Să ne răz-gândim

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 27 octombrie 2014

Mi s-a întâmplat să mă aflu, pentru câteva zile, în țară. Toți trecem, la un moment dat, prin această încercare. Ne căutăm, ne regăsim (sau nu), ne tragem sufletul (sau nu), aruncăm

o privire asupra realității cotidiene, căutăm cu febrilitate sarmalele, ciorba de burtă, pălinca, vinul de casă, prietenii care mai au gusturi, meniurile care mai au gust, dar ne oprim, încremeniți, în fața televizorului. Valurile de news, breaknews, over breaknews, hyper breaknews non–stop ne doboară ca și cum un tsunami de dimensiuni decente ar anula tot ce exista până acum în viața noastră, și, fără să ne distrugă, ar propune un tărâm nou, necunoscut, poate bun și poate rău. Oricum, altfel. Nu putem scăpa de subiectul zilei, indiferent câte alte subiecte ar apărea, tangențial, fulgerător și de neocolit. Știm că în România vine frigul, că Simona Halep a bătut tot ce a întâlnit în cale și că, prin tenis, ne-a răzbunat mii de umilințe politice, că un autocar plin cu români s-a răsturnat undeva în Ungaria, sau că benzina, sau uleiul, sau pâinea se scumpesc din nou. Dar știm și mai intens că vin alegerile prezidențiale. Ne cam dor aceste alegeri. Ne readuc gustul amărui al neliniștilor noastre naționale. Ne reamintesc speranțe pe care le credeam demult stinse. Poate că se mai poate. Poate că nu am pierdut toate trenurile; cine știe, vreun personal uitat, cenușiu de tristețe, se mai poate urni pe șine. Tras de o locomotivă pufăind molcom, mai poate duce, încet, obosit, țăcănit, visurile noastre îngrămădite la vagonul de marfă. Putem să ne imaginăm că mergem mai departe și că cineva chiar știe în ce direcție. Vom avea, inevitabil, un nou președinte. Poate că el va ști în ce direcție drumul e mai bun și vânturile potrivnice bat mai firav. Poate că va avea un Parlament blând și se vor ivi legi mai apropiate de oameni. Sau, dimpotrivă, poate că, odată cu iarna, crivațul politic va anula orice speranță și vom orbecăi, în următorii ani, prin ceață, întunericul și viscolele propriilor noastre nedumeriri. Nimeni nu are soluția miraculoasă. Dar, oricare ar fi ecuația politică a României, un lucru e sigur. Nimeni nu o va decide în locul nostru. În țară sau în afara țării, se cuvine să cădem pe gânduri. Să venim, de sus, asupra gândurilor noastre cotidiene, să ne gândim și să ne răzgândim pe noi înșine și, în final, să alegem. Să ni se întâmple să fim în țară. Decisiv.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!