ȘI MI-AM LUAT ȚEAPĂ!

Articol publicat in sectiunea E țeapă, Reportajul săptămânii pe data 20 iunie 2016

Diaspora romaneasca_Si mi-am luat teapa

Fie că este vorba despre locul de muncă, despre casa în care locuiesc, despre familie sau despre cumpărăturile pe care le fac, unii dintre românii stabiliți pe pământ britanic au avut neșansa să fie păcăliți. Sau, pe românește, să fie țepuiți! Experiențele neplăcute sunt din toate domeniile, iar cei care le-au trăit vorbesc despre adevărate frustrări ce i-au determinat să nu se mai încreadă așa ușor în colegi, în rude sau chiar în site-urile de unde își fac cumpărăturile.

Ţepele le-au dat unora viața peste cap, pe unii i-au speriat, iar pe alții i-au lăsat cu datorii. Însă pe toți i-au învățat să fie mai precauți sau, așa cum ne spunea unul dintre interlocutorii materialului nostru, să aplice vorba românească de „a sufla și în iaurt” când vine vorba despre încredere.

Citiți în acest număr câteva povești de viață pe care, din păcate, stă amprenta unor țepe… mici și mari.

 

 

„Seriozitate” englezească!

 

Ai crede că la câți escroci activează cu succes în România, românii și-au învățat lecția și nu se lasă păcăliți de țeparii cu sânge nobil din UK. Problema este că mulți venim aici cu idei preconcepute, cum ar fi aceea că englezii sunt oameni serioși care spun doar adevărul. Poate chiar sunt, dar sigur e că sunt și care mint de îngheță apele. Un român a crezut atât de mult în seriozitatea englezească încât a lucrat mai bine de șase luni aproape degeaba, fiind plătit la jumătate din valoarea muncii sale. Un altul a crezut că rudele nu au cum să-l înșele. N-a știut că rudele de acasă se pot transforma în Londra în cei mai înverșunați dușmani. Nici două tinere n-au crezut că un gentleman serios pus la patru ace care le închiriază o casă este un escroc de meserie.

Toate aceste înșelătorii au un punct comun: au fost de durată și atent elaborate! Nu e ca și cum ai fi păcălit cu carcasa unui telefon și ai realiza asta în câteva secunde. Durerea e mai mare pentru că poți crede până în ultima secundă că este doar o neînțelegere. În cazurile noastre n-a fost „neînțelegere”, ci doar o înșelătorie agonizantă!

Deși cunosc meserie, mulți români acceptă joburi sub pregătirea lor în speranța că, demonstrându-și adevărata valoare, vor fi apreciați și vor avansa. Un tânăr român a mers pe această idee și a dat tot ce avea mai bun după ce șefii i-au spus că îl vor angaja direct prin companie, fără să mai fie nevoie să plătească taxa agenției. În cazul său, agenția încasa pentru prestația muncii sale 10 lire pe oră, iar el se alegea cu £7.5, din care se scădeau și taxele. Un alt mare neajuns era că tânărul putea fi oricând tâmplar, fixer etc., dar a acceptat să fie încadrat ca labourer. Evident, pentru că i se promisese că va fi angajat, nu făcea muncă de labourer, ci muncă profesionistă.

Cosmin are 30 de ani și a lucrat în construcții în România și în Germania. A venit în UK la sfatul prietenilor care i-au spus că aici sunt salarii foarte frumoase:

„Deși am experiență și cunosc destul de bine meserie, am acceptat să lucrez ca labourer. Abia venisem și m-am gândit că cel mai important este să pot să câștig măcar cât să-mi asigur existența destul de scumpă în Londra. Am apelat la o agenție care m-a acceptat foarte rapid și m-a trimis, chiar a doua zi, pe un site de construcții. E drept, nu făceam mare lucru pentru că asta era în sarcina de labourer, căram materiale, făceam curat și cam atât. Am văzut și ce făceau așa-zișii meseriași. Nu era mare lucru, aș fi putut să o fac și eu și chiar mult mai bine și mai repede. Dar am avut răbdare și mi-am văzut de treaba mea. Cu timpul, după 4-5 săptămâni, șefii de pe site au observat că știu meserie și, în plus, mă descurcam destul de bine cu limba engleză. Aceștia mi-au propus un alt job, să mă mut pe alt site unde era nevoie de un om de încredere, un muncitor priceput care să știe și limba engleză”, ne povestește Cosmin.

 

Avansare teoretică

„În noul site, era de fapt o casă de renovat. S-au perindat pe acolo mai mulți muncitori, dar baza era un dulgher și eu. Deși primeam același salariu de labourer, făceam de toate acolo și, de multe ori, chiar munca tâmplarului șef. Toată lumea era mulțumită de mine și de munca mea, dar salariul meu era la fel ca la început.

