SPECTACOLUL „PARALIMPICELOR”

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 16 septembrie 2012

Diaspora romaneasca_Spectacolul Paralimpicelor2

 

Dincolo de performante…

 

Rezultatele notabile obtinute de Romania la Jocurile Olimpice de la Londra se datoreaza in mare parte unui cetatean britanic. Se numeste Sally Wood Lamont si este scotianca. In urma cu cativa ani, ea a ales sa isi paraseasca tara natala pentru a se stabili exact in inima Transilvaniei.

Sally a contribuit direct la emanciparea miscarii paralimpice in Romania si are meritele sale pentru prestatia remarcabila a sportivilor nostri, ca si pentru primul aur paralimpic obtinut de un roman.

Sally Wood Lamont a devenit presedinta Comitetului Paralimpic Roman in 2009, fiind aleasa cu 14 voturi pro si 4 contra, ca urmare a activitatilor pentru persoanele cu handicap pe care le-a avut in Romania in ultimii ani. Diaspora Romaneasca a vrut sa afle mai multe despre povestea acesteia in tara noastra. Sally ne-a dat toate detaliile intr-o romana aproape perfecta, cu accent scotian bineinteles.

 

De la Edinburgh la Cluj

„Am venit in Romania dupa revolutie, cand am participat la o campanie de aprovizionare cu carti pentru Universitatea din Bucuresti, unde avusese loc un incendiu si multe carti au pierit in foc. Ei au cerut multe carti in engleza. Cei de la Universitatea din Edinburgh au pus bazele campaniei de ajutor «Scottish Books for Romania», iar eu am fost numita sef al acestei actiuni,” ne-a declarat Sally Lamont. „Apoi am inceput sa intermediez sesiuni de practica la Universitatea din Edinburgh pentru medici romani care voiau sa obtina experienta. Asa am cunoscut-o pe Ioana Robu, careia i-am intermediat o bursa la Biblioteconomie la Universitatea din Aberdeen. Dupa ce a terminat studiile in Scotia, ea m-a chemat la Cluj, unde voia sa faca o noua biblioteca, si a apelat la mine pentru ca specialitatea mea era management de biblioteca.”

Sally locuieste in Cluj din 1993, cand a venit ca si consultant la Biblioteca Centrala a Universitatii de Medicina si Farmacie, pentru o perioada de un an si jumatate, de la Universitatea din Edinburgh unde era bibliotecar principal. Cariera din Edinburgh, desi ii aducea multumire profesionala, a fost lasata pentru mai provocatoarea incercare de a cunoaste societatea romaneasca.

 

„Mama mea a avut o dizabilitate auditiva”

Sally ne-a dezvaluit si cum a inceput sa lucreze cu persoanele cu handicap din tara de la Carpati si Dunare: „Mi-a placut foarte mult Romania si in acea perioada am inceput sa lucrez cu persoane cu dizabilitati. Mai intai am predat engleza unui grup de adulti cu astfel de probleme, care isi doreau sa invete aceasta limba. Cred ca am aceasta inclinatie pentru ca mama mea a avut o dizabilitate auditiva.

In fine, dupa terminarea perioadei de training la biblioteca din Cluj, cand cei de la Edinburgh m-au chemat inapoi, am luat decizia: aveam de ales intre o cariera la Edinburgh, unde as fi fost sef la biblioteca si de unde as fi iesit la pensie, sau o viata noua si mai implinita. Am inceput sa scriu la reviste de medicina, iar acum sunt redactor-sef la cinci reviste de specialitate si lucrez cu o editura. Tot ce stiam din Scotia am folosit in Romania. Am lucrat foarte mult, aici in Marea Britanie se foloseste termenul de «workaholic» pentru oameni ca mine.”

In plus, Sally coordoneaza proiecte internationale ca SCROLL (Scotland Romania Language Link) si Scotland Romania Medicaid. In 1995, a primit titlul de Bibliotecar International al Anului din partea Asociatiei Bibliotecarilor Britanici, iar in 1999 a fondat Centrul si Clubul Sportiv Lamont pentru adulti cu handicap fizic.

