Suntem în manuale

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 15 decembrie 2014

Iată că britanicii au, totuși, simțul realității. Înțeleg pe ce lume se află. Își schimbă prioritățile în învățământ în funcție de climatul social-politic, își pregătesc noile generații pentru

viață, nu pentru vis. În viața reală nu mai există teritorii departajate etanș, nici națiuni pure, coborâtoare din zeități necontestate. E un amestec care trebuie înțeles și acceptat, fiindcă altfel ne întoarcem în iluziile și fanatismele naționaliste, care ar fi trebuit să se termine, de fapt, de vreo două secole încoace. Va să zică, elevii britanici vor învăța, începând cu următorul an școlar, despre istoria migrației și rolul ei în viața UK. Nu e vorba doar despre migrația anilor 2000, ci despre întreaga istoriei a hălăduirii omenești dintr-o parte în alta a lumii, atât cât era ea cunoscută în Antichitate sau în Evul Mediu. Ideea e excelentă. Printr-o astfel de disciplină predată în școli, fenomenul migrației capătă un sens și devine parte din istoria omenirii. Un fenomen care nu a putut fi oprit în nicio epocă; ar trebui, poate, să șterg propoziția anterioară, fiindcă, de fapt, în nicio epocă până la noi nu a încercat nimeni să îl oprească. Libera circulație și norocul de a găsi ceva de lucru au caracterizat toate perioadele cunoscute ale istoriei; cu unele nuanțe, ce-i drept. Sclavii, cu orice termen i-am numi, nu puteau părăsi spațiul stăpânilor. De aici, o întreagă succesiune de răscoale. Dar, în rest, oricât de îndepărtată ar fi, istoria înregistrează migrații masive, peste mări, deșerturi, munți sau imense stepe, deplasări de zeci de mii de kilometri care par, astăzi, de neînțeles. Din această perspectivă, imigranții de astăzi sunt mai cuminți și mai realiști decât cei de ieri. Ei pleacă cu pașaport, urcă în avion, ajung unde doreau și încearcă să se descurce. Nu mai e nimic spectaculos. Nu mai e o aventură, ci o simplă deplasare printr-o geografie care nu mai pune probleme. Doar partea economică pune probleme și, de altfel, aici se află și cheia migrației anilor 2000. Totul s-a simplificat. Gata cu azilul politic, cu goana după vreo religie, cu căutarea vreunei ideologii. În același timp, însă, imigranții devin o sursă de dezvoltare pentru țările în care ajung. Jeremy Warner, în ediția online a cotidianului The Telegraph din 9 decembrie, avertiza că tocmai ei, imigranții, vor deveni, în curând, motorul economiei UK. Posibil. Deocamdată, noi, cei mereu plecați, am intrat în manuale.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!