Șapte zile prin Japonia

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Timp liber pe data 18 iunie 2015

Japonia_Kyoto

Japonia sau Țara Soarelui Răsare este una dintre cele mai dezvoltate țări din lume, un stat unde tehnologia se modernizează cu viteza luminii, unde oamenii sunt extrem de organizați și de politicoși și unde mulți dintre noi ne-am dori să ajungem măcar o dată în viață. Imposibil nu este deloc. E nevoie doar de o imensă dorință, o mare voință, o săptămână liberă de la serviciu și de… 1.000 de lire.

Andreea Barbu este o româncă de 30 de ani din București, stabilită de mai bine de cinci ani în Londra și doar ce s-a întors din vacanța de șapte zile petrecută în Țara Soarelui Răsare, una dintre cele mai frumoase țări ale Asiei. Cum a fost, cât a cheltuit, ce amintiri a luat cu ea înapoi în Anglia și ce a impresionat-o cel mai mult, ne povestește chiar tânăra din București. Totodată, Andreea recomandă Japonia, din toate punctele de vedere, tuturor românilor care își doresc o vacanță deosebită și diferită.

 

Diaspora Românească: De ce Japonia și cum ai găsit această ofertă?

Andreea Barbu: Oferta am găsit-o pe internet. Împreună cu soțul meu, ne doream să mergem în Japonia, iar în momentul în care ne-am uitat pe net, pe mai multe site-uri, după zboruri, ne-am decis. Nu a fost doar o coincidență… cum ar fi, de exemplu, să ne dorim să mergem într-o vacanță îndepărată și să luăm ce este mai ieftin. Ne doream să mergem într-un loc unde nu prea ajung mulți și care să fie și tare departe. Și așa ne-am gândit la Japonia și am început căutările.

 

D.R.: Cât timp ați stat în Japonia și cât costă un zbor până acolo?

A.B.: Am zburat cu Turkish Airlines. Zborul a fost 460 de lire de persoană dus-întors. O călătorie destul de lungă, care a durat 17 ore, și care a fost destul de obositoare. Patru ore până în Istanbul, unde am avut escală și am așteptat câteva ore, și restul de 10 ore din Turcia până în Japonia. În Japonia am stat o săptămână. Am ajuns în Tokyo, unde nu am zăbovit prea mult, pentru că noi ne-am dorit să vedem templele și obiectivele lor turistice. Am călătorit dintr-un loc în altul cu trenurile lor de mare viteză, trenul glonț (bullet train). Ne-am luat abonament pe o săptămână și am plătit mai puțin. În cazul în care am fi cumpărat bilete pentru fiecare tren în parte ar fi fost extrem de scumpe. Distanțele între locuri sunt foarte mari și e nevoie să călătorești cu trenul de mare viteză. Și trebuie să le schimbi mereu ca să ajungi acolo unde vrei, la temple sau în locurile pe care vrei să le vizitezi. Dacă am fi cumpărat bilet pentru fiecare, ar fi fost foarte scump, așa că am luat un abonament pe o săptămână, care a costat 150 de lire și care se poate comanda pe internet. Noi l-am luat când eram în Anglia. Când am ajuns în Tokyo, la stația de tren din aeroport, ne-am dus la ghișeu unde ne-au dat niște carduri de acces.

 

D.R.: Cum este mâncarea acolo și care sunt prețurile?

A.B.: Am mâncat orez, pește, fructe de mare. Nu pot spune că a fost scump, dar nici ieftin. Acceptabil. 10 lire pentru o masă, dar se mânca bine de tot. Am mâncat și la restaurant de câteva ori, pentru că nu am avut timp. Ne-am dorit să vizităm cât mai multe, așa că ne-am luat mâncare din supermarketuri. Pentru că ei sunt mereu pe fugă, se grăbesc, este un du-te-vino continuu, toată mâncarea din magazine vine însoțită de bețele lor, este adaptată la genul acesta de viață… pe fugă. Ne cumpăram și mâncam pe tren.

 

D.R.: Ce te-a impresionat cel mai mult din ceea ce ai vizitat?

A.B.: Am vizitat cea mai mare statuie din lume care îl înfățișează pe Buddha. Templele sunt foarte frumoase și foarte mari… imense. Atmosfera este atât de liniștită, toată lumea este calmă, relaxare totală în jur. Statuile sunt foarte impunătoare și imense. Oamenii sunt foarte civilizați, sunt cu o mie de ani înaintea tuturor celorlalți de pe alte continente. Mi-a plăcut orașul Kyoto, în care trăiesc gheișele. Este singurul oraș în care există tradiția gheișelor, nu mai există în altă parte în lume. Doar acolo mai sunt gheișe și mai sunt și localuri unde sunt invitați bărbații. Le-am văzut plimbându-se pe stradă, la cumpărături, chiar și în Tokyo am văzut câteva. Odată ce au devenit gheișe, ele nu mai poartă altceva, se îmbracă doar în gheișe. Merg însoțite pe stradă de o altă gheișă, niciodată nu sunt singure. Au fost tare drăguțe, chiar m-am fotografiat cu ele. Vremea a fost perfectă, tropicală, cald-umedă, având în vedere că Japonia este o insulă imensă. Au tot felul de flori, copaci diferiți. De exemplu, am vizitat pădurea de bambus. Am fost la grădina zoologică pentru că mi-am dorit să văd ursuleții panda. Am fost la Gotemba, lângă muntele Fuji. Destul de interesant, se vedea frumos din depărtare, un munte negru cu un vârf alb, pentru că încă mai are zăpadă în vârf.