 

„Mens sana in corpore sano”

„Am ajuns la Federatia de Sport pentru Persoane cu Handicap din Romania pentru ca doi dintre cei pe care ii invatam engleza au vrut sa faca sport. Mi-au propus sa ii sponsorizez la o competitie. Eu am facut mult sport, jumatate din viata, si intotdeauna am pus accent pe acestea doua: educatie si sport. Pentru mine, acestea sunt complementare, nu se poate educatie fara sport sau invers. Mai ales pentru persoanele cu handicap, pentru ca pentru ei este o metoda de integrare foarte buna”, ne-a destainuit in continuare Sally.

„Am ajuns la ideea de a face un club sportiv pentru aceste persoane. Am incercat sa fac un club pe modelul celor de aici, din Marea Britanie, unde puteau veni oricand, unde aveau facilitati si puteau sa stea cat voiau. Am inceput sa-i duc si la competitii internationale, unde cei doi baieti au avut rezultate bune, asa ca am angajat un antrenor. In doi-trei ani, clubul Lamont a devenit cel mai bun din Romania pentru persoane cu dizabilitati”, mai adauga scotianca.

Apoi, in 2008, Sally Wood Lamont a fost intrebata daca este de acord sa fie sef de misiune pentru echipa Romaniei la Jocurile Paralimpice de la Beijing. „Aveam deja incredere in ce pot sa fac, ridicasem nivelul sportivilor la profesionisti si am spus ca vreau sa ajut si mai mult persoanele cu handicap. Asa ca, dupa ce am fost la Beijing, am candidat la presedintia Comitetului National Paralimpic, la sugestia colaboratorilor si sportivilor”, isi mai aminteste Sally.

 

Invingatori la Londra, visand la Rio

Scotianca din Cluj este deja de peste trei ani presedinta Comitetului Paralimpic Roman. Ea a fost cea care a coordonat intreaga activitate a tinerilor romani pe care i-a convins sa viseze la podiumul invingatorilor…

Pentru Paralimpiada de la Londra, Sally a depus tot efortul pentru ca trainingul sportivilor romani sa se faca la Liverpool, unde stia ca sunt cele mai bune facilitati si cele mai bune terenuri de antrenament. „Edy Novak mi-a spus ulterior ca el pana acum nu a avut asemenea conditii unde s-a antrenat. In timpul acelor doua saptamani petrecute la Liverpool, sportivii nostri au devenit o echipa. Noi, in Romania, nu avem nicio baza sportiva care sa aiba acces pentru persoanele in carucior cu rotile”, a precizat Sally.

Drumul pana la aceste doua medalii pe care Romania le-a castigat la Londra a fost lung si greoi… „M-am lovit de prejudecati, avem probleme cu mentalitatea societatii fata de persoanele cu dizabilitati, m-am lovit de probleme financiare, dar rezultatele pe care le-am avut aici, la Londra, au fost recompensa pentru toata munca si greutatile prin care am trecut”, ne-a spus presedinta Comitetului Paralimpic.

In prezent, Sally Wood Lamomt este si mai motivata si ne promite ca nu se va opri aici. Pentru Rio 2016, ea planuieste adaugarea a patru sporturi paralimpice noi pentru delegatia Romaniei si formarea unei echipe de cel putin 12 sportivi.

 

 

Sportul ca salvare…

 

La doar 32 de ani, Florin Cojoc este profesor de educatie fizica la un club sportiv din Iasi si are deja un palmares de medalii la atletism, sport pe care s-a focusat in ultima vreme, participand la competitii internationale in ultimii doi ani. Și toate acestea in conditiile in care tanarul sportiv a trait o experienta care l-a pus la grea incercare, inca din copilarie…

 

Amintiri de la accident…

La 12 ani, Florin Cojoc a suferit un accident care a dus la amputarea bratului sau. Momentul a insemnat implicit o schimbare radicala in viata. „Am avut accidentul la mana acum douazeci de ani, pe 20 iulie 1992, a fost un accident de electrocutare. M-am urcat pe un stalp de inalta tensiune. Eram curios, imi placea sa ma urc peste tot, sa vad de la inaltime privelisti cat mai frumoase. M-am agatat de cablul prin care treceau mii de volti fiindca ma dezechilibrasem. Dupa aceea am cazut. Pana sa o patesc escaladasem multe alte «inaltimi», dar nu un stalp de inalta tensiune… Asta a fost o provocare… care s-a lasat cu urmari”, ne-a spus razand Florin, care isi aminteste cumva cu seninatate evenimentul.

