Sarcina după 35 de ani

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 3 martie 2014

pregnant woman check2_1În urmă cu 20-30 de ani, sarcina după 35 de ani era o raritate. Era considerată o sarcină cu risc şi era monitorizată în condiţii speciale. Datorită condiţiilor sociale care s-au modificat în ultimii ani, prima concepţie e tot mai des întâlnită după vârsta de 30 de ani, ba chiar după 35. Chiar dacă multe lucruri s-au schimbat, vârsta înaintată a mamei continuă să fie un factor de risc important.

Cel mai important factor de risc este cel genetic. După 35 de ani se înregistrează o creştere semnificativă a malformaţiilor congenitale sau a anomaliilor cromozomiale. De aceea, orice pacientă cu sarcină după această vârstă trebuie să intre într-un program special de monitorizare şi observare a sarcinii. În unele ţări din Europa, în urmă cu aproximativ zece ani, pacientele erau îndrumate să facă amniocenteză, dacă asupra sarcinii lor plana riscul unor probleme. Amniocenteza este un procedeu invaziv, de diagnosticare, care constă în recoltarea de lichid amniotic din sacul gestaţional pentru a face analiza cariotipului fetal. Totuşi, această metodă are şi dezavantaje: fiind un procedeu invaziv, el poate provoca oprirea sarcinii (1% dintre cazuri). Deşi aparent mic, acest procent este considerat de multe persoane semnificativ. Amniocenteza poate fi utilizată pentru detectarea siclemiei, fibrozei chistice, distrofiei musculare, bolii Tay Sachs sau sindromului Down.

Ecografie de morfologie fetală

Pentru a se evita orice fel de riscuri, specialiştii au căutat şi chiar au găsit metode de diagnosticare prenatală neinvazivă, care, însă, nu sunt obligatorii pentru toată lumea. De aceea, în prezent, există un program de screening extrem de eficient, care poate diagnostica până la 98% dintre copiii cu sindrom Down până în săptămâna a 13-a de sarcină. Acest program constă într-o ecografie de morfologie fetală, între a 12-a şi a 14-a săptămână de sarcină, şi este însoţită de un test de sânge, numit dublu test sau bitest. Nu este un test diagnostic, ci unul statistic, ce coroborează valorile obţinute ecografic cu valorile unor hormoni din sângele matern. Acest test nu indică un diagnostic clar, ci doar un potenţial risc al mamei de a naşte un copil cu sindromul Down. E un fel de preselecţie pentru pacientele care trebuie să efectueze amniocenteza. Pentru a fi îndrumate către amniocenteză, viitoarele mămici trebuie să depăşească valoarea katof de 1 la 250 sau 1 la 150 (depinde de anumite manuale).

Alte riscuri

Nu doar malformaţiile congenitale sau anomaliile cromozomiale la copii sunt problemele ce trebuie monitorizate. Vârsta mai înaintată a mamei îi poate cauza acesteia, în timpul sarcinii, complicaţii, printre care se numără hipertensiunea arterială sau diabetul gestaţional.
Hipertensiunea arterială indusă de sarcină. Pentru a vedea dacă această afecţiune s-ar putea instala, la primele ecografii se măsoară indicii de rezistenţă pe arterele uterine. Din păcate, nu există un tratament profilactic al acestei afecţiuni, însă o monitorizare şi un diagnostic precoce pot duce la minimizarea posibilelor efecte asupra mamei şi asupra copilului. Pacientele trebuie atent monitorizate şi din punctul de vedere al tensiunii şi din punctul de vedere al valorilor constantelor sangvine, în special în ultima parte a sarcinii.
Diabetul gestaţional. Tot vârsta de peste 35 de ani poate provoca celor care decid să devină mame aşa-numitul diabet gestaţional. Totuşi, nu este obligatoriu ca diabetul declanşat în timpul sarcinii să dureze toată viaţa. Există destul de frecvente cazuri în care acest tip de diabet se vindecă în timp. Este important de adăugat că femeile care au avut diabet gestaţional în timpul unei sarcini prezintă un risc sporit de a face diabet şi la sarcinile următoare.
Avortul spontan este o altă problemă frecventă la mămicile cu vârsta de peste 35 de ani. Motivul îl constituie faptul că după această vârstă, mai ales după 40 de ani, se înregistrează o uşoară scădere a hormonilor care ajută la dezvoltarea sarcinii. În acest sens, pacientelor li se recomandă un surplus hormonal pentru a favoriza dezvoltarea sarcinii.
Vârsta tatălui. Riscurile ca un copil să se nască cu anumite afecţiuni depind, în general, doar de vârsta mamei. Vârsta scăzută a tatălui nu reduce riscurile sarcinii, dar, dacă părintele de sex masculin are o vârstă mai înaintată, riscurile pot creşte.

Analize importante

Având în vedere că numărul afecţiunilor posibil preexistente sarcinii ar putea fi crescut, este indicat să se efectueze analize pre-concepţionale care să descopere dacă e ceva în neregulă. Cele mai importante analize sunt:
1. Hemoleucograma, grup de sânge şi Rh: oferă informaţii asupra unei eventuale anemii, trombocitopenii sau a unei infecţii în organism. Grupa de sânge şi Rh-ul ne informează asupra unei posibile incompatibilităţi sanguine mamă-făt. În cazul în care mama are grupa 0 +/- şi RH -, automat soţul îşi va determina grupa de sânge şi Rh-ul.
2. AgHBS, AC anti HVC sunt markeri ai infecţiei virale cu virusul hepatic B şi C. În cazul în care viitoarea mămică are Ag HBS şi AC HBS absenţi, aceasta poate opta pentru vaccinarea împotriva virusului hepatic B. Pentru virusul hepatic C nu există tratament. În cazul în care virusul B sau C este prezent la mamă, naşterea va avea loc prin operaţie de cezariană.
3. Testul pentru depistarea infecției cu virusul HIV este un examen obligatoriu.
4. Glicemia este importantă pentru că ne oferă informaţii asupra unui eventual diabet zaharat.
5. Rubeola: dacă IGG şi IGM sunt 0, atunci se poate opta pentru vaccinare înainte de sarcină.
6. Chlamidia: se recoltează de la nivelul colului uterin. În caz de pozitivitate, tratamentul este obligatoriu, ţinând cont că unele studii arată implicarea acestor infecţii în avortul spontan.
7. Secreţia vaginală.
8. Testul Babeş-Papanicolau pentru depistarea unor eventuale displazii cervicale sau cancer la colul uterin.
9. Herpes virus II: nu este necesar de detectat, trebuie acordată o atenţie specială numai dacă apar leziuni herpetice genitale la naştere, astfel încât să se poată lua măsura naşterii prin operaţie de cezariană. De asemenea, pentru fiecare caz în parte se poate recomanda suplimentarea acestor analize (listeria sau toxoplasma în cazul expunerii la animale), oportunitatea efectuării acestora în stadiul pre-concepţional fiind indicată de medicul specialist.


Comentarii

Spune-ti si tu parerea!