ȘOFER PE AUTOBUZELE LONDONEZE

Articol publicat in sectiunea Auto, Muncă, Reportajul săptămânii pe data 16 mai 2016

Diaspora romaneasca_Sofer pe autobuzele londoneze

Dacă acum trei ani erau doar câțiva, acum sute de români au ajuns șoferi pe celebrele autobuze londoneze. Angajatorii de la companiile britanice sunt foarte mulțumiți cu serviciile românilor pentru că, spun ei, aceștia sunt bine pregătiți, serioși și responsabili. De altfel, multe companii își trimit agenții de recrutare direct în România, pentru a aduce șoferi pentru autobuzele din Londra.

De cealaltă parte, a angajaților români, aceștia se declară mulțumiți cu jobul de șofer de autobuz în Londra, mai ales că salariul mediu se situează la 2.000 de lire pe lună, în mână, plus alte beneficii. Am stat de vorbă cu mai mulți șoferi români, care s-au arătat foarte mulțumiți de noul job.

 „Când eram copil, vedeam în filme scene cu celebrele autobuze roșii etajate din Londra. N-am crezut că voi ajunge vreodată să conduc un astfel de autobuz!”, ne-a spus unul dintre românii intervievați, șofer de aproape trei ani în Londra.

În reportajul din acest număr, citiți „încercările” și aventurile de care au avut parte românii pentru a ajunge la volanul unui autobuz londonez.

 

 

De la cleaner, la șofer de autobuz în Londra

 

Daniel Baciu a venit în Londra în 2007 și primul lui job a fost la o firmă de cleaning. A avut, însă, ambiție și perseverență și și-a îndeplinit unul din vise: să ajungă șofer pe unul din celebrele autobuze londoneze. A trecut de mai multe teste și interviuri, a urmat chiar și o școală de șoferi pentru categoria cerută și, după câteva săptămâni, a ajuns la volanul unui autobuz. Acum, are deja 3 ani de când plimbă londonezii pe un traseu care trece chiar prin centrul Londrei. E bucuros pentru că face ce-i place și, în plus, este și destul de bine plătit!

Ce poate face un român care ajunge prima dată în Londra? Se angajează cât mai rapid pentru a face față costurilor ridicate ale vieții din UK. Nu contează jobul, contează să-l ai, indiferent în ce domeniu! Așa a făcut și Daniel Baciu în 2007, atunci când piața muncii era restrictivă pentru români.

„Nu am stat prea mult pe gânduri și am acceptat jobul de cleaner. Făceam curățenie în case, spălam vase etc. Lucram cu o echipă de neozeelandezi. Nu era jobul perfect, dar, pentru început, important este să ai bani să te susții pentru a putea spera la ceva mai bun. După câteva luni am ajuns lucrător la un depozit la TNT. Sortam pachetele pentru livrare. Deja câștigam mai bine, dar și munca era foarte solicitantă”, ne spune Daniel.

 

Cu ochii după autobuzele roșii

„De când am venit în Londra am fost atras de autobuzele londoneze. Îmi amintesc prima mea călătorie. La intrare m-am grăbit să fiu primul, am fugit pe scări pentru a putea ocupa locul din față de sus. Aveam senzația că șoferul o să ia toate obstacolele. Așa pare de la înălțime. Pe scaunul de șofer este, însă, mult mai simplu. Din prima zi mi-am dorit să fiu șofer de autobuz. Am așteptat mai mulți ani, pentru că aveam senzația că nu stăpânesc destul de bine limba engleză. De fapt, mă înșelasem. Pentru ceea ce i se cere un șofer de autobuz, eram chiar foarte pregătit, dar așa crezusem eu, că trebuie să ai o engleză perfectă pentru a putea ajunge la acest job”, povestește Daniel.

 

Și-a luat inima-n dinți și a încercat!

„În 2012, după aproape cinci ani în Londra, mi-am zis că e timpul să încerc, așa că am aplicat pe internet la trei firme diferite. Am fost foarte surprins când am văzut că toate m-au acceptat. Oricum, era doar începutul unui proces destul de lung de angajare. La acea vreme, existau câteva condiții simple și cred că nici acum nu s-au schimbat. Trebuia să ai permis englezesc, doi ani de experiență ca șofer în UK și cunoștințe de limba engleză. Mie mi-a trebuit atunci și blue card, dar acum nu mai e nevoie. Nu se cereau categorii speciale la permis. Era de ajuns și categoria B. Eu oricum aveam mai multe, pentru că în România am fost șofer de microbuz”, ne-a spus Daniel.

