Străzile din UK. Și ce străzi!

Articol publicat in sectiunea Auto, UK la bani mărunţi pe data 4 mai 2015

uk_autostrazi britanice

Rețeaua de drumuri din Marea Britanie totalizează un impresionant 200.000 de mile. Nu s-au construit de pe o zi pe alta, parte din infrastructură datând din vremea romanilor.

 

De la romani până în secolul XVII

Chiar dacă există dovezi de drumuri din lemn în Norfolk ce datează din secolul I îH, sosirea romanilor a marcat adevăratul start al rețelei de străzi din Marea Britanie. Între anii 43 și 410 după Hristos s-au construit nu mai puțin de 2.000 de mile, drumuri utilizate cu precădere pentru nevoile militare și comerciale ale timpului.

Romanii au ales Londra (numele inițial a fost dat chiar de romani – Londinium) ca centru pentru rețeaua de străzi, de aici pornind șase drumuri care legau orașul de Dover, Chichester, Carlisle, York, St Edmund și respectiv, de vestul țării. Traseul original al unora dintre aceste drumuri s-a păstrat până în ziua de astăzi, regăsindu-se în părți din drumurile A2, A257, A30, A15 și A24.

În timpul romanilor, infrastructura de drumuri din UK era divizată în cele șase drumuri principale menționate mai sus și alte drumuri mai minore ce s-au construit exclusiv pentru nevoile comerciale, acoperind zone întinse din East Anglia, Kent și Sussex.

În timpul Evului Mediu, comerțul a înflorit, iar rețeaua de drumuri s-a extins. Majoritatea drumurilor înguste, pe o singură bandă (drove roads), datează din această perioadă.

 

Revoluția industrială și drumurile britanice

Un act parlamentar intrat în vigoare în 1633 a recomandat taxarea utilizatorilor de drumuri. Din veniturile obținute s-au alocat fonduri pentru îmbunătățirea și menținerea infrastructurii, în jur de £3 milioane anual în timpul revoluției industriale, orașele cu fabrici beneficiind de acest lucru în mod special, dobândind posibilitatea de a-și transporta mărfurile mult mai eficient. La un moment dat, în doar 17 ani s-au adăugat 3.000 de mile de drum la infrastructura existentă.

 

Străzile și autoturismele din UK

Primele autoturisme și-au făcut apariția pe străzile Marii Britanii pe finalul secolului XIX. La 1900 erau, totuși, doar 20 de mașini cu motor pe benzină. A urmat imediat taxarea utilizatorilor de drumuri, implementată pentru menținerea străzilor în bună stare de funcționare, în condițiile creșterii constante a traficului. Pentru o navigare mai coerentă, tot în această perioadă, s-a introdus clasificarea și numerotarea străzilor.

În anii 1930, populația a început să circule pe distanțe lungi, ceea ce a dus la nevoia de a construi autostrăzi, prima dintre ele pornind de la Preston Bypass, cu o lungime de doar 8 mile, fiind inaugurată în 1958. Au urmat imediat construirea pasajului suprateran M4 Chiswick și 67 de mile ale autostrăzii M1, prima autostradă cu legătură între două orașe. Ritmul dezvoltării a fost amețitor, astfel încât, până la începutul anilor ’70, infrastructura de drumuri crescuse așa de puternic, încât includea autostrăzi cu cinci benzi pe sensul de mers, joncțiuni pe patru nivele și viaducte suspendate.

 

Ochii de pisică

Instrumentele reflectorizante cunoscute sub denumirea de „ochi de pisică” au fost inventate în UK, iar succesul folosirii lor aici a făcut să fie adoptate rapid la nivel internațional. De altfel, britanicii au fost pionieri în multe aspecte ale traficului – semnalizarea autoturismelor, semnele de circulație, sensurile giratorii etc.

Primii „ochi de pisică” au fost realizați de inventatorul britanic Percy Shaw, fiind fabricați în Halifax în 1935. Obiectivul lor inițial a fost acela de a îmbunătăți siguranța în trafic în timpul tăierilor de curent, destul de frecvente în timpul războiului. Dar utilitatea ochilor de pisică a fost atât de evidentă încât, imediat după război, Ministerul Transportului britanic a finanțat producția lor în masă.

 

Numerele de înmatriculare din UK

Actul parlamentar Motor Act of 1903 a avut, printre altele, obiectivul de a facilita identificarea autoturismelor în cazul vreunui accident sau infracțiune. Rezultatul a fost înmatricularea mașinilor începând cu 1904, fiind a doua țară după Olanda care a implementat acest lucru, la o diferență de un an.

Primele plăcuțe de înmatriculare conțineau o literă și o cifră, alocate cronologic, în ordinea înregistrării. Până în 1932, numerele de înmatriculare erau alcătuite din până la patru cifre, după care s-au folosit combinații de trei cifre și două litere sau o cifră și trei litere. În momentul în care combinațiile posibile au ajuns să se epuizeze, Guvernul a introdus sistemul de înregistrări bianual, folosit și astăzi. Actualul sistem de înmatriculare a fost implementat în 2001, este alcătuit din șapte caractere și indică codul de zonă și anul în care vehiculul a fost înregistrat prima oară.

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!