Strainatatea ca rabdare

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 2 octombrie 2011

A face economii pare o necesitate, dar poate deveni o arta. La prima vedere, nu e mare filozofie. Toata lumea face economii. Sau crede ca face economii fiindca nu ajung banii pentru tot ce ar trebui. Facem economii la calatorii fiindca e scumpa benzina, facem economii la mancare fiindca e scumpa carnea, facem economii la spectacole fiindca e scump biletul. Numai ca asta nu e adevarata economie. Nu e economia dura, salbatica, inevitabila, singura care poate asigura supravietuirea in conditii pe care nu stiam ca le putem suporta.

Doar romanii din strainatate stiu exact ce inseamna sa faci economii adevarate, ca sa trimiti bani adevarati, ajungand la un echilibru dificil intre sacrificiu si victorie. Fiindca adevarata economie nu e cand n-ai bani, ci atunci cand ii ai, dar renunti sa-i folosesti. Cand ii vezi in cont sau ii tii in mana, arzi sa-ti iei o bere, sa-ti cumperi o bluza, sa faci un drum pana la malul vreunei mari. Si nu faci nici unul din miile de gesturi de care ai nevoie ca de aer, ci ii trimiti, urgent si sec, in tara. E un exercitiu de vointa pe care putina lume il duce chiar pana la limita subzistentei. Dar el ii caracterizeaza pe cei care nu s-au multumit sa plece ca sa plece, ci ca sa rezolve o problema acuta, cu orice efort.

Aceasta categorie de romani nu este chiar atat de numeroasa pe cat s-ar crede. Asta fiindca, pe masura ce timpul trece, fiecare imigrant isi descopera propriile motive pentru care a plecat. Ele nu sunt limpezi din prima zi. Abia dupa adaptarea la viata in strainatate unii constata ca nu din cauza banilor au plecat, ci fiindca aveau nevoie de un alt cadru de viata, de un alt tip de civilizatie. Altii isi descopera vocatii de care, pana atunci, nu stiau. Altii isi intemeiaza familii.

In sfarsit, drumurile romanilor plecati din tara sunt extrem de diverse si, de cele mai multe ori, total neasteptate chiar si pentru ei. A face economii nu este, de exemplu, un talent al artistilor. Mai degraba este un atu al firilor tenace, obisnuite cu greul. Multi oameni de la tara, fara multa carte si fara colectii de diplome, sunt in stare sa indure scrasnind din dinti, ca sa mai cumpere o caramida acasa. Este, si acesta, un fel de a trage la plug sau un fel de a rabda frigul in creierii muntilor, pazind oile, alungand din ganduri caldura din camin. Este si aceasta o calitate rara, cultivata in conditiile grele ale strainatatii rabdate, nu gustate.


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!