ȘI MI-AM LUAT ȚEAPĂ!

Articol publicat in sectiunea E țeapă, Reportajul săptămânii pe data 20 iunie 2016

Diaspora romaneasca_Si mi-am luat teapa1

 

Înșelătoria online, la mare modă

 

„Îți paralizează mintea și corpul în clipa aceea când îți dai seama că ai fost păcălit sau… țepuit. Vrei să te revolți, să te cerți, să dai timpul înapoi, ești agitat, nervos, aproape că îți dau lacrimile, după care stai și te gândești cum a putut să ți se întâmple chiar ție sau care a fost momentul ăla de vulnerabilitate maximă când nu te-ai prins că este ceva putred la mijloc!”

Pe scurt și la obiect, așa descrie unul dintre interlocutorii materialului nostru experiența sa în momentul în care a realizat că a plătit online 650 de lire pe un aparat foto pe care nu avea să îl mai primească vreodată. Cum și-a dat seama? Coletul întârzia deja de prea multă vreme, iar o simplă căutare a recenziilor celorlalți cumpărători a fost confirmarea.

Și, din păcate, experiența de a fi țepuit este trăită destul de des în rândul românilor. Câteva povești legate de acest subiect ne sunt relatate chiar de cei care au avut ghinionul să le simtă pe pielea lor.

 

Un cadou care nu a mai venit…

La sfârșitul anului trecut, Marian, un român în vârstă de 44 de ani din Vrancea, se pregătea pentru vacanța visurilor sale. Două săptămâni de soare, plajă și relaxare în Thailanda. Pentru că a muncit un an de zile pentru a-și permite această ieșire, și-a dorit nespus de mult să imortalizeze toate clipele de concediu. Așa că s-a uitat pe câteva site-uri și, în cele din urmă, și-a comandat un aparat foto de pe Simply Electronics. Comanda a fost făcută la sfârșitul lunii noiembrie 2015, iar plecarea în vacanță era la mijlocul linii februarie 2016. Timp destul, s-a gândit Marian…

„Din ce știu eu, comenzile care se fac pe acest site vin de undeva din Korea și știu că timpul de așteptare este de câteva săptămâni. În momentul în care plătești pentru comandă, automat sistemul îți și estimează timpul de așteptare, undeva între două și patru săptămâni. Eu am așteptat mai bine de două luni de zile și nu am primit nimic. Nu știu ce a fost în mintea mea atunci să mă pun să cumpăr aparat foto de pe net. Când puteam să îl cumpăr din magazin… Dar era o ofertă destul de bună, plus că primeam și o lentilă (wide) în plus la aparat.

—————————————

După vreo șase săptămâni de așteptat și așteptat am început să îmi pun semne de întrebare și parcă am conștientizat că ceva nu este în regulă. Așa că am început să caut review-uri pe net. Când am văzut ce scriu alții, abia atunci am avut confirmarea că nu o să primesc prea curând aparatul foto. Mulți se plângeau de întârzieri foarte mari, acestea erau majoritatea nemulțumirilor. Că în loc să ajungă produsul în aprilie, a ajuns în iunie. Sau că nu a mai ajuns deloc. Când am văzut ce țeapă de zile mari mi-am luat, nu mi-a venit să cred. Am paralizat pe moment. M-a apucat tremuratul, practic în mintea mea era haos, nu mai puteam gândi lucid. Adică nici banii nu îi mai aveam, cei 650 de lire, dar nici aparatul foto.

—————————————

Am început să citesc și să citesc să văd ce au făcut și alții care au trecut prin așa ceva. Am văzut că cel mai bine este să anulez comanda, pentru că la status era scris că încă nu a fost trimisă și să cer refund (rambursare). Alte comentarii negative și la acest capitol, oamenii se plângeau că durează foarte mult să își primească banii înapoi: luni de zile, unii ziceau că nu i-au mai primit. Așa că m-a cuprins panica, iar în frustrarea aceea mi-am adus aminte că am folosit credit card-ul pentru a plăti aparatul. Vai, ce eliberare am simțit atunci! Nici nu vă puteți imagina! Practic, mi-au trecut toate grijile.

A doua zi m-am dus la bancă, le-am spus ce s-a întâmplat, au verificat tranzacția, au văzut că era făcută în urmă cu șase săptămâni și în câteva zile mi-au virat banii înapoi în cont. Dacă nu foloseam credit card-ul, nu eram acoperit deloc. Rămâneam cu buza umflată. Așa că am rămas fără aparat. Dar am împrumutat aparatul fratelui meu până la urmă…”, ne povestește Marian despre experiența sa.

