SPORTIVII NOȘTRI CÂȘTIGĂ ÎN UK

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 17 martie 2014

Diaspora romaneasca_Sportivii nostri castiga in UK

Experienţa imigraţiei poate fi privită ca o întrecere sportivă, o cursă sau o competiţie cu cei din jur ori cu tine însuţi. De aceea, oamenii cu firi sportive şi pe care îi caracterizează spiritul performanţei se simt mai „în largul lor” în mediul competiţional specific societăţilor multiculturale şi multietnice, aşa cum este cea britanică. Pentru ei, traiul printre străini şi lupta pentru existenţă nu este altceva decât o prelungire a concursurilor sportive cu care sunt obişnuiţi. Iar problemele de acomodare şi de integrare în comunitate nu sunt decât simple provocări ce trebuie depăşite.

Astfel, pentru imigranţii-sportivi, străinătatea devine doar o nouă încercare de auto-depăşire, un „start” reuşit şi o „alergare” continuă.

Şi atunci, fiecare succes reprezintă un vis împlinit şi o treaptă în calea spre un „podium” imaginar; iar fiecare eşec nu este decât un semnal ori o invitaţie de a continua „lupta” cu şi mai multă perseverenţă.

La urma urmei, viaţa românilor în Marea Britanie este o adevărată probă contra cronometru, din care nu lipsesc „adversarii”, nici „obstacolele”, nici spiritul de fair-play şi nici învingătorii ori învinşii…

 

 

Sportivi pe calea străinătăţii

 

Greutăţile vieţii de imigrant şi aventura străinătăţii par mai puţin dificile pentru sportivii de performanţă români ajunşi pe meleagurile Marii Britanii. Pentru ei, spiritul competitiv este tot ce contează, indiferent că lucrează pe şantier sau în birourile vreunui zgârâie-nori din centrul financiar al Londrei. Iar unii dintre aceştia chiar reuşesc să facă o carieră sportivă, participă la competiţii şi câştigă trofee…

 

Un tenisman „la servire”…

Dan D. I. este un tânăr de 25 de ani care poate spune că a jucat tenis aproape toată viaţa… A început de la cinci ani, undeva în vestul României, şi a câştigat câteva zeci de turnee în ţara natală şi în străinătate, până a împlinit 18 ani şi a plecat pe drumul străinătăţii… În toamna lui 2008, acesta ajungea în Regatul Unit. Nu ştia ce îl aşteaptă şi nu era sigur că va putea să continue cariera sportivă.

Dan D. I. a venit la Londra, doar pentru că avea un unchi care se stabilise în capitala Marii Britanii. „Terminasem liceul şi, cu toate că aveam rezultate destul de notabile în competiţiile de tenis de câmp la care am participat timp de câţiva ani, ştiam că performanţele mele nu erau suficiente pentru a-mi asigura un viitor în România”, ne-a mărturisit tânărul. Pentru el, metropola de pe Tamisa oferea cu totul altă deschidere, deşi nu era deloc sigur că talentul şi priceperea sa în tenis vor atrage atenţia cuiva, aici în Marea Britanie.

„Primii mei bani câştigaţi în Marea Britanie au fost obţinuţi din vânzarea de ziare şi nu îmi ajungeau nici pentru a-mi cumpăra hrana necesară pentru o săptămână. Locuiam împreună cu unchiul meu şi familia acestuia şi, în primele zile petrecute la Londra, am umblat pe străzile din nordul oraşului, având la mine un teanc de CV-uri pe care le împărţeam prin restaurante”, spune Dan.

Tânărul era dispus să facă orice pentru început, având în vedere că nu avea niciun act şi ştia că nu poate munci legal, la acel moment. Şi, într-adevăr, în câteva săptămâni, a început să primească tot mai multe solicitări de a munci în bucătăriile localurilor, la spălat vase sau chiar să servească clienţii ca şi chelner. Începea să câştige bani constant şi îşi rezolvase, în parte, problema documentelor care îi permiteau să trăiască şi să muncească legal în această ţară. Aşa că, la tenis se gândea din ce în ce mai puţin. Cu toate acestea, într-un dulap din camera pe care o ocupa cu chirie, acesta păstra un dosar în care se aflau câteva zeci de diplome câştigate în turneele de tenis la care participase…

 

Primul „interviu” pe terenul cu fileu…

Diaspora romaneasca_Sportivii nostri castiga in UK5

Visul de a se reîntoarce pe terenul cu fileu a revenit repede şi pe neaşteptate pentru Dan D. I., câştigător al mai multor competiţii de tenis, ajuns să lucreze ca şi chelner la Londra.

