TALENT DE STRÂNGĂTOR

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 30 iunie 2014

Diaspora romaneasca_Talent de strangator

Într-o ţară în care nu există conceptul de a economisi, de a păstra lucrurile vechi şi hainele care nu mai sunt la modă şi de a arunca tot ce nu mai este folositor, românii au descoperit că se pot îmbrăca, se pot încălţa şi îşi pot renova sau construi casele… cu îmbrăcămintea, încălţămintea şi respectiv materialele de construcţii pe care le aruncă englezii. Le aruncă la gunoi.

În timp ce un englez renunţă la televizorul vechi, chiar dacă acesta încă funcţionează, sau se lipseşte de perechea de pantofi puţin prăfuită doar pentru că tocmai ce şi-a cumpărat una nouă… românul vine din urmă şi aspiră tot. Adună tot, strânge tot, colectează tot. Nu renunţă la nimic… pe principiul că orice cui este bun la casa omului. O fi bine? O fi rău? Ce mai contează atât timp cât cei mai mulţi dintre „strângători” sunt fericiţi că pe străzile şi în şantierele din Londra… se găsesc aproape de toate. Ce rost are să mai meargă să le cumpere, nu?!

 

 

Tot ce este aruncat poate fi bun de… luat

 

Obiceiul britanicilor de a arunca sau de „a scoate în stradă” lucruri bune și folositoare, adeseori neuzate, nu i-a lăsat indiferenți pe românii ajunși în această țară. Aceștia și-au pus în aplicare spiritul de „bun gospodar” și s-au apucat de „colectat”. Iar unii au reușit să organizeze adevărate depozite, după principiul „Nimic nu se aruncă, totul se «reciclează»!”

Britanicii nu numai că sunt leneși, dar sunt și cei mai mari risipitori, consideră unii români stabiliți în Regatul Unit despre gazdele lor. În același timp, românul este harnic, strângător, cumpătat și extrem de econom, spun aceștia când vine vorba despre ei înșiși și concetățenii lor rămași în țara natală. Cu toate acestea, Marea Britanie este a șaptea putere economică a lumii, în timp ce România se află doar pe locul 54 în același clasament, alcătuit de Banca Mondială în 2013. Cum este oare posibil!?

Odată ce au ajuns în acest punct al raționamentului, aceleași persoane sfârșesc prin a ridica neputincioase din umeri.

„Eu, tot ce am găsit bun de luat, am luat!”, conchide cu pragmatism Nelu M., un român care a înțeles în ultimii opt ani petrecuți în această țară că lucrurile aruncate de localnici costă bani și pot fi valorificate. În rest, ce logică, ce analiză economică? acestea aproape că nici nu mai contează…

 

Sursele „belșugului”: strada și șantierul

Există două surse principale din care un român „strângător” poate să se aleagă, fără prea mare efort, cu „o grămadă” de lucruri bune și folositoare obținute gratis, spune Nelu, un bărbat trecut de 40 de ani, care trăiește de mai mulți ani la Londra. „Una este șantierul. Sunt mulți români care lucrează în construcții și au observat că, aici, toate materialele de construcții nefolosite se aruncă, chiar și dacă sunt noi. Iar ce-a de-a doua este strada… La fel, britanicii sunt obișnuiți să renunțe la orice obiect, în momentul în care acesta s-a învechit. Pur și simplu cumpără altul nou, iar pe cel vechi îl scot în fața casei. Nu contează că este încă bun sau chiar nefolosit…”, ne-a lămurit românul.

În primii săi ani petrecuți pe tărâm britanic, Nelu a tratat cu indiferență această „risipă”. Apoi, nu a mai putut, însă, să treacă nepăsător pe lângă atâtea obiecte de valoare abandonate și și-a schimbat atitudinea. „M-am obișnuit și eu să colectez…; că nu se știe când trebuie.”

 

Tot ce vrei și ce nu vrei…

Zeci de mii de români care trăiesc și câștigă bani muncind pe numeroasele șantiere ce împânzesc Marea Britanie sunt în fiecare zi martorii aprovizionării acestora în exces cu materiale de construcții. Iar unii dintre ei au învățat să profite de această aparent nejustificată risipă.

