Şcoala de şoferi, o experienţă… cu frâna trasă

Articol publicat in sectiunea Auto, Poveşti româneşti pe data 18 aprilie 2016

uk_driver leaner

Nici nu a simţit bine volanul în mână, nici nu a călcat de prea multe ori frâna sau acceleraţia şi nici schimbătorul de viteze nu prea l-a atins, că a şi renunţat la orele de şofat. Mai precis, după doar câteva şedinţe. Alex este un tânăr de 31 de ani din Bucureşti care lucrează ca manager pentru o firmă de evenimente din Londra şi spune că şcoala de şoferi a fost pentru el o experienţă mai puţin plăcută. Nu şcoala în sine, cât instructorul englez cu care a luat lecţiile practice. Acesta era foarte tipicar, dar şi foarte concentrat pe lucrurile teoretice, lucru care l-a determinat pe tânărul român să încheie socotelile. Şi cu el, dar şi cu şcoala de şoferi. Însă, nu definitiv!

 

Permis… pentru a călători

Pornire, frână, stop. În câteva cuvinte cam aşa am putea descrie experienţa lui Alex în ceea ce priveşte orele de condus. Anul trecut în luna octombrie, tânărul de 31 de ani s-a decis să înceapă şcoala de şoferi în Londra. Nu îşi dorea şi nu îşi doreşte nici în prezent permisul de conducere pentru a-şi cumpăra şi o maşină, ci vrea să aibă în buzunar cardul de la DVLA (Driver and Vehicle Licensing Agency) doar pentru a-şi putea face vacanţele mult mai confortabile.

„Mi-am dat seama că atunci când vrei să călătoreşti în afara Londrei, cum ar fi de exemplu dacă vrei să mergi în Lake District sau în zone rustice sau în satele acestea finuţe englezeşti, îţi trebuie maşină, pentru că autobuzele în acele regiuni circulă foarte rar sau deloc şi atunci nu te poţi baza pe un astfel de transport. Maşina îţi oferă o mobilitate grozavă, mai ales când călătoreşti în astfel de zone. Acesta a fost primul meu gând în momentul în care m-am decis să iau lecţii de şofat. În restul timpului nu am nevoie de maşină, pentru că locuiesc în Londra şi este mai uşor şi practic să ajung în locurile din oraş în care am nevoie cu metroul”, ne povesteşte tânărul din Bucureşti.

 

Primele ore la volan, primele impresii

Hotărât să pornească la volan pe drumurile Angliei, Alex nu a stat prea mult pe gânduri şi a început să caute informaţii despre cum poate lua lecţii de şofat.

„Am început să mă uit pe internet, la mai multe companii, am citit despre toate acestea şi, în cele din urmă, am ales un şofer despre care citisem că este foarte răbdător şi atent cu elevii săi. Şi am început orele de şofat. În total, cred că am făcut aproximativ opt ore. După tot acest timp, am realizat că instructorul era extrem de lent şi extrem de încet, dar şi extrem de tipicar cu mine. Mă punea mai degrabă să mă concentrez pe teorie decât pe şofatul în sine, pentru că voia să scoată bani de pe urma mea. Interesul lui nu era să învăţ eu cât mai repede să conduc, ci să mă ţină cât mai mult în sistemul lui ca să îi plătesc cât mai multe ore”, povesteşte tânărul de 31 de ani despre momentul în care a conştientizat că instructorul său voia să îl ţină mai mult pe loc.

————————————–

„Imediat cum mi-am dat seama că aşa stau lucrurile şi că instructorul nu vrea altceva decât să îi plătesc cât mai multe ore, l-am anunţat că nu mai sunt interesat să continui şcoala de şoferi şi că am hotărât să reiau orele de condus cu o altă companie în viitorul apropiat.”

Alex, 31 de ani, despre experienţa sa în ceea ce priveşte orele de condus

————————————–

 

Mai multă teorie decât practică

Ceea ce l-a nemulţumit profund pe Alex a fost faptul că pierdea foarte mult timp din orele destinate condusului cu tot felul de lucruri teoretice.