—————————————

„Acum nu mai cumpăr mai nimic online. A fost învățătură de minte. Nu mai am încredere în toate site-urile astea… Sau, dacă fac cumpărături online, folosesc credit card-ul și atunci tranzacția este într-o bună măsură acoperită de bancă. Asta în cazul în care se întâmplă ceva… și produsul comandat nu mai ajunge. Oricum, a fost bătaie de cap. Așteptarea, apoi toate demersurile cu banca… a fost mult stres la mijloc. S-a rezolvat totul abia când am plecat în concediu… cu aparatul fratelui meu, dar mai bine așa, decât cu nimic.”

Marian, 44 de ani

—————————————

 

 

Telefonul care nu este… telefon

 

Târgurile de vechituri care se desfășoară în special duminica, atât în Londra, cât și în afara capitalei, atrag mulți români ce sunt în căutare de lucruri bune și ieftine.

Liviu, un tânăr de 34 de ani din Satu-Mare, frecventează astfel de târguri de câte ori poate. Ne povestește că multe dintre obiectele din casa în care locuiește acum le-a cumpărat din târg: masă cu scaune din lemn, cuțite de bucătărie, fotolii, dressing-table pentru soția sa și multe altele. Ultima dată când s-a plimbat prin târg, tot pentru soția sa a dorit să cumpere ceva…

„Mi-am făcut un obicei să merg pe la astfel de târguri în fiecare duminică. De fapt, se numesc car boot-uri și găsești acolo tot ce vrei și ce nu vrei. Ultima dată am fost cu un prieten, ne-am plimbat pe acolo, am luat noi câteva legume și fructe și ne-am pierdut timpul pe la fiecare tarabă în parte.

Cel mai probabil că ne-a auzit vorbind în românește, și așa s-a apropiat de noi, un bărbat, mai negricios la piele, întrebându-ne dacă nu vrem să cumpărăm un telefon, iPhone 6s, la 250 de lire. Ne-a spus că are mai multe de vânzare pentru că fratele lui i le trimite din America, unde are o afacere cu telefoane. La început am refuzat categoric. Doar că omul s-a ținut după noi, știți cum se mai practică la noi… hai că e bun, că ți-l las la 240, hai că nu mai găsești așa ceva etc.

Nevastă-mea își dorea un astfel de telefon de vreo câteva luni de zile, tot îmi mai arunca câte o rugăminte dintr-asta… vreau și eu, mie nu îmi iei, al meu s-a învechit. Așa că mă pun să îi spun omului să mi-l arate. Îl deschid, mă uit la el, tastez… frumos, finuț, drăguț. Mă uit peste tot, nicio zgârietură, totul arăta perfect. Eu, posesor de iPhone, de asemenea. Spun lucrul acesta, ca să înțeleagă oamenii că modelul nu îmi era necunoscut”, ne povestește Liviu.

—————————————

„Atât de mult a vorbit omul ăsta (cel cu telefonul de vânzare), știa cum să își vândă marfa, că m-a determinat să îl cumpăr. Hai frate, că nu mai găsești, că este telefon nou, că îți fac o ofertă, 230 de lire pentru tine, acum. Mă gândeam că soția mea va fi foarte fericită.”

Liviu

—————————————

 

Când fericirea dispare… brusc

„Toate bune și frumoase, am ajuns acasă, cu telefonul în brațe… Nevastă-mea era în al noulea cer când l-a văzut. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să scoată cartela din telefonul vechi și să o pună în telefonul nou. Culmea… cartela nu putea fi citită. Încercăm cu cartela mea. La fel. Telefonul nu putea citi cartela sau măcar rețeaua de la care aveam cartela. Mai cerem alte cartele de la oamenii din casă… la fel. Ne dăm toți cu părerea și ajungem la concluzia că telefonul o fi blocat în vreo rețea anume și că trebuie deblocat. Sigur asta e, ne spunem cu toții! Așa că a doua zi mergem la Vodafone. Le spunem ce problemă avem, se uită un agent de vânzări la telefon, îl cheamă pe colegul, mai vine încă un coleg, încearcă tot felul de cartele… nimic.

—————————————

Cer ajutorul managerului. După vreo 20 de minute ne dă verdictul: telefonul nu este un telefon, este ceva fals. Nu acceptă nicio cartelă pentru că este fals!

