Sceptici?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 14 martie 2016

Ultimele declarații ale premierului Dacian Cioloș la Bruxelles ne-ar putea da de gândit. Fie că e vorba de accesul României în spațiul Schengen, fie că e vorba despre intensificarea prezenței NATO în țară, ele au un recul ciudat. Lasă loc unor îndoieli, lasă un spațiu gol în care se strecoară incertitudini, contestații, scepticisme.

Premierul ne spune, de la pupitrul Comisiei Europene, că mergem spre Schengen, fără ezitare, înlăturând, treptat, toate obstacolele care ne mai stau în cale. Dar amintește și de rumorile din țară, de considerații care desconsideră demersul nostru oficial. Unii – spune Dacian Cioloș – cred că, mergând spre Schengen, ne milogim de europeni să ne primească în clasa elitelor. Se creează, adică, senzația că europenii de nivelul unu, alfa-europenii cum ar veni, ne privesc cu dispreț și că, orice am face, rămânem cerșetori la poarta unui paradis care ne refuză, sau ne întârzie intrarea. Iar noi, beta-europenii, locuitorii de clasă secundă ai unui continent fabulos, așteptăm, zgribuliți și umili, ca cineva să ne dea un bănuț. O fisă. O fisă cu care să putem suna mai sus, în birourile seniorilor. Din acest basm cu nuanță naționalistă încearcă să ne scoată premierul. Zic naționalistă, fiindcă, în subtext, tremură precum piftia convingerea că „ei nu știu cine ni-s noi”, și că sabia lui Ștefan și barda lui Mihai vor veni, din adâncurile istoriei, să le spună europenilor că am stat pavăză, la Dunăre, și pentru ei. Am folosit cuvântul „pavăză” tocmai ca să amintesc atitudinea de fală imperială pe care o avea, cu doar trei-patru decenii în urmă, România dacică și săracă, ultima (mă rog, poate penultima) ca standard de viață de pe continent. În materie de integrare, Dacian Cioloș a desfășurat și argumentele unei apropieri mai intense de NATO. Și aici, în subtext, găsim o boare de îndoială, mai exact de conflict iminent cu forțe obscure din societatea românească. Fermitatea premierului ascunde o iritare crescândă față de unele presiuni din interior. O anumită Românie nu vrea Schengen. Nu vrea NATO. Abia acum, ajuns la o funcție executivă, de conducător, Cioloș își dă seama că volanul nu merge întotdeauna în direcția dorită, accelerația nu funcționează, iar frâna de mână se pune brusc, fără ca cineva anume să o acționeze. Dedesubtul României vizibile se află o altă Românie, alcătuită din rețele, interese, rudenii, clanuri, apărători de secrete fatale și deținători de averi incalculabile, rețele de putere vechi, trecute din generație în generație. Comuniști sau neutri în raport cu această ideologie, aristocrați care își recuperează și își triplează veniturile din procese incerte, deținători de putere în diverse conjuncturi, cei care colcăie în România subterană i se opun lui Cioloș și întregii mentalități pe care el o reprezintă. Suntem noi, oare, sceptici? Eurosceptici? Nu. Dar nu despre noi e vorba. Ci despre ai noștri, ceilalți.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!