Scutire de terorism

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 4 aprilie 2016

În urma bilanțului SRI, depus și argumentat public de directorul Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, președintele Klaus Johannis a rămas impresionat. „Suntem – a spus el în alocuțiunea post-bilanț – o țară sigură, scutită de terorism.” Să sperăm că e așa. Că cineva ne-a dat scutire. Nu știm exact cine, fiindcă de la SRI până la Coran te mănâncă sfinții. În raport cu entuziasmul nețărmurit al președintelui, directorul SRI a atenuat tonul de „laudatio” cu mici remarci menite să ne mențină treaz spiritul investigativ. Lucru bun, odată ce și somnul pe lauri naște tot monștri. Suntem, va să zică, o entitate oscilând între „redută” și „insulă”. Două extreme… extrem de interesante precizate de Eduard Hellvig. Niciuna, totuși, tocmai bună. Redută sună acceptabil, atâta vreme cât ne raportăm la Peneș Curcanul și la peripețiile lui vitejești. Chiar și la pictura de război a lui Nicolae Grigorescu. Dar în viața reală cred că lucrurile sunt mai complicate. Această redută nu are parapeți, nici creneluri, nici contraforți. E o redută imaginară, apărată eficient și discret, o redută invizibilă, dar foarte fragilă. O singură neatenție, un accent prost așezat, o neglijență măruntă, cât o scăpărare de brichetă, poate anihila tot ce înseamnă ea, acum. Mesajul e, în același timp, subliminal. Oferă siguranță. Reduta e  făcută să ocrotească, să anuleze panica, să determine atașamentul față de cetatea amenințată. Chiar dacă e un pic exagerată, metafora găsită de specialiștii în comunicare ai SRI are efectul scontat. Mult mai ciudată este, însă, aceea a insulei. Lansată lejer, ca și cum ar fi doar un joc de imagini în oglindă sau o simplă figură retorică, metafora ne poate da fiori. Nu e deloc întâmplătoare. Insula e o fericire iluzorie și efemeră, căci nu are nicio conexiune cu exteriorul. Exteriorul e învolburat, întunecat, străbătut de abisuri ale non-umanității. Insula ne protejează și ne amenință în același timp. Trăim rupți de realitate, dar această rupere ne poate deveni fatală. Insula evocată de Eduard Hellvig poate fi lipsa de coordonare a serviciilor naționale de informații, incoerența unor atitudini rămase la nivelul fiecărui stat european, dar fără viziunea unui sistem care integrează toate informațiile valabile într-un sistem general defensiv. Căci despre sisteme defensive vorbim acum, nu despre cele care pot readuce ordinea în relațiile dintre Islamul fanatizat și civilizația europeană. Ne aflăm abia în prima fază a acestui conflict de lungă durată și se pare că nici pentru această noi, europenii, nu suntem prea bine pregătiți. Până vom ajunge la faza de control asupra amenințării și de contra-replică va mai trece mult timp. Sau puțin timp, în funcție de deschiderea spre colaborare și construcție a forțelor europene direct implicate. Scutirea de terorism va expira, și ea, într-o zi. Iar atunci ne vom afla fie într-o redută, fie pe o insulă, în fața monstrului născut din somnul îndelungat al rațiunii. Să sperăm, însă, că ne vom afla într-o redută largă, vie, determinată și coerentă, numită Europa.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!