—————————————

Nu îmi vine să cred! Oamenii mă întreabă de unde îl am, de unde l-am cumpărat, poate îmi pot recupera banii. Le spun că de la un târg… și că nu am absolut niciun bon. Ușor șocat, cu toate că abia atunci am făcut legătura între dorința nebună a omului să scape de telefon și prostia mea… încep să cred că telefonul este fals. Merg totuși și la reprezentanță să mă lămuresc. În două minute, cei de acolo mi-au spus în față că este fals. Ba chiar mi-au pus în față un telefon normal și făcătura cu care m-am ales eu. Dacă te uitai atent la detalii, la liniile de pe spate, la colțuri îți puteai da seama că… ceva este în neregulă. Dar mie nu mi-a trecut niciodată prin cap că încă se mai fac astfel de lucruri false. Mai ales acum, când oricine își permite un telefon. Și uite așa m-am ales cu o mare țeapă…”, ne povestește Liviu despre cum a fost păcălit.

—————————————

„Vreo trei săptămâni la rând m-am dus la târg să îl caut pe cel care mi-a vândut telefonul. A fost în zadar… nici urmă de el. Din vorbă în vorbă am aflat de la alți români că cei care se ocupă de astfel de treburi sunt într-o rețea. Adică sunt vreo șase-șapte și mereu se schimbă între ei. Plus că își schimbă și locul unde păcălesc. Acum mi-am luat-o… nu am ce să mai fac!”

Liviu, 34 de ani

—————————————

 

 

Nici vânzătorul nu e în siguranță

 

În vara anului trecut, Cosmin, un tânăr de 28 de ani din București, și-a pus la vânzare tableta pe eBay. Românul ne povestește că primise iPad-ul cadou, dar că își dorea un model mai recent. Așa că s-a hotărât să o vândă și apoi să mai pună o diferență de bani, ca în final să își cumpere tableta mult dorită. Cea care doar ce apăruse pe piață.

„Am făcut poze, am făcut o descriere corectă a produsului. Practic arăta foarte bine, fără zgârieturi, fără probleme și am așteptat. După vreo două zile m-a contactat cineva prin mesaje. Îmi cerea mai multe detalii despre tabletă. I-am spus că tot ce are nevoie să știe este deja în descriere. I-am mai răspuns la câteva întrebări, iar m-a întrebat dacă o poate conecta la TV.

După vreo alte două zile de întrebări și răspunsuri îmi apare în contul eBay-ului că tableta s-a vândut. Văd că este plătită, culmea, chiar de cel care îmi pusese toate acele întrebări. Practic inutile, pentru că eu am făcut descrierea ca la carte. Așa că mă pun să împachetez tableta, ca să o pot trimite. O pun într-o cutie cu tot felul de ziare în jur, ca să o protejez. Ajung la poștă, predau pachetul, îmi păstrez bonul și în drum spre casă… ca un fulger… îmi vine în minte să îmi verific contul bancar. Banii nu îi aveam, deși pe contul de eBay îmi apărea ca fiind plătită, verific PayPal-ul, iar banii nu apăreau nici acolo. Dacă nu mă înșel, plata apărea, dar era ceva în progres.

Sun imediat la eBay, la Customer Service, le povestesc ce mi s-a întâmplat, iar ei mă sfătuiesc, cât timp verifică contul celui care făcuse plata, să nu trimit produsul. Le spun că deja am făcut-o… dau fuga la poștă în speranța că pachetul este încă acolo. Îi arăt funcționarului de acolo bonul și îi spun ce mi s-a întâmplat. Îmi spune că am venit la fix. O mașină tocmai se pregătea să ia pachetele și scrisorile strânse. Merge în spate, îmi aduce coletul… între timp pe mine m-au trecut toate transpirațiile. Nu puteam crede că mi se întâmplă așa ceva. M-a apucat tremuratul și m-am liniștit doar când l-am văzut pe funcționar cu pachetul în mână.

Mi-am primit înapoi tableta și apoi m-au sunat și cei de la Customer Service să îmi spună că au verificat acel cont și se pare că este unul fals și că l-au blocat. A fost o sperietură tare urâtă. Am fost la un pas să îmi pierd tableta… care valora 450 de lire.”

—————————————

„Chiar dacă toate aceste cumpărături online care se fac prin PayPal sunt oarecum asigurate, durează destul de mult până când cei de la eBay verifică, apoi îți restituie banii. Poate dura și câteva săptămâni. Așteptarea aceasta e cea mai aiurea. Dacă ai nevoie de bani acum… nu îi ai. Practic, nu te poți folosi de banii tăi, asta în cazul în care vinzi ceva și cel care cumpără nu plătește.”

Cosmin, 28 de ani

—————————————

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autori articol: Oana Padureanu, Gelu Irimia

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!