Mărţişoare, cu dor de casă

Articol publicat in sectiunea Afaceri românești, Evenimente UK, Poveşti româneşti pe data 27 februarie 2015

Londra_Gina Dragut_martisoare

Primăvara românească, desenată cu flori, culori şi bineînţeles cu mărţişoare, se aşterne şi pe tărâmurile londoneze. Sau mai bine spus, o aştern în alb şi roşu româncele care se pregătesc să întâmpine 1 martie în mod simbolic şi tradiţional.

Gina Drăguţ, o româncă de 35 de ani din Focşani, o fire creativă, talentată şi pasionată de bijuteriile handmade, vă aduce în aceste zile un strop din primăvara românească: mărţişoare. Şi tradiţionale, dar şi moderne. Cele care vor să le poarte la piept, dar şi cei care vor să le dăruiască sunt invitaţi pe 28 februarie, între orele 15.00 şi 22.00, la Clubul Românesc Masons Arms din Edgware, unde se va desfăşura Târgul Mărţişorului. Dacă nu puteţi ajunge, dar vă doriţi neapărat un mărţişor, nu vă îngrijoraţi. Îl puteţi comanda pe pagina de Facebook: Mărţişoare cu dor de casă (https://www.facebook.com/hghjhjbhj?ref=bookmarks). Gina Drăguţ va fi extrem de drăguţă să vă ajute!

Deşi a păşit pe pământ englezesc în urmă cu doar cinci luni de zile, Gina Drăguţ, o româncă de 35 de ani, din Focşani, mama unui băieţel de opt ani, s-a îndrăgostit de Londra. De parcurile, de aerul şi de vegetaţia de aici. La fel de bine s-a integrat, într-un timp relativ scurt, şi în comunitatea românească de aici. Adoră să transforme mărgelele, dar şi componentele din interiorul unii ceas mecanic (stilul Steampunk) în bijuterii. Iată mai jos un interviu despre povestea şi pasiunea Ginei.

 

Diaspora Românească: Ce te-a determinat să laşi România şi să porneşti pe drumul englezesc?

Gina Drăguţ: În primul rând m-am gândit, ca toţi cei care pleacă din România, la un salariu mai bun, dar m-am gândit şi la băieţelul meu. Am venit aici pentru un trai mai bun, pentru a câştiga mai mulţi bani. Într-adevăr, am avut şi noroc, stăm într-o casă bună, soţul lucrează, copilul merge la şcoală. Îmi place foarte mult verdeaţa şi parcurile de aici. Lucruri pe care la noi în ţară nu le găsim. Mi-am dorit să scap de blocuri şi oarecum, visurile mele au devenit realitate aici. Am plecat pentru bani, dar dacă aici era greu şi ne-am fi chinuit, nu am fi plecat din ţară. Dar mai trebuie ţinut cont de un lucru, aici câştigi foarte mulţi bani, dar şi cheltuiala este mai mare. Nu poţi strânge o avere, doar că poţi trăi în condiţii mai bune. Noi nu am plecat din ghene, românii care au ajuns aici nu au stat în cocine în ţară, toţi au case frumoase în ţară şi le-au lăsat.

 

D.R.: Mergeai la târguri handmade în ţară?

Londra_Gina Dragut_martisoare1

G.D.: În România am făcut sport de performanţă timp de şapte ani. Am făcut handbal, apoi am lucrat ca şi economist. Am terminat Facultatea de Administraţie Publică. Am lucrat la câteva firme, am avut şi eu o mini fabrică, făceam geamuri termopan. Apoi am fost prezentă şi pe la târguri. Am fost la cel mai mare târg de la Sighişoara, la Festivalul Medieval. Iar în Focşani, am realizat un proiect cu directoarea Ansamblului Doina Vrancei. Un proiect pe care îl vom organiza şi în viitor. Nu am vrut să fie ceva strict comercial, am vrut să ne promovăm prin vânzare produsele noastre, dar am dorit să învăţăm şi copiii tehnica cu care lucrează fiecare fată participantă la târg.

 

D.R.: De unde a pornit pasiunea aceasta?

G.D.: Mereu dau acelaşi răspuns: din interior, probabil zăcea acolo de multă vreme. Prima dată mi-am desfăcut toate bijuteriile mele, toate mărgelele, apoi cu o singură foarfecă, chiar îmi tăiasem şi degetele, am reuşit să fac nişte bijuterii şi abia apoi am comandat şi accesorii.