„Așa este mentalitatea englezului. Dacă eu ca și constructor îi spun că are nevoie de doi robineți pentru băi, el va cumpăra trei sau patru. Iar când se termină lucrarea și vede că au rămas materiale nefolosite, acesta nu le mai păstrează. Așa că toate aceste obiecte în plus ajung la gunoi, chiar și dacă sunt noi”, ne-a explicat Nelu.

Românul spune că acesta este motivul pentru care, pe șantierele din această țară, este normal să vezi materiale de construcții noi alături de grămezile de moloz. „Găsești absolut tot ce vrei: bobine întregi de cablu, prize și tot ce este necesar cuiva care vrea să își pună la punct instalația electrică; se mai găsesc baterii de robineți nou-nouțe pentru instalația sanitară și multe, multe altele. Practic, tot ce vrei și ce nu vrei”, spune cu convingere constructorul.

 

Centre de „colectare stradală”

Mentalitatea britanică „setată” pe consum îi face fericiți pe mulți români care s-au obișnuit să își satisfacă curiozitatea „monitorizând” strada și platourile din fața caselor identice înșirate pe marginea trotuarelor. În acest fel, ei pot aduna cuptoare cu microunde, obiecte de mobilier, televizoare și diverse aparate electronice sau electrocasnice.

„Când am venit aici, în urmă cu opt ani, străzile erau pline cu astfel de obiecte abandonate. Acum sunt mult mai puține”, remarcă același Nelu M. El are și o explicație pentru această schimbare. „Sunt foarte mulți români care se ocupă cu colectarea acestor bunuri. Am observat acest lucru în nord-estul Londrei, în zona Seven Sisters, pe unde trec adeseori.”

Bărbatul ne-a povestit și cum românii s-au specializat în colectarea și depozitarea acestor produse. „Tot ce este bun și funcțional se trimite în România. Unii le vând, alții le dau la cunoștințe. Iar ceea ce este nefolosibil se dezmembrează și se vinde aici, la centrele de colectare de fier vechi”, susține Nelu M.

————————————–

„Am cunoscut un român care lucra la o spălătorie și câștiga 30-40 de lire pe zi. Când a văzut, însă, cât se poate câștiga din valorificarea bunurilor colectate din fața caselor a renunțat la slujbă.”

Nelu M.

————————————–

 

 

Din experiențele „colectării”

 

Românii care „strâng” și valorifică ceea ce aruncă britanicii nu sunt puțini. Unii dintre ei s-au specializat și au acum propriile lor metode de a colecta și transporta în România obiectele la care localnicii renunță cu ușurință.

 

La ce e bună casca de constructor?

Casca și echipamentul de constructor, obligatorii pe șantierele britanice, sunt bune în același timp și pentru a colecta materiale de construcții abandonate.

„Nu înțelegeam de ce unii dintre colegii mei de muncă, români ca și mine, ieșeau de pe șantier cu casca în cap și cu mănușile pe mâini, deși le puteau lăsa acolo, în siguranță, până în ziua următoare”, povestește Nelu M., despre începuturile experiențelor sale de constructor român la Londra. Într-o zi, acesta l-a întrebat pe un coleg mai în vârstă de ce procedează în acest fel. Omul și-a scos casca din cap și a scos din ea niște robineți de chiuvetă. Sub vestă avea un cablu de curent, iar în mânuși, ascundea cuie. „Lucrez de ani de zile pe șantier. Cu casca asta am făcut o casă în țară, plus toată instalația electrică pentru fata și ginerele meu din România”, l-a lămurit apoi bătrânul.

„Iar lucrurile se simplifică și mai mult atunci când lucrezi la case private. Acolo nu există pază și nu te verifică nimeni. Și, oricum, sunt lucruri care ajung aruncate”, spune acum românul, care recunoaște că, în cele din urmă, a început și el să plece de pe șantier cu casca în cap.

 

Cuști pentru găini de pe șantierele Londrei

„Am luat recent de pe șantier trei «cuști» mari din sârmă împletită. Dar un coleg de-al meu a luat 15. Am vorbit cu șeful nostru, iar el a vorbit cu paznicul de la poarta de ieșire de pe șantier. Paznicul ne-a dat voie să le scoatem fără probleme. Oricum urmau să fie abandonate”, ne-a povestit Nelu M. Ne-a spus că a trimis acele „cuști” în România, la rudele sale de la țară, pentru a fi folosite în gospodărie, pentru creșterea iepurilor sau a găinilor.

