Vreți să lucrați ca șofer? Trebuie să știți Londra ca-n palmă!

Articol publicat in sectiunea Auto, Muncă, Poveşti româneşti pe data 25 noiembrie 2015

uk_sofer1

Pentru mulți români ajunși pe pământ britanic, permisul de conducere a fost de multe ori ASUL din mânecă atunci când au pornit în căutarea unui loc de muncă. Nenumărate companii, agenții, hoteluri și magazine au fost, sunt și încă vor fi în căutare de șoferi.

„Internetul e plin de astfel de anunțuri. Gumtree, Indeed sunt principalele site-uri unde oricine își poate găsi, la orice oră, un job, ca șofer. Firme de taximetrie, companii și chiar persoane private au nevoie de șoferi”, ne spune Cătălin, un român în vârstă de 35 de ani din Cluj, care ne-a povestit că are o experiență de cinci ani în acest domeniu. De curând, tânărul a început să lucreze, ca șofer, pentru o companie din Canary Wharf și spune că „lucrurile s-au schimbat și cu șoferia prin Londra”, cerințele au crescut, iar pretențiile firmelor care sunt în căutare de astfel de personal sunt satisfăcute prin… teste. Cine nu cunoaște străzile, intersecțiile, podurile și codurile poștale din Londra… nu primește jobul!

 

„Prima dată am picat…”

Cu o experiență de cinci ani la volan, pe străzile, străduțele și autostrăzile din Londra, din care mai bine de doi ani ca șofer pentru Uber și alți doi ani pentru o companie cunoscută din capitala Marii Britanii care oferă servicii de taximetrie în centrul Londrei, plus un an de zile ca și curier pentru Amazon, Cătălin povestește că nu i-a trecut nicio secundă prin minte că va fi refuzat vreodată la un job. Ca șofer, nu altceva! În urmă cu o lună de zile, când s-a întors din țară, după o vacanță prelungită în România, tânărul a căutat pe câteva site-uri joburi în meseria în care se pricepe cel mai bine… șoferia. A aplicat la câteva și imediat a fost invitat la interviuri, plus câteva teste.

„Primul interviu a fost pentru o firmă serioasă și destul de mare din centrul Londrei. Din ce am văzut în anunț, dar și din ce am aflat pe parcursul interviului, plăteau destul de bine. În jur de 600-800 de lire pe săptămână, garantat. M-am prezentat acolo cu toate actele pe care mi le-au cerut, am vorbit cu unul dintre manageri, m-a întrebat de experiența mea, i-am spus că am fost la Uber câțiva ani și m-a întrebat câte stele am. Chiar a fost surprins când i-am spus că am o cotație de 4,7-4,8. Omul părea mulțumit, eu și mai mult. Ultima parte din interviu consta într-un test. Un test de orientare în trafic, în Londra. Nu m-am speriat deloc, chiar cunosc, cum spune o vorbă românească, fiecare groapă de pe drumuri. Spre surprinderea mea, l-am picat. Ce s-a întâmplat? Marile companii corporate, care au contracte cu hoteluri, își formulează testele în funcție de zonele în care au ei activitate. Au fost multe întrebări, de genul… hotelul X pe ce stradă este? Sau pe strada Y, numește cel puțin trei hoteluri. Altă întrebare suna așa: cum ajungi (quickest way) cel mai repede din punctul A la hotelul B care se află pe strada Z. Era vorba de o companie care transporta foarte mulți oameni de afaceri străini. Aceștia erau cazați la diferite hoteluri din centru și aveau ședințe, întâlniri, conferințe prin centru. De aceea, prin aceste teste, au pus mare accent pe numele hotelurilor… pe care eu nu le știam. Chiar mintea mea nu a stocat foarte multe nume, deși am trecut prin fața lor de sute de ori”, ne spune Cătălin despre primul și singurul test pe care l-a picat.