Mi-am luat inima în dinți și am vorbit cu un șef de la companie, propunându-i să mă angajeze direct. Nu mi-a dat răspunsul pe loc, dar mi-a promis că se va interesa să vadă dacă există această posibilitate. Mi-a mai spus că din punctul lui de vedere merit asta pentru că sunt un muncitor foarte bun. Am așteptat o perioadă și, pentru că nimeni nu mi-a spus nimic, am întrebat din nou același șef. Am primit același răspuns încurajator. E greu de povestit acum câte asemenea răspunsuri am primit.”

—————————————

„Chestia e că până la urmă mi s-a promis de mai mulți șefi că sigur voi fi angajat, doar că trebuie să fie finalizată casa și apoi compania va avea grijă de mine, doar că trebuie să dovedesc că merit asta.

Aflând vestea cea bună, am continuat să lucrez cu spor, îndeplinind tot felul de sarcini care nu aveau nicio legătură cu munca de labourer. La un moment dat, făceam chiar și «induction» pe site, adică îi inițiam pe muncitorii nou-veniți.”

Cosmin

—————————————

 

Jobul s-a terminat, ești liber!

„După câteva luni, casa fusese renovată complet, totul se încheiase și mă așteptam să-mi primesc răsplata. Am fost conștiincios, am respectat programul, am îndeplinit toate sarcinile, chiar dacă nu erau în atribuția mea de labourer, așa că nu era nici un motiv să-mi fie refuzată cererea de a fi angajat, mai ales că am primit multe promisiuni și garanții că asta se va întâmpla.

La sfârșitul lucrărilor a venit o comisie de la companie, care a făcut un fel de inspecție finală. Șeful acestei comisii m-a chemat în birou pentru o mică discuție. Mă gândeam că, în sfârșit, se vor ține de promisiune. La început mi-a ținut un mic discurs, mi-a mulțumit pentru munca prestată și mi-a spus că jobul meu s-a terminat, agenția a fost anunțată și, probabil, îmi va fi găsit un alt job!”

—————————————

„La început am crezut că e o neînțelegere. I-am spus că am primit promisiuni de la mai mulți șefi din companie, le-am spus numele la toți, și că urma să fiu angajat de companie nu să fiu pus pe liber. Individul a dat din umeri, mi-a strâns mâna și a plecat!”

Cosmin

—————————————

 

„Voluntar” la o companie de sute de milioane de lire

„Dacă era o companie anonimă, nu aș fi crezut acele promisiuni. Este vorba, însă, de o companie serioasă a unui englez miliardar. Îl cheamă Mike Spink și culmea e că am vorbit și cu el, și mi-a garantat că voi fi angajat.

Am lucrat aproape 8 luni pentru salariul minim pe economie în UK, deși am prestat muncă de profesionist. Practic, am pierdut câteva mii de lire pentru că am crezut în promisiunile unor englezi. Nu mi-am închipuit că aceștia se pot preta la tertipuri murdare de acest gen. Oricum, a fost o lecție pentru mine.

La următorul job am avut o experiență similară. Compania mi-a spus că îmi va schimba încadrarea din labourer în fixer, dar că va trebui să demonstrez lucrând o săptămână ca fixer. Am făcut asta și la sfârșitul săptămânii m-am prezentat la manager pentru schimbarea promisă. Acesta mi-a spus că nu e edificat și ar trebui să mai lucrez încă o săptămână. I-am strâns mâna, i-am mulțumit pentru colaborare și i-am spus la revedere!” , a încheiat Cosmin.

—————————————

„Și totuși, acum lucrez ca fixer cu un salariu dublu. S-a întâmplat foarte simplu. M-am prezentat la o companie, trimis fiind tot de agenție, tot ca labourer, am vorbit cu managerul și i-am spus că sunt profesionist și pot face mult mai mult. Acesta mi-a spus ok, dă-i drumul la treabă. La sfârșitul zilei a inspectat tot ce am lucrat, mi-a spus că este foarte mulțumit de munca mea și mi-a oferit pe loc un contract direct cu compania cu un salariu mult mai mare. A fost cea mai fericită zi a mea de doi ani de când sunt în UK.”

Cosmin, 30 de ani

—————————————

 

 

Pact cu cumnatul

 

Costel a avut „norocul” să primească un mare ajutor la venirea în UK din partea rudelor. E vorba, în special, de un cumnat care i-a întins o mână de ajutor.

„Cumnatul meu mi-a spus că a găsit o casă de închiriat și mi-a propus să o închiriem împreună. Ideea era să nu mai plătim bani grei pe o cameră într-o casă în care se pun tot felul de condiții și ți se cer bani ca depozit etc. Să avem casa noastră și, eventual, să închiriem noi camere altor români. Normal că am fost de acord și m-am mutat în acea casă. Însă casa arăta jalnic, era veche, igrasie, mobila stricată.