Pe șantierul din Londra unde lucrează Nelu M., fiecare muncitor primește o astfel de cutie, pentru a-și depozita obiectele personale. „Își depozitează muncitorii acolo hainele și alte lucruri. Sunt prevăzute cu încuietori bune și prezintă siguranță”, continuă explicațiile românului.

Dacă nu ar fi fost românii pe șantier, toate acestea ar fi fost aruncate în momentul terminării lucrării și desființării șantierului. Nelu și colegul său au găsit, însă, imediat o cale de a le refolosi…

 

Ce se merită și ce nu se merită?…

Nu tot ceea ce se aruncă pe șantierele sau pe străzile din Marea Britanie și este bun de folosit merită să fie colectat și trimis în România, ne-a mai atras atenția constructorul român. Totul depinde de prețul transportului…

„Firmele de coletărie care fac transport din Marea Britanie spre România cer, în general, 1,50 de lire sterline pe fiecare kilogram de bagaj transportat. Așa că, înainte de a decide să trimiți ceva în țară, este bine să faci un calcul: să vezi cât costă transportul și cu cât ai putea cumpăra acel ceva în România”, ne împărtășește Nelu din experiența proprie.

El a ajuns la concluzia că se merită să trimiți „acasă” cabluri electrice sau baterii de robineți, parchet, dar și frigidere, cuptoare cu microunde, aragaz, televizoare sau alte aparate electronice. În schimb nu se merită să „duci” în România faianță, gresie sau bolțari…

————————————–

„Cine vrea să își facă vilă în România și lucrează în construcții găsește pe șantierele britanice tot ce îi este necesar: materiale pentru izolație, țiglă, tot ce este necesar pentru instalații sanitare și electrice, tot. Și dacă știe cum să procedeze, poate colecta totul pe gratis.”

Nelu M., constructor român din Londra

————————————–

 

 

Secretele șantierului olimpic

 

Fostul șantier olimpic din Stratford a constituit „o adevărată mină de aur” pentru românii „strângători”, spune Nelu M., constructorul de peste 40 de ani care a avut șansa să petreacă ultimii trei ani în acest spațiu.

„În Stratford s-au aruncat mii de metri pătrați de parchet bun în ultima vreme. Blocurile de locuințe de acolo au fost construite la început pentru participanții la Jocurile Olimpice. S-a pus parchet de uzură, care nici nu a apucat să fie prea mult folosit. Apoi, toate clădirile au fost reconvertite în spații de locuit și toate materialele folosite inițial au fost aruncate”, ne-a dezvăluit bărbatul.

„Eu personal am scos de pe șantier 60 de pachete de astfel de parchet. Dar am avut un coleg care a avut nevoie să își renoveze locuința sa pe care o are aici. A vorbit cu șefii și i s-a dat parchet de cea mai bună calitate, care nu fusese folosit”, mai spune Nelu.

Iar parchetul nu este singurul bun de consum care a putut fi procurat gratuit de pe fostul mare șantier olimpic. „S-au aruncat candelabre aproape noi, în valoare de 300 de lire sterline, multe scaune de birou noi și multe altele. Tot ce a fost folosit la Olimpiadă, iar acum nu mai era necesar”, continuă contrariat Nelu.

„Cine a vrut să ia, a putut să o facă. Un coleg de-al meu a cerut aprobare să ia câteva candelabre. Le-a trimis în România și le-a vândut imediat cu 150 de euro”, insistă constructorul român.

————————————–

Consum vs. economie

 

Modul în care englezii obișnuiesc să renunțe fără regrete la obiecte de valoare poate constitui o mentalitate mai sănătoasă decât aceea românească conform căreia „nu este bine să arunci nimic”, crede acum cu convingere Nelu M., constructor la Londra. El a ajuns la această concluzie stând de vorbă, într-o zi, cu șeful lui britanic, de pe șantierul din Stratford.

„L-am întrebat dacă nu este păcat că se aruncă atâtea bunuri. Iar el mi-a răspuns: «Lasă-mă în pace cu economia. De aceea au ajuns România și Bulgaria la pământ. Tot ce se aruncă a fost deja plătit. Faptul că le aruncăm în loc să le refolosim face ca numeroase fabrici să aibă activitate. Asta înseamnă asigurarea de locuri de muncă și consum. Toată lumea este în final mulțumită», mi-a spus englezul. Și așa este…”, concluzionează Nelu M.

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!