Semnături

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 22 ianuarie 2016

Unul dintre cele mai simpatice scandaluri pe care le-am prins ca jurnalist este cel legat de cărțile scrise din închisoare. O să ne rezumăm la cele scrise de oamenii de fotbal, căci de aceea ne ocupăm de sport, dar asta nu înseamnă că și ceilalți gânditori de la Hamangia sunt de trecut cu vederea.

Un cetățean român normal care ajunge în închisoare are două griji mari și late: să rămână cu dinții-n gură și să fie foarte atent când se apleacă. Nu-mi dau seama care dintre griijile astea este mai mare și mai lată, dar e clar că una este mai mare și mai lată decât cealaltă. Vă spun asta pentru că acreditarea mea pe structurile Ministerului de Interne m-a purtat inclusiv prin aresturi și pușcării. Exact așa stau lucrurile. Scrisul nu este pentru pușcărie. Sau dacă este vorba de scris, atunci este vorba de semnatul certificatului medical după ce intervine una dintre situațiile de mai sus.

Ei, la capătul celălalt al sforii se află toate personajele astea ale fotbalului. Unele din ele aș paria că nu știu să se semneze corect. Pe altele le doare mâna când se exprimă în română, iar dacă sunt puse să se exprime într-o limbă străină atunci putem presupune că fac febră la aductori. Dar ele scriu, unele dintre volume fiind științifice.

Aceasta este legea. Asta permite societatea. Asta permite România, așa își ocrotește ea infractorii cu ștaif. Animalele pot fi eliberate mai repede dacă-și angajează niște scribi, că sper că nu există cineva care să creadă că acele volume sunt născute din vreun exercițiu intelectual autentic. Ăștia au scris cărți cam cum au plantat minerii panseluțe. Măcar o parte din mizeriile aduse de Iliescu la București știau să țină târnăcopu’ în mână.

Noi nu vom ține vreodată ceva în mână. Pentru că ne este teamă că ne scapă.

Și știm că unele semnături pot deveni dureroase.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!