 

Primul interviu

„Prima dată m-au chemat la o testare de limba engleză și aritmetică. Erau noțiuni destul de simple de genul: ești șofer de autobuz și oprești într-o stație, urcă 12 călători, coboară cinci, apoi oprești în altă stație, urcă 7, coboară 3. La sfârșit trebuia să spui cu câți călători ajungi la destinație. De fapt, voiau să se asigure că ai noțiunile de limba engleză care să-ți permită să te descurci în trafic. De asemenea, au mai fost câteva întrebări din CPC (un fel de echivalent al autorizației de transport persoane din România). Erau legate de protecția muncii, siguranța ta și a călătorilor. Chiar dacă nu ai experiență, poți trece ușor de acest interviu pentru că totul se bazează pe logică”, ne-a spus Daniel.

 

Testul la volan

„După primele testări teoretice, a urmat driving testul. Având în vedere categoriile mele de pe permis, mie mi-au dat un microbuz. Nu îi interesau cine știe ce abilități, ci doar atenția șoferului. Îi interesa în mod special să fii atent la oglinzile retrovizoare, să te asiguri tot timpul. La acest capitol erau foarte pretențioși! Trebuia să-ți miști capul și privirea permanent. Am trecut și de acest test și a urmat interviul de prezentare generală, cu întrebări clasice: de ce vrei să fii șofer de autobuz, ce hobby-uri ai etc. Apoi am făcut un test anti-drog și anti-alcool și m-au acceptat la școlarizare”, ne-a declarat Daniel.

—————————————

Diaspora romaneasca_Sofer pe autobuzele londoneze_Daniel Baciu

„Mi-a plăcut ideea să fiu șofer de autobuz în Londra din prima zi de când am ajuns aici. Nu cred că e greu pentru nimeni să facă asta dacă are calmul și seriozitatea necesară. Condusul, în sine, este destul de ușor. Partea mai grea ține de aparatura de la bord și comunicarea cu pasagerii. Dar asta e doar la început, pentru că după aceea te acomodezi.”

Daniel Baciu, 39 de ani, șofer de autobuz în Londra de 3 ani

—————————————

 

„Băi, tâmpitule, ce e cu tine!”

„Mi-au spus ce manuale trebuie să-mi cumpăr și m-au trimis la o școală de șoferi acreditată de ei. Instructorii erau foarte severi. De altfel, am aflat ulterior că în UK este cea mai strictă școală de șoferi din întreaga Europă. Te stresau intenționat, ca să îți vadă reacțiile și felul în care reacționezi în condiții de stres. Vreau să vă spun că se ajungeau la faze în care instructorul urla efectiv la tine din toate puterile: „Băi, tâmpitule, ce e cu tine! Fii dracului atent!” Asta e o traducere ușoară în limba română, pentru că în engleză suna mult mai agresiv! Iar asta s-a întâmplat atât la cursuri, cât și la testarea de la sfârșit. N-am să uit niciodată de englezul care m-a testat la volanul autobuzului. M-a făcut cu ou și cu oțet. Mi-am zis atunci că, gata, s-a terminat, adio șoferie!”, povestește Daniel.

 

Testarea finală

„Am luat testul teoretic lejer. Din 100 de întrebări, am răspuns corect la 98. Baremul de jos era 85. Am căzut, însă, la prima testare psihologică, pentru că am subapreciat-o. Dar mi-am cumpărat niște DVD-uri cu texte, am exersat serios și apoi am luat și această testare cu calificativ maxim. Însă după aceea a urmat cel mai greu examen din viața mea: 40 de minute de condus autobuzul în Londra, cu un instructor care zbiera la tine non-stop! Am simțit fiecare minut ca pe o oră de chin. Instructorul te stresa, îți spunea direcția în ultimul moment, trebuia să fii atent la indicatoare, la trafic, un coșmar! Ca să nu mai spun că și cea mai mică greșeală îți este fatală: dacă muști bordura cu o roată, ai picat! Dacă încalci interdicția unei semnalizări, ai picat! Fără întrebări, fără explicații! Asta e partea cea mai grea din tot procesul de angajare și, nu întâmplător, unii candidați repetă și de 4-5 ori această testare. Eu am avut norocul să fiu admis la prima încercare”, ne-a spus Daniel.

 

Primul traseu, autobuzul C3 Clapham Junction – Earl Court

„La sfârșitul tuturor testărilor, m-au întrebat când vreau să încep și le-am spus cât mai rapid. Trebuie spus că la începutul școlarizării am semnat cu firma un precontract în care mă obligam, în caz că refuzam să mă angajez la ei, să plătesc școlarizarea, adică 2.000 de lire. Trebuia să lucrez pentru ei minimum un an. Așa că m-au chemat după două săptămâni și, după un training de două zile, am plecat pe primul meu traseu. Problema a fost că, de fapt, trainingul trebuia să dureze cel puțin două săptămâni, dar pentru că erau în mare criză de șoferi, au scurtat mult perioada și a trebuit să asimilez foarte rapid o mulțime de informații. Erau informații legate de folosirea aparaturii de la bordul autobuzului, cum să schimbi afișajul, direcția, anunțurile etc. După doar două zile, nimeni nu se simțea sigur pe sine, așa că la prima mea cursă m-am simțit ca un miel trimis la tăiere. La început e foarte greu, dar după aceea, te obișnuiești!”, ne-a povestit Daniel, din experiența sa.