—————————————

„Multe întrebări sunt grilă, iar la final ți se mai dă și o hartă mută, cum o numim noi, cu niște străzi, iar tu trebuie să spui ce coduri poștale sunt în acele zone. Mie personal mi s-a părut greu, deși am experiență. Poate, mă gândesc eu, că mă descurc mai bine practic decât teoretic. Eu știam să ajung dintr-un loc în altul, fără nicio problemă, dar nu știam să scriu nume de hoteluri și de coduri poștale.”

Cătălin, 35 de ani, șofer

—————————————

 

Un alt test… un nou job

Deși dezamăgit de testele, nu prea ușoare, prin care companiile mari își recrutează angajații, tânărul s-a prezentat la nicio zi după eșecul primului interviu la un alt test. De data aceasta, ne povestește că a făcut noapte alba și s-a uitat pe harta cu post cod-urile Londrei.

„A doua zi dimineață m-am dus la un alt interviu în Canary Wharf. După scurta conversație, managerul m-a poftit la test. De data aceasta a fost altfel, de aceea spun că testele sunt diferite în funcție de zona în care fiecare companie activează. Au fost întrebări despre Canary Wharf, despre cum ajung de aici la aeroporturi: London City, Heathrow, Gatwick. O întrebare care mi s-a părut grea… mi se dădea niște coduri poștale SW1 și îmi cerea să numesc opt squares. O întrebare ușoară a fost să numesc, începând de la Tower Bridge, următoarele opt poduri. De data asta a fost bine pentru că am răspuns corect la toate întrebările și am primit jobul”, ne spune fericit tânărul din Cluj.

 

link-sus

Dacă doriți o mașină… apăsați tasta 2

Români înșelați, care își dau în judecată „angajatorul”

Este mai ușor să obții NINO?

Au trecut șase ani. Pot avea cetățenie britanică?

link-jos

 

Fără bețivi… doar oameni serioși

Făcând o comparație între jobul actual și cele din trecut, Cătălin se declară mai mult decât mulțumit. Singura bătaie de cap, dacă am putea-o numi așa, au fost testele de orientare, acum nu mai are niciun stres pe cap. Ne dă și motive, pentru care să credem că are dreptate.

„80% din joburi sunt în Londra, din Canary Wharf către aeroporturi. Oameni care lucrează acolo, la bănci, la diverse companii, și care își termină programul destul de târziu, pe la 1, 2 noaptea, iar compania pentru care lucrează le asigură transportul acasă.

Nu am clienți despre care să spun că sunt oameni importanți, directori de bănci sau cine știe ce VIP-uri, sunt oameni normali care au norocul să lucreze pentru firme importante și care călătoresc foarte mult. Compania îi trimite în diferite țări, unde au puncte de lucru sau unde au conferințe, întâlniri… afaceri. Am mai dus și directori, manageri. Îmi dau seama de funcția lor pentru că din Canary Wharf și până la aeroport sunt în conferințe telefonice cu alții din Australia, America, sudul Africii și vorbesc despre buget, cote… burse”, spune tânărul din Cluj.

—————————————

Față de alte joburi…

 

„Deocamdată, sunt mulțumit de acest job. Programul este ok, de la 1 ziua la 1 noaptea, nu este alergătură, ca la alte firme de taximetrie, unde trebuie să faci zeci și zeci de curse și să accepți și o cursă de 5 lire sau de 7 lire. Nu alergi să îți iasă ochii din cap pentru 10 lire, ca să îți faci targetul, trafic, balamuc. Aici am cinci-șase curse pe zi, doar că sunt foarte lungi. Am zile în care primesc cu o zi înainte joburile pentru a doua zi. De exemplu, iau un client de la firmă, îl duc acasă, apoi la aeroport. Unii stau în afara Londrei. Mașinile cu care lucrează compania sunt Mercedes E Class. Curat, rămân cu 600 de lire banii mei, pe săptămână, după ce mi se scade mașina care este în jur de 200 de lire și benzina, undeva la 100 de lire pe săptămână. Media este de 500 de lire pe săptămână. Altă categorie de oameni, față de Uber, pentru că nu mai transport bețivi, de la puburi care să vomite prin mașină, să facă scandal…”

Cătălin, 35 de ani, șofer

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!