„Verişoara mea s-a întors într-o zi acasă, de la şcoală, cu un pliant în care un club cunoscut din Tottenham îi invita pe copiii din şcolile primare să se înscrie la cursuri de tenis”, îşi aminteşte sportivul. El s-a gândit imediat să exploateze această oportunitate…

„Am rugat-o pe mătuşa mea, care vorbea foarte bine limba engleză, să sune la telefonul aflat pe pliant. Ea a fost de acord şi a format numărul… Îmi amintesc că a răspuns o voce feminină, iar mătuşa mea a vorbit foarte frumos despre performanţele mele în tenisul juvenil din România. I-a spus celui care răspunsese că mi-aş dori foarte mult să am o colaborare cu un club de tenis. Mătuşa mea a fost suficient de convingătoare… Am fost invitat pe terenurile clubului, pentru a fi evaluat peste doar câteva zile”, îşi mai aduce aminte Dan.

El s-a prezentat cu punctualitate la întâlnire, însoţit de unchiul său şi având la el rachetele de tenis cu care era obişnuit să joace. Antrenorii de tenis de la clubul respectiv l-au provocat la un schimb de mingi pe teren şi au remarcat cu surprindere priceperea „adversarului” lor…

„Am primit un răspuns pozitiv din partea celei care conducea clubul după ce am jucat doar câteva minute cu ceilalţi antrenori”, adaugă tânărul.

Peste numai câteva zile, acesta începea activitatea ca antrenor de tenis în nordul Londrei, pentru zeci de copii îndrăgostiţi de sportul alb.

 

Antrenorul de tenis

Dan D. I., în vârstă de doar 19 ani, şi-a făcut repede „drum” în cariera de antrenor de tenis la Londra.

„La mine, toată lumea aprecia foarte mult că sunt un foarte bun jucător de tenis. Aceasta pentru că, aici, în Marea Britanie, poţi să devii antrenor fără să fi fost sportiv de performanţă în acest domeniu. Cei mai mulţi antrenori britanici, mai ales cei care lucrează cu copiii, urmează cursuri de antrenorat în care învaţă mai ales pedagogie şi tehnica predării”, precizează tânărul originar din România.

La scurt timp după ce fusese cooptat în interiorul clubului, Dan era cel mai solicitat antrenor, trezind invidia colegilor mai vechi.

„Am devenit, în scurt timp, angajat al consiliului local din Haringey, iar şefa mea m-a obligat să parcurg rapid trei cursuri de antrenorat pentru a putea munci cu acte în regulă ca antrenor. Faptul că ştiam să joc tenis foarte bine m-a ajutat să devin antrenorul preferat al copiilor care ajunseseră la un anumit nivel de performanţă şi aveau nevoie să fie asistaţi pe teren de cineva cu care să poată face oricând un schimb de mingi mai dificile. Şi şefa clubului a început să îmi dea mai multe ore decât altor colegi care, datorită faptului că nu ştiau să joace bine tenis, erau repartizaţi doar la grupele de copii foarte mici”, mai mărturiseşte Dan D. I.

Tânărul antrenor de tenis din România a ajuns să fie apreciat pentru calităţile sale şi era din ce în ce mai căutat. Şefa clubului i-a cerut chiar să semneze un contract de colaborare pe termen de trei ani, ca să se asigure că nu îl va pierde. Şi avea toate motivele să se teamă…

 

De la Londra la Frankfurt

Românul Dan D. I. s-a întors pe terenul de tenis ca jucător după numai un an de când a ajuns antrenorul de tenis a numeroşi copii din zona londoneză Tottenham.

„Totul s-a întâmplat după ce, într-o zi, am fost la Federaţia britanică de Tenis pentru o discuţie cu un antrenor. Întâmplarea a făcut ca, în acel moment, scoţianul Andy Murray, una dintre cele mai cunoscute vedete ale tenisului mondial, să se antreneze pe unul din terenurile complexului. Era la doar câţiva paşi de mine, fapt care m-a ambiţionat foarte tare. Peste numai câteva zile m-am înscris împreună cu un alt tânăr coleg antrenor într-o competiţie destinată echipelor de dublu, într-o ligă inferioară. Şi am continuat să joc săptămânal, într-o competiţie organizată în următorii doi ani”, ne-a mai dezvăluit Dan I.

El a avansat şi în cariera de antrenor, devenind cunoscut în cercurile londoneze de împătimiţi ai acestui sport. „Am fost tot mai solicitat ca antrenor privat şi am ajuns să petrec zilnic cel puţin opt ore pe terenul de tenis, incluzând sâmbetele şi uneori şi duminicile. Mi s-au oferit tarife din ce în ce mai mari ca să antrenez şi am fost cât se poate de mulţumit de veniturile pe care le realizam”, recunoaşte tânărul antrenor, acum în vârstă de 25 de ani.

