Salvați din pub-ul… din mijlocul câmpului

Articol publicat in sectiunea E țeapă, Muncă, Poveşti româneşti pe data 19 noiembrie 2015

uk_sclavi la pub

După mai bine de o lună de zile de chin, după zile în șir în care munceau mai bine de 12 ore, după săptămâni în care nu aveau voie nici măcar să iasă din casă și după nopți în care nu auzeau decât bufnițele, doi români au revenit de curând… la normalitate. Grație unui prieten de-al lor din copilărie!

Cei doi au ajuns să lucreze într-un pub care se afla în mijlocul câmpului, la peste 70 de mile de Northampton, după ce patronul englez a dat un anunț într-un ziar românesc. Și așa, acesta i-a adus la muncă în Anglia pe cei doi români dornici de un nou început în Marea Britanie. Numai că au dat peste cine nu trebuia. Englezul nu numai că nu i-a plătit pentru munca depusă, însă i-a și izolat de civilizație.

În povestea aceasta, facebook-ul joacă un rol important, pentru că prin intermediul acestuia, cei doi români au reușit să ia legătura cu prietenul lor cu care au copilărit în România. Când a auzit în ce condiții trăiesc prietenii săi, românul a dat fuga să îi salveze. În prezent și în total, zece oameni au primit ajutor din partea lui, deși, la rândul său, când a ajuns în Marea Britanie a fost tras pe sfoară, dezamăgit și părăsit… de alți prieteni români.

 

Pub-ul din mijlocul „nowhere”

Mare i-a fost mirarea lui M. D., un român din Northampton, când a auzit cum trăiesc și cum sunt tratați prietenii săi din copilărie. Aceștia lucrau la un pub care se afla în mijlocul câmpului, la peste 70 de mile de Northampton. Când au luat legătura cu el prin intermediul unei rețele de socializare, românii i-au povestit că muncesc mult, nu sunt plătiți și că nu au voie să iasă din casă.

„În urmă cu câteva zile, am fost și am luat doi tineri români care stăteau pe câmp, la aproximativ 73 de mile de Northampton. Au copilărit cu mine în cartier și îi cunoșteam. Ei lucrau la un pub care era pe câmp, în afara localităților. Ei… cum au ajuns aici? Englezul care avea acest pub a pus un anunț într-un ziar românesc în care spunea că oferă de muncă. Anunțul suna cam așa din ce am înțeles: Am pub în Anglia și vă angajez la mine la pub. De când au ajuns acolo, mi-au spus că munceau de la 11 ziua la 11 noaptea, în bucătăria pubului. Când am auzit, m-am dus imediat și i-am luat de acolo. Problema este că nici măcar nu au primit toți banii. Doar jumătate, restul a promis proprietarul că îi trimite în contul meu. Și i-am spus că dacă nu îi plătește, mă întorc înapoi la pub și îi fac o scenă de îi închid și pubul”, ne povestește românul în câteva cuvinte despre cum a decurs totul.

—————————————

„Patronul a dat anunț la un ziar din Brăila și așa i-a adus. Le-a luat bilete de avion și așa i-a adus aici. Mai sunt încă două cupluri acolo. Le-am spus că după ce îi ajut pe prietenii ăștia ai mei, îi ajut apoi și pe ei. Să vedem. Dar eu îi ajut, și cred că apoi aduce alții. Ăla trebuie închis că își bate joc de oameni. E teroare, nu au voie să iasă din casă, le dă o zi pe săptămână liber, dar nu au voie să iasă din casă.”

M.D.

—————————————

 

Nu vedeau, nu auzeau nimic. Doar bufnițele, noaptea

Condițiile în care trăiau prietenii lui erau de-a dreptul înfiorătoare, ne povestește românul după ce a văzut cu proprii ochi că locul unde lucrau și unde locuiau aceștia era în mijlocul unui câmp, departe de oameni și de orașe.

„M-am și speriat când m-am dus după băieții ăștia. Am ieșit din sătucul ăla mic și m-am trezit în câmp. Mă și gândeam… unde o fi pubul ăsta. Când am văzut că era chiar în mijlocul pustietății, chiar m-am speriat. După ce i-am luat de acolo, ziceau săracii… vedem și noi clădiri, mașini, oameni. Se mirau, după ce au muncit acolo cinci săptămâni, nu le dăduse niciun ban în acest timp, nu aveau voie să iasă din casă. Aveau ziua de luni liberă, dar nu aveau voie să iasă din casă. Și chiar dacă voiau să iasă, nu aveau unde… că era câmp de jur împrejur. Chinuiți. Acolo munceau, acolo dormeau. Deasupra pubului, englezul avea camere. Ei erau plătiți cu 200 de lire pe săptămână, mâncare și cazare. Ei, chiar dacă au văzut că nu era un loc unde să rămână, nu aveau unde să se ducă… nu aveau bani, nu știau pe nimeni, nu știau unde sunt. Norocul lor a fost că eram prieten cu unul dintre ei pe facebook. Când mi-au povestit prin ce trec, le-am spus să stea liniștiți că mă duc după ei”, ne povestește românul.

—————————————

„Nu am mașină, dar am plătit o mașină și m-am dus să îi iau de acolo. Săracii ziceau că auzeau numai bufnițele noaptea. După ce mi-au povestit prin ce trec, le-am spus să îl anunțe pe patron că o să vină cineva după ei și între timp să le dea banii pentru cele cinci săptămâni cât au muncit acolo. Au primit doar jumătate… cealaltă jumătate cică o să o transfere la mine în cont. Eu i-am spus că dacă nu primesc banii, mai fac un drum. Că nu îmi e greu. Pubul este undeva pe lângă Cambridge, iar eu am lucrat acolo și cunosc vreo 40 de băieți. Am mers cu ei cu mașina la muncă. Am zis că dacă patronul nu le dă banii, mergem acolo, mâncăm, bem și plecăm…”

M.D.

—————————————

 

Spre o viață normală

Acum, cei doi prieteni au revenit la normalitate. În curând vor avea toate actele necesare, iar imediat după, vor merge la joburi… normale. Românul și-a ajutat atât prietenii, cât și oameni pe care nici măcar nu îi cunoștea, deși la rândul său când a ajuns în Marea Britanie a fost tras pe sfoară, dezamăgit și părăsit… de alți prieteni.

„Acum au unde să stea, au camere, au tot ce le trebuie. O să îi ajut și cu munca, o să le găsesc ceva la mine la companie, dar deocamdată i-am programat la Number. I-am programat pe amândoi la Number, au interviu pe 21 septembrie. Pentru unul dintre ei am vorbit pentru un post de șofer, aici, în Northampton, și pentru celălalt am vorbit la un depozit. 6,50 de lire pe oră, opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Deocamdată. Vedem pe parcurs ce va mai fi. Ei nu aveam nimic, nici Number, nici cont bancar, nimic… zero. Am avut opt oameni pe care i-am ajutat, acum am zece. Cum eram eu la început… și acum am ajuns să îi ajut pe alții. Nu am nevoie de bani, nu am nevoie de nimic. Le-am spus la toți să fie ei sănătoși, să își păstreze munca, să trimită bani la copiii lor, și atât…”, ne spune românul.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!