————————————–

„De exemplu, ce mi s-a părut deosebit a fost toaleta. În momentul în care te așezi pe colac, începe să curgă apa instantaneu, ca să nu se audă nimic… japonezii sunt foarte pudici. La o baie publică sau în hotel este la fel, apa începe să curgă instantaneu, ca să nu audă altcineva când ești la baie. Sunt o grămadă de butoane, plus că au un sistem, după ce începe apa să curgă se aude muzică ce imită un râu și sunete de păsări. Ca să nu se audă nimic, nici măcar că fâșâi hârtia… nimic. Au și alte butoane… să încălzești colacul, să încălzești apa… și tot așa.”

Andreea Barbu, 30 de ani, despre vacanța în Tokyo

————————————–

 

Japonia_Tokyo

D.R.: A fost ceva ce ți-a displăcut?

A.B.: Nu mi-a displăcut nimic. Chiar m-aș mai întoarce încă o dată pentru că nu a fost suficient o săptămână. Japonezii sunt foarte mulți. La metrou, pe stradă, e agomerat, nu ai loc pe unde să treci. Londra este o nimica toată. Diferența este că ei sunt foarte civilizați și foarte politicoși, foarte organizați și foarte respectuoși, și tocmai de aceea totul merge brici în societatea lor. De exemplu, nu se vorbește la telefon în tren sau în metrou, decât în locuri speciale. Nu ai voie să stai pe locurile persoanelor cu dizabilități, chiar dacă este îmbulzeală… nu le folosește nimeni. Este foarte curat pe stradă, nu vezi nimic. Nu am văzut nicio țară atât de curată. Se apleacă în fața ta când vorbești cu ei sau când le mulțumești. Tokyo este pus la punct din toate punctele de vedere. De obicei, într-o societate unde sunt foarte mulți oameni, există riscul ca totul să devină un haos, dar acolo toată lumea se comportă la fel, toți știu ce au de făcut și din acest motiv totul merge ca pe roate. Plus că am observat că toată lumea pare să aibă un job acolo. Ei, pur și simplu, creează joburi, nu este totul automatizat.

————————————–

„În ceea ce privește locurile pe care le poți vizita, această vacanță a fost cea mai deosebită datorită tradițiilor, templelor. Pagodele sunt un fel de temple verticale, sunt înalte, sunt foarte impresionante, sunt din cele mai vechi din lume. Trebuia să te descalți, în fiecare templu, nimeni nu mergea încălțat. Chiar dacă vizitai un templu două ore, când te întorceai îți găseai lucrurile acolo unde le-ai lăsat. Senzația de siguranță din Japonia este de neimaginat. Nu se ia nimeni de tine, nu există niciun fel de risc din acest punct de vedere. Îți poți lăsa geanta la metrou și acolo o găsești.”

Andreea Barbu, 30 de ani, despre vacanța în Tokyo

————————————–

 

D.R.: Ai recomanda și altora Japonia?

A.B.: Da, sigur, aș recomanda Japonia tuturor celor care vor să vadă ceva diferit. Pentru că e cu totul diferit. E o societate diferită, este mai old-fashion, cu o altă mentalitate, dar este extraordinară. De exemplu, copiii care merg la școală se îmbracă în aceeași uniformă peste tot în Japonia. Uniforma este la fel. Dacă au ieșiri sau excursii de o zi, tot în unifome merg. Este foarte strict. Chiar am intrat în vorbă, într-o cafenea, cu o doamnă în vârstă din Japonia, pe care am întrebat-o care sunt dezavantajele acestui stil de viață foarte strict, în care nimic nu merge prost și ne-a spus că din cauza aceasta, tinerii sunt destul de deprimați, pentru că nu au voie să facă ce vor… și din cauza mentalității, dar și cum ar putea să te privească ceilalți, dacă ai face totul pe dos. Și din cauza aceasta, rata sinuciderilor în rândul tinerilor s-a ridicat, dar ceilalți trăiesc foarte bine. De exemplu, am înțeles că Japonia este țara cu cea mai mare rată de supraviețuire din lume, cu cea mai bătrână populație din lume. Plus că mănâncă sănătos: fructe de mare, pește crud, orez, care este foarte sănătos.

 

D.R.: În medie, de cât are nevoie o persoană care ar vrea să ajungă în Țara Soarelui Răsare?

A.B.: Hotelul a fost 40 de lire pe noapte, zborul a fost 460 de lire dus-întors. E nevoie de 1.000 de lire de persoană pentru o săptămână în Japonia. Dar mâncare fără fițe, adică nu la restaurant. Noi am mâncat de două-trei ori la restaurant, restul am luat din magazine.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!