Iar în urmă cu câteva luni, Dan a primit o ofertă de nerefuzat. „Un coleg antrenor mi-a oferit un post la o mare academie de tenis din Germania, lângă Frankfurt. Am acceptat fără rezerve această propunere şi am părăsit Londra anul trecut, pentru că am înţeles că această promovare înseamnă un pas înainte pentru cariera mea”, mai spune Dan D. I., aflat acum în Germania.

„Poate mă voi mai întoarce la Londra, dar deocamdată am răspuns unei alte provocări şi nu ştiu precis ce îmi rezervă viitorul…”, a adăugat relaxat antrenorul de tenis…

 

 

Performanţe româneşti în handbalul englez

Diaspora romaneasca_Sportivii nostri castiga in UK6

Echipa de handbal feminin a clubului Olympia Handbal Club, înfiinţat în 2005 la Londra de câţiva români, câştiga anul trecut competiţia naţională de handbal destinată sportivilor semi-profesionişti, organizată de Asociaţia de Handbal din Anglia.

„Clubul Olympia a fost înfiinţat în septembrie 2005 de către un antrenor român”, se arată pe pagina de internet www.olympialondonhandball.co.uk.

Lucrurile au evoluat rapid la Olympia HC şi, la scurt timp, clubul a fost afiliat la Asociaţia Engleză de Handbal (England Handball Association – EHA), structură care guvernează promovarea handbalului la nivel neprofesionist în Ţara Albionului.

Pasiunea pentru handbal a adus alături, în cadrul clubului înfiinţat de câțiva români la Londra, oameni originari din 18 state şi anume:  Franţa, Ungaria, Portugalia, Algeria, Malta, Egipt, România, Anglia, Australia, Norvegia, Polonia, Danemarca, Slovacia, Columbia, Republica Cehă, Suedia, Lituania şi Grecia.

 

Campioanele cu antrenor român

Echipa feminină de handbal Olympia HC, antrenată de românul Aurelian Gug, a devenit, în vara anului 2013, campioana Angliei la nivelul la care evoluează.

Acesta nu este primul trofeu câştigat de echipele clubului Olympia HC. Acestea au mai câştigat Cupa Angliei la acelaşi nivel, imediat după înfiinţarea clubului, în anul 2005. În următorul an, sportivii au intrat în posesia EHA Plate, după ce au învins într-o competiţie destinată echipelor care au participat la Cupa Angliei.

Trofeul câştigat anul trecut de fetele de la Olympia HC este cel mai important din istoria existenţei clubului. A fost nevoie de cinci ani de eforturi, din 2008, de când a fost înfiinţată echipa feminină.

Campioanele Angliei evoluează la nivel semi-profesionist pe cheltuială proprie, neavând un sponsor care să le sprijine financiar. Ele se antrenează de două ori pe săptămână, depunând efort şi riscând să se accidenteze, doar din dragoste pentru sport.

 

De la pasiune la performanţă

Peste 100 de persoane activează în prezent în echipele de handbal ale clubului londonez Olympia HC, fondat în 2005 de câţiva români. Dintre acestea, 56 sunt bărbaţi, iar 48 sunt femei, conform stiridesport.ro. Clubul are două echipe feminine şi alte două masculine, în care şi-au găsit locul atât sportivii care au mai jucat handbal, cât şi cei care erau începători.

La nivelul echipelor masculine, românii sunt reprezentanţi în cadrul Olympia HC de către:  Marian Oană, Toma Ionuţ, Adrian Burdun, Virgil Stănescu, Adrian Răducanu, Tosa Alexandru Ionuţ. Adrian Husanu şi Dragoş Bucur. În echipele feminine joacă în prezent alte şapte românce: Mihaela-Roxana Mirghis, Georgeta Zdrenghea, Andreea Bolea, Olga Loredana Grigorescu, Nicoleta Curpan şi Iulia Drăghici. De asemenea, antrenorul principalei echipe de handbaliste de la Olympia HC este românul Aurelian Gug.

———————————————–

Fotbalişti români care au evoluat

în „fotbalul mare” britanic

 

Dan Petrescu

  • Sheffield Wednesday (1994-1995);
  • Chelsea FC: (1995-2000).

 

Gică Popescu

  • Tottenham Hotspur (1994-1995).

 

Ilie Dumitrescu

  • Tottenham Hotspur (1995-1996);
  • West Ham United (1996).

 

Costel Pantilimon

  • Manchester City (2011-prezent).

 

Răzvan Raţ

  • West Ham United (2013-2014).

 

Vlad Chiricheș

  • Tottenham Hotspur (2013-prezent).

———————————————

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!