Si acum?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 12 iunie 2011

Scandalul manuscriselor lui Emil Cioran s-a incheiat. Recuperarea lor de catre Biblioteca Academiei era, acum cateva luni, o problema de patriotism. Toate ministerele implicate direct sau tangential in aceasta poveste au fost aspru criticate fiindca lasa pe mainile francezilor aceste texte nepretuite. Pentru o secunda din eternitatea culturii romanesti, Cioran a fost port-drapelul unei manii populare, ce parea a matura totul in cale, ca o divina furtuna, daca manuscrisele nu ajungeau, miraculos, in patria strabuna. Mai apoi, o liniste melancolica s-a asternut asupra acestui subiect. Manuscrisele au ajuns la Biblioteca Academiei, iar academicianul Eugen Simion propune chiar publicarea online a tuturor scrierilor lui Emil Cioran. Povestea s-a terminat cu bine.

Si acum? Este extrem de important ce se va intampla de acum inainte, fiindca doar o fervoare imensa a lecturii faimoaselor texte poate explica intregul scandal. Dincolo de apartenenta marelui scriitor la cultura romana, modul esential in care ii pretuim scrierile este lectura. Nu vorbim despre specialisti, pentru care Cioran este demult un teren de analiza, de reflectie si de inspiratie. Vorbim despre vocile vehemente care cereau socoteala tuturor autoritatilor pentru blasfemia de a lasa textele in afara tarii. Si despre vocile de pe bloguri, forumuri, patriotii aprinsi care cereau cu disperare manuscrisele. Se vor apuca toti acestia de citit pe nerasuflate? Vor da buzna asupra bibliotecii online, umpland monitoarele cu faimoasele texte, uitand de grijile politicii si savurand mereu surprinzatoarea intelepciune cioraniana? Intrebarea este, evident, retorica. Mai nimeni nu va plonja in adancimea textelor si nici macar nu va face pluta la suprafata lor. Scandalul Cioran a izbucnit in plina criza a lecturii, iar posesia unei valori culturale a ajuns sa tina loc de apreciere reala. In afara studentilor curiosi, a pasionatilor care l-au citit si recitit de nenumarate ori pe filosoful romano-parizian, putini romani mai deschid o carte.

Odata cu integrarea noilor sale manuscrise in patrimoniul Bibliotecii Academiei, Emil Cioran devine un clasic, iar clasicii, dupa cum se stie, nu mai sunt cititi decat la scoala, ca lectura obligatorie. Acesta este, de fapt, paradoxul. Odata ajuns la locul lui, in bibliotecile cu rafturi si in cele online, un mare scriitor isi pierde cititorii. Intre entuziasmul bataliei pentru manuscrisele lui si lenea care ne cuprinde odata ce le avem la dispozitie este o distanta uriasa. Brusc, nu mai avem timp. Aveam, cand scriam in frenezie impotriva celor care instraineaza pretioasele scrieri. Dar nu mai avem odata ce niciun scandal nu ne mai inflameaza orgoliul. Dar, poate, ma insel. Poate, in curand, pe bloguri vor aparea sute, mii de opinii asupra manuscriselor lui Cioran. Pana atunci, insa, putem admira doar linistea de dupa scandal.


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!