SF-ul perfect

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 11 septembrie 2015

Aproape stoarsă de vlagă, naționala noastră a adunat 2 puncte din meciurile cu Ungaria și Grecia. La prima vedere erau posibile două victorii, varianta mai neagră putea fi considerată aceea cu un egal și o victorie, cert este că ne-am ales cu două egaluri, unul mai penibil decât celălalt, și cu probleme de clasament care ne pot scoate în afara calificării.

Pe cele două terenuri pe care am evoluat am putut observa o adunătură de personaje a căror legătură cu fotbalul cu greu poate fi detectată. Probabil că nici măcar unii dintre ei nu știu care-I legătura lor cu sportul acesta. M-am bucurat măcar să-l văd pe Papp pe bandă, acolo unde oricum contează mai puțin dacă gafează. În rest, un joc de-a latul terenului, de o plictiseală care nu cred că are rival. Chiar m-am mirat cum de Iordănescu mai are și forța să reacționeze la unele faze, la vârsta sa un asemenea meci ar fi trebuit să fie adjuvantul perfect pentru somn.

După asemenea jocuri mă întreb de ce s-ar califica naționala României la un turneu final. Ne-am face din nou de rușine și am căuta iar explicații care nu țin nici măcar în fața unui neavizat al fotbalului. Foarte mulți suporteri acolo nu putem duce, deci nici măcar economic nu am fi de folos cuiva. Acasă, cei care rămânem ne-am enerva din nou, mestecându-ne amărăciunea la un pahar cu prietenii, în fața blocului. Fotbalul la noi nu mai este de multă vreme o bucurie, este doar o afacere din care încep să se scoată comisioane din ce în ce mai mici, pentru că nu mai prea mai sunt lucruri de vândut.

Din acest motiv parcă aș vrea ca România să stea acasă. Poate ne vine mintea la cap, cum spune românul. Poate-l schimbăm pe Iordănescu.

Și cine știe, poate ajungem să avem chiar și un președinte de federație capabil, deși aici avem deja SF-ul perfect.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!