic puternic în contextul actual.

Un ambasador greu, cu pondere semnificativă în sistem (diplomat de anduranță și de confruntare), dar, pe de altă parte, un ambasador cu cel mai românofob bilanț dintre cei care au trecut pe la Chișinău și la București, comentează analistul Dan Dungaciu numirea noului ambasador rus la București, care adaugă că cele două fețe ale lui Ianus sunt evidente.

„Numirea în sine este un eveniment, dar e greu de evaluat în consecințele lui, căci pare că lipsește, astăzi, o grilă coerentă. A se citi: un proiect de politică externă al României pe dimensiunea estică. Incluzând aici nu numai Federația Rusă, ci și statele din imediata vecinătate a României (R. Moldova și Ucraina), ținând seama de vasta experiență a noului ambasador pe dosarele acestui spațiu”, spune Dan Dungaciu într-o analiză pe ziare.com.

Potrivit analistului, există în relația cu Rusia la nivel de ambasadori o mișcare în formă de unde diplomatice. Intensitatea relației este indicată de numele/poziția/anvergura ambasadorului care este propus pentru București. Am avut până în prezent mai multe cicluri. Ultimele: ambasadori duri și reținuți, urmați de ambasadori deschiși și cooperanți.

„La ceea ce trebuie să ne uităm când vorbim despre Valeri Kuzmin ține de anvergura sa diplomatică, scoasă în față ostentativ și strategic. În acest tablou, trecutul românofob al ambasadorului este ocultat și se accentuează cariera lui politico-diplomatică și greutatea specifică din cadrul sistemului. Faptul că Moscova trimite un asemenea ambasador, bun cunoscător al regiunii, al spațiului, fost ambasador la Chișinău (2007-2012), pare a fi un semn pozitiv. Așa să fie, oare?”, se întreabă Dungaciu. Analistul este de părere că cealaltă față a lui Ianus, cea întunecată, e cel puțin la fel de pregnantă, iar în realitate, numirea lui Valeri Kuzmin în sine era deja o provocare.

Ambasadorul anti-România

„Numirea lui Valeri Kuzmin este de fapt o sancțiune, indiferent cum vrem să o învelim în pânză roz. Portofoliul anti-românesc al lui Valeri Kuzmin e greu și consistent și, în pofida uzanțelor diplomatice – de care domnia sa nu se sinchisea aproape deloc – la Chișinău intervenea, practic, în orice discuție identitară: de la denumirea limbii, curricula școlară din R. Moldova sau sentințe abrupte în ceea ce privește trecutul istoric românesc”, mai spune Dungaciu.

În 2009, la câteva luni după Revoluția Twitter care avea să scoată de la putere Partidul Comuniștilor lui Voronin, ambasadorul rus comenta… manualele de istorie de la Chișinău: „Nu-mi place cursul de istorie a românilor care a fost predat în această țară timp de mai mulți ani. Acest curs este bazat pe rusofobie și pe stereotipuri anti-rusești, în timp ce imperiul rus a stat la baza formării statului român”. Vă mai puteți imagina un ambasador care să comenteze curicula școlară dintr-un stat unde își derulează misiunea? Mai greu.

În 2011, când se împlineau 67 de ani de la încheierea operațiunii Iași-Chișinău, cu ocazia depunerilor de flori la memorialul „Eternitate” de către simpatizanți ai comuniștilor și diaspora rusă în frunte cu ambasadorul Federației Ruse la Chișinău, Valeri Kuzmin, a ținut să felicite cetățenii R. Moldova cu ocazia „eliberării Moldovei de către armatele sovietice de sub jugul germano-român”.

De ce s-a comportat așa Valeri Kuzmin la Chișinău? Răspunsul cel mai simplu este că… a putut. În gena diplomației moldovenești nu există ideea atingerii diplomaților ruși nici măcar cu o floare, în ciuda faptului că bilanțul pe România este remarcabil: cinci diplomați expulzați, printre care și ambasadorul!

Gestul Moscovei de a-l trimite pe Valeri Kuzimin la București este fără precedent și rămâne indiscutabil o sancțiune a Moscovei. Mai mult, acest lucru sugerează importanța pe care Federația Rusă o acordă dosarului R. Moldova (chestiunea identitară și conflictul transnistrean) în relația cu Rusia, spune Dan Dungaciu.

„Valeri Kuzmin a gestionat acest dosar în momente complicate, respectiv mișcările de protest de la 7 aprilie 2009, când România a fost desemnată, la nivel oficial, drept principalul vinovat, iar măsurile au fost în consecință: vize, expulzare de diplomați, inclusiv ambasadorul României, retragerea ambasadorului de la București, expulzarea jurnaliștilor, înghețarea, practic, a relațiilor bilaterale.

Pentru România, R. Moldova rămâne miza esențială a regiunii, mai ales acum, în contextul negocierilor paralele dintre Rusia și Ucraina în legătură cu statutul regiunii separatiste Donbas și reluarea negocierilor, inclusiv la solicitarea Rusiei, în formatul 5 plus 2, care vizează statutul regiunii separatiste transnistrene”, mai spune analistul care conchide că numirea lui Valeri Kuzmin la București nu poate însemna în niciun caz oportunitate. „Fără un proiect asumat pe dimensiunea estică, cele două fețe ale lui Ianus sunt, în acest caz, una singură”, spune Dungaciu.

Din 2009, Dan Dungaciu este profesor universitar și coordonator de doctorat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București (Catedra de Sociologie). Din anul 2011, este directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române „Ion I.C. Brătianu. Din 2013, este președintele Fundației Universitare a Mării Negre, aflată sub egida Academiei Române.

Autor articol: Amira Damian

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!