„Orele de condus arătau cam aşa: instructorul venea şi mă lua de acasă şi de fiecare dată îmi spunea chestii teoretice, că trebuie să verific oglinzile, să văd dacă stau confortabil în scaun, să îmi pun centura, apoi mă conducea pe o stradă care nu era foarte circulată şi făceam tot felul de manevre: în faţă, în spate, curbe, accelerat, frână, încetiniri, parcări. Însă ceea ce m-a nemulţumit la el a fost faptul că în loc să mă lase să experimentez eu, să şofez, să pun mâna pe volan… mă lua mereu cu teoria. Mă întreba mereu ce trebuie să fac înaintea oricărei acţiuni pe care voiam să o fac.”

————————————–

„În cele opt ore pe care le-am plătit pentru şofat, cred că adunat am condus în total două ore, ceea ce mi se pare foarte puţin. Am vorbit şi cu alţi prieteni care au făcut şcoala şi mi-au spus că trebuie să renunţ, că nu se poate aşa… că trebuia să mă lase să conduc şi, dacă greşeam, el era acolo să pună frână sau să intervină, dar nu să mă terorizeze cu atâtea lucruri teoretice.”

Alex

————————————–

 

Ce este dificil?

Deşi vorbeşte limba engleză foarte bine, Alex spune că termenii specifici din acest domeniu, al şoferiei, i-au cam dat de furcă. Cel puţin la început, până s-a acomodat.

„Mi s-a părut destul de greu şi faptul că termenii englezeşti nu sunt foarte asemănători cu cei româneşti. În momentul în care un instructor îţi spune clutch, până faci traducerea în minte ce înseamnă… durează câteva secunde. Cel puţin în primele ore mi-a fost greu să mă acomodez cu termenii. Chiar dacă ştiu limba engleză foarte bine, în primele două ore mi-a fost greu… până m-am acomodat. Per ansamblu, mi s-a părut mai greu decât mă aşteptam. Când te uiţi din exterior, vezi două pedale şi zici că este uşor. Dar, ca începător, mi s-a părut greu. Sunt o grămadă de semne dincolo de maşină la care trebuie să fii atent, sunt pietoni, sunt biciclişti, sunt autobuze şi… trebuie să ai o atenţie distributivă foarte bună”, este de părere tânărul de 31 de ani din Bucureşti.

„Nu e la fel de simplu cum mi-am imaginat eu. Până să devină a doua natură, trebuie să faci multe exerciţii. Şi cred că şofatul acesta nu ţine de cât eşti de inteligent eşti, pentru că am auzit de doctori care au picat testul, am doi prieteni care sunt medici şi care au picat testul de două-trei ori şi am spus că nu se poate ca un doctor care memorează atât de multe lucruri tehnice să nu poată conduce o maşină. Aş că mi-am dat seama că şofatul ţine mai mult de atenţia distributivă şi de cât de practic eşti”, spune Alex.

————————————–

Două ore de condus, 40 de lire

 

„Plăteam 40 de lire pentru două ore, deci era aşa: fie plăteai 25 de lire pentru o oră, fie 40 pentru două ore. Şi atunci alegeam mereu câte două ore. M-am uitat şi pe câteva manuale din acestea de condus, am descărcat şi o aplicaţie pe telefon pentru partea de teorie şi mi-am dat seama că sunt foarte bine făcute şi foarte bine structurate toate aceste informaţii. În principiu, dacă faci testele aceea de câteva ori, nu ai cum să pici examenul teoretic.”

Alex

————————————–

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “Şcoala de şoferi, o experienţă… cu frâna trasă”

  1. Cristi Spune:

    Pai veniti fratilor si faceti la bucuresti scoala de soferi…va garantez ca iesiti mai pregatiti decât acolo…si e 200 de lire toata scoala?

Spune-ti si tu parerea!