„Parintii mei au fost distrusi, eu nu prea realizam ce se intampla, eram copil, abia cu trecerea timpului mi-am dat seama ce inseamna. Cumva e mai bine ca s-a intamplat asa, atunci, la varsta aceea. Daca mi s-ar fi intamplat, sa zic, la un 19-20 de ani, as fi suferit mult mai mult. Atunci am trecut destul de usor peste acel moment”, mai adauga actualul component al echipei paralimpice a Romaniei.

Florin Cojoc facea de pe atunci sport de performanta. Era schior. „M-am reabilitat tot prin sport, mi-a fost mult mai usor asa. Schi n-am mai putut sa fac, m-am orientat spre fotbal. Am facut cam 12 ani de fotbal, in divizia a patra.” De altfel, el isi aminteste ca s-a adaptat usor la noua sa situatie: „La scoala am avut aceeasi colegi, m-am intors in aceeasi clasa, am continuat activitatea si la clubul sportiv pana intr-a opta, nu am simtit nicio schimbare majora in viata mea. Bratul lipsea, dar am inceput sa ma acomodez cu situatia.”

 

„Sa nu te retragi in handicapul tau”

Sportivul Florin Cojoc are o filosofie de viata puternica… „Nu e bine sa te retragi in handicapul tau. Trebuie sa mergi mai departe, asta conteaza cel mai mult. Trebuie sa vezi viata asa cum este ea, nu are rost sa te mai plangi, oricum nu mai poti sa schimbi ce s-a intamplat. E, de fapt, lupta pentru supravietuire care te face sa mergi mai departe, asta e un lucru universal. Și nu numai cei cu handicap lupta sa supravietuiasca; si sanatos sa fii si ai de luptat. Trebuie sa te adaptezi la handicapul tau asa cum te adaptezi si la viata. E o chestiune de vointa, daca tu nu vrei, nu poti sa faci absolut nimic.”

Totusi, el recunoaste ca a resimtit schimbarea: „Ajungi sa privesti lucrurile putin diferit. In momentul in care vrei sa faci un lucru, stai si te intrebi «eu cum o sa fac asta fara un brat?»… Nu vine natural, dar la un moment dat, iti intra in reflex. Incerci toate lucrurile sa le faci de la capat, dar in alt fel. Eu sunt independent de mult timp, ma descurc”, insista Florin.

La Jocurile Paralimpice, Florin a suferit o accidentare cu ghinion in timpul concursului. Niste probleme cu tendonul, de la accidentari anterioare, au dus la o ruptura de muschi. „La prima saritura am pus cumva tensiunea pe un muschi de deasupra tendonului si apoi la urmatoarele sarituri, nu am mai putut bate la prag cu toata puterea necesara. Tendonul a fost putin fortat pentru ca am incercat sa fac un ciclu olimpic in doi ani in loc de patru; m-am fortat la antrenamente. Dar e o ruptura partiala, se va reface, cu fizioterapie, repaos si alte antrenamente”, spune acum cu incredere Florin.

Cand este intrebat despre planurile de viitor, Florin spune ca nu-si face prea multe planuri… „Pana la Jocurile de la Rio mai am campionate nationale, europene, mondiale, eu ma concentrez intotdeauna pe prezent. Asa ca voi hotari atunci…”, incheie optimist Florin Cojoc.

————————————–

„Edy Novak este emblema noastra… Toata echipa am fost acolo cu el, am plans de fericire cand a castigat aurul, cred ca a fost o experienta unica in viata nu numai pentru el, ci si pentru noi. Ma simt extraordinar ca am fost in aceeasi echipa cu el. (…)

As mai vrea sa-i salut pe romanii de aici din UK si sa nu uite: Hai Romania!”

Florin Cojoc, atlet in delegatia Romaniei de la Jocurile Paralimpice Londra 2012

————————————–

 

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autori articol: Anamaria Sandra, Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!