Cumnatul meu s-a înțeles cu proprietarul să o renoveze și apoi să stăm gratis în casă timp de un an, după aceea urmând să plătim doar 1.000 de lire pe lună pe acea casă care avea trei camere duble, living și bucătărie. Era vorba, însă, de o renovare serioasă, nu doar să dăm cu var. Pe lângă munca noastră, ne trebuiau și mulți bani. De aceea cumnatul meu mi-a zis că el nu poate face un împrumut la bancă pentru că are probleme cu contul și dacă aș putea să fac eu. M-am interesat și, pe baza venitului regulat pe care îl aveam, banca îmi putea oferi un împrumut de 7.000 de lire. Am făcut acest împrumut și am renovat casa. Normal, m-am înțeles cu cumnatul meu să-mi returneze jumătate din sumă”, ne povestește Costel.

—————————————

„La început a fost frumos. Aveam casa noastră, nu ne deranja nimeni. Primele probleme au fost atunci când i-am amintit cumnatului meu de returnarea împrumutului. Eu plăteam lunar la bancă, dar el nu contribuia cu nimic. M-a amânat, a spus că acum nu poate, dar mai târziu va plăti el ratele integral. O altă problemă a fost atunci când a închiriat a treia cameră unui cuplu, fără să-mi spună nimic, el luând toți banii. Și așa am început să ne certăm din ce în ce mai des.”

Costel

—————————————

 

Ultima soluție: părăsește casa!

„Practic, nu era zi în care să nu fie o ceartă. Viața de zi cu zi devenise un coșmar. N-am mai rezistat și am plecat. Din cauza problemelor și a certurilor întârziam la muncă, nu mă mai puteam concentra. În plus, mă gândeam mereu cum să fac să-mi recuperez banii investiți. Vă dați seama cât stres era pe mine. Și cel mai rău era că deja certurile deveniseră din ce în ce mai violente, am fost amenințat cu bătaia, că-mi taie gâtul, chestii ca la români. Așa că am cedat și am părăsit casa…”, ne-a declarat Costel.

—————————————

„Acum casa a rămas în administrarea cumnatului meu pentru că doar el apare pe acte, iar eu am rămas cu datoria la bancă.”

Costel

—————————————

 

 

„Proprietarul” escroc

 

Claudia și Cristina au locuit împreună într-o cameră timp de doi ani până au hotărât să facă pasul cel mare: să închirieze o casă în care să locuiască, restul camerelor urmând să le subînchirieze.

„În doi ani am reușit să strângem banii care să ne permită să închiriem o casă. Am găsit un anunț pe internet cu un proprietar care voia să închirieze o casă în Stratford. Am sunat, am stabilit o întâlnire și ne-am dus să vedem casa. Am fost încântate de cum arăta, mai ales că prețul nu era așa mare. Casa avea patru camere, living, bucătărie și costa 1.500 pe lună.”

—————————————

Proprietarul era un român care ne-a spus că trebuie să plătim pentru început chiria pe o lună plus un depozit, echivalentul chiriei pe o lună. Ne-a mai spus că a găsit mai mulți clienți și, dacă ne place casa, să plătim depozitul pe loc să fie sigur că o închiriem. Noi urma să ne mutăm în două săptămâni, așa că am stabilit să plătim pe loc depozitul și când ne mutăm, restul de bani.”

Claudia

—————————————

 

Mutarea în casa nouă

„În ziua stabilită, ne-am făcut bagajele și am plecat spre casa noastră. Stabilisem cu proprietarul să ne întâlnim acolo, să ne dea cheile și să semnăm actele. Când am ajuns acolo, casa era încuiată. Am bătut la ușă minute în șir, degeaba. Am sunat pe telefonul proprietarului, dar era închis. Începusem să bănuim că am fost înșelate. Nu știam ce să facem.

Ne-am așezat pe bagaje și am așteptat în fața ușii, în speranța că până la urmă va veni proprietarul. Și până la urmă acesta a venit. Era chiar proprietarul casei, dar nu cel cu care vorbisem și îi dădusem banii.”

—————————————

Adevăratul proprietar ne-a explicat că acea persoană era un fost chiriaș, astfel explicându-se de ce avea cheile de la casă.”

Claudia

—————————————

 

La Poliție, degeaba!

„Am fost la poliție să facem plângere. Acolo ni s-a spus că, de fapt, erau șase persoane care închiriaseră acea casă, iar șansele să fie prins escrocul erau minime. De fapt, din câte ne-am dat seama, pe polițiști nu prea îi interesa genul acesta de infracțiune. Eram români, păcăliți de alți români, și nu părea să fie treaba lor…”, ne-a declarat Claudia.

—————————————

„Mai târziu, după ce am pus lucrurile cap la cap, am descoperit că acel escroc avusese casa închiriată și, în perioada de grație de o lună de zile până la evacuare, nu făcuse altceva decât să închirieze casa de șase ori. Casa era goală, avea cheile, așa că a păcălit mai mulți oameni, printre care și pe noi.”

Claudia

—————————————

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Oana Padureanu, Gelu Irimia

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!