 

Trebuie să fii atent să nu „decapotezi” autobuzul!

„Chiar dacă pare imens, condusul în sine al autobuzului nu este greu. Trebuie doar să fii atent la podurile mici, să nu decapotezi autobuzul și la crengile copacilor. Când plouă sau ninge, asta mai rar în Londra, crengile se lasă și reprezintă un obstacol pentru partea de sus a autobuzului. Partea dificilă este că trebuie să asimilezi rapid foarte multe informații. La început nu ai cum să nu fii stresat. Îți este rușine de călători și încerci să arăți că ești stăpân pe situație, deși habar nu ai ce urmează. Uneori se schimbă traseul, în mers, și atunci trebuie să schimbi marcajele. Dacă greșești, călătorii îți sar în cap, te iau la întrebări, dar trebuie să fii calm și stăpân pe tine să nu se prindă că ești un novice. Normal, câteodată te mai încurci, te panichezi. Poți încurca traseul sau punctele prestabilite pentru întoarcerea autobuzului. Trebuie să schimbi traseul, numerele! Asta e problema la condusul unui autobuz în Londra. Dar astea sunt doar la început, pentru că după aceea totul pare extrem de simplu”, ne-a declarat Daniel.

—————————————

500 de lire pe săptămână!

 

Salariul unui șofer de autobuz în Londra este de minimum 500 de lire pe săptămână. De asemenea, acesta beneficiază de transport gratuit în toată Londra, atât el, cât și o altă persoană la alegere, în cazul lui Daniel, el și soția. Compania îi plătește și un concediu de trei săptămâni pe an. După cinci ani, se mai adaugă o săptămână de concediu plătit. De asemenea, dacă lucrezi în zilele libere legale (Bank Holiday), ești plătit mult mai bine. Firma lui Daniel trebuie să îi asigure un minimum de 38 de ore de lucru pe săptămână, dar el face aproximativ 44-45, ceea ce înseamnă un plus la salariu. Lucrează cinci zile pe săptămână, iar două este liber.

„Eu lucrez doar pe ture de zi. Se pot face și ture de noapte, care sunt mai bine plătite, dar nu vreau să fac asta pentru că este obositor. Îți schimbi programul de somn, metabolismul, e mai dificil.”

Daniel

—————————————

 

 

Șoferul este ca

o păpușă condusă de un dispecer

 

Puțini știu că toate deciziile privind traseul, stațiile, timpul de staționare, viteza în trafic și altele nu le ia șoferul, ci un dispecer care menține legătura permanent cu șoferul.

„Șoferul este ca o păpușă, manevrată de un dispecer. Acesta se numește i-bus și vorbește cu șoferul permanent. Fiecare dispecer are sub control doi șoferi. Acesta stă în fața unui calculator și urmărește pe monitoare traseul autobuzului. Având toate datele la dispoziție, acesta stabilește când și unde se întoarce autobuzul. Poate vi s-a întâmplat uneori să urcați într-un autobuz care, brusc, își schimbă traseul. Aceasta se întâmplă atunci când timpul unei curse este în întârziere și, pentru a nu se bloca ruta, se ia decizia întoarcerii autobuzului”, ne-a spus Daniel.

 

A lăsat baltă autobuzul

În Londra, poți vedea scene aproape incredibile, în care șoferul, fără să-și fi terminat traseul, se dă jos din autobuz și pleacă acasă, lăsând baltă autobuzul și călătorii.

„Se întâmplă și asta. Foarte rar, dar se poate întâmpla din cauza relației dintre șofer și dispecerul său. Ambii lucrează în condiții de stres. Dacă șoferul ascultă de dispecer și dispecerul are la rândul său un manager care pune presiune pe el. Uneori e posibil ca dispecerul să dea indicații contradictorii, care enervează șoferul. Unii își pierd cumpătul și le transmit dispecerilor că dacă mai continuă cu mesajele proaste, vor lăsa autobuzul baltă. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată, dar altora, da. În asemenea situații este trimis un șofer care preia autobuzul, iar cel care a plecat riscă un avertisment sau chiar mai mult, în funcție de antecedente”, ne-a spus Daniel.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Gelu Irimia
Etichete: , , , , , , , , ,

Comentarii

2 pareri la “ȘOFER PE AUTOBUZELE LONDONEZE”

  1. Rent a car Spune:
  2. alexandru alexandrescu Spune:

    sint venit de citeva luni am toate categoriile si sint interesat sa lucrez sofer nr tel 07448070152

Spune-ti si tu parerea!