 

D.R.: Atunci ai realizat că îţi place, dar şi că iese ceva frumos din mâinile tale?

G.D.: Exact. Acum, în mare parte, eu lucrez cu mărgele foarte colorate, îmi plac culorile. Şi am început aşa şi de dragul mărgelelor Millefiori.

 

D.R.: Care este tehnica ta?

Londra_Gina Dragut_bijuterii

G.D.: Am făcut o colecţie cu răşină, iar stilul se numeşte Steampunk, cu componente din interiorul ceasului mecanic plus răşină.  Cumpăr bazele metalice, pictez baza metalică, pun componente din ceas frumos aşezate şi torn răşina deasupra. Odată întărită răşina, aceasta are un efect de sticlă. Acestor baze eu le mai pun şi un lac, dar le adaug şi inserţii de mărgele. Nu le las simple. Cât durează? Când lucrez cu răşina, fac o colecţie mai mare, cel mai mult durează aşezatul pieselor. Este o muncă migăloasă, nu sunt pur şi simplu aruncate acolo, aici intervine talentul, dar şi imaginaţia. Dar în medie, cam patru zile durează să realizez o colecţie.

 

D.R.: Eşti de cinci luni în Londra şi deja eşti în contact cu comunitatea românească de aici?

G.D.: Poate am ştiut şi unde să caut. Cu ajutorul prietenului Facebook, am căutat în primul rând români, românce, şi aşa am găsit-o pe doamna Costache Veronica, iar prin intermediul dânsei, am început să particip la târguri. De fapt, primul a fost un eveniment, o serbare, chiar pe 1 decembrie, de ziua românilor. Şi apoi tot aşa prin oameni, întrebând frumos şi politicos dacă se poate să particip şi eu… şi aşa reuşeşti, prin oameni. Eu aşa cred…

 

D.R.: Vine 1 martie… ce mărţişoare oferi românilor din Londra?

G.D.: Am început deja să fac mărţişoare, dar şi să le vând. O parte sunt în stilul meu cu mărgeluţe, un cartonaş frumos cu şnurul tradiţional. O parte din mărţişoare sunt lucrate de colegele mele, din grupul din Focşani. Sunt mărţişoare tradiţionale, fetiţe şi băieţi în portul tradiţional, cu tricolorul la brâu, altele sunt fluturi croşetaţi cu inserţii de mărgele, altele în stilul Qiulling. Tot ce au avut colegele mele mai frumos mi le-au trimis pentru românii din Londra.

Londra_Gina Dragut_Targ Martisoare

————————————–

„Sâmbătă, 28 februarie, între orele 15.00-22.00, organizăm un târg cu mărţişoare, bijuterii, tablouri în diverse tehnici. Târgul va avea loc în Edgware la Clubul românesc, The Masons Arms, iar proprietara este o doamnă drăguţă care a apreciat foarte mult ceea ce lucrăm şi ne-a spus că ne susţine mereu necondiţionat. Pe lângă aceste mărţişoare, vom avea bijuterii şi tablouri. O altă colegă va avea un stand cu brăţări cu şnurul tradiţional. Şi acesta poate fi un mărţişor, nu este cel tradiţional, dar poate fi oferit şi ca mărţişor. O altă colegă care lucrează în stilul Qiulling va aduce mărţişoare, tablouri, obiecte decorative.”

Gina Drăguţ

————————————–

 

D.R.: Care sunt preţurile mărţişoarelor?

G.D.: Preţurile pornesc de la 1 liră și ajung la 3,5 lire. Ca oricine să îşi permită un mărţişor. Durerea cea mai mare a fost când am văzut în magazinele româneşti, trăznăile de mărţişoare care costau 3,5 lire, iar eu mă gândeam că ale mele sunt scumpe.

 

D.R.: Care sunt planurile tale de viitor?

G.D.: Pe viitor, referitor la colecţia de răşină, vreau să realizez bijuterii calitative şi să intru pe piaţa englezească. Bazele să le fac din argint, lănţişorul din argint, setul cu inel, cercei, iar pe partea cu mărgele să lucrez numai cu pietre semi-preţioase.

 

D.R.: Crezi că se poate trăi în Londra doar din această pasiune?

G.D.: Mi-ar plăcea să cred că se poate. Dar momentan, nu îmi pot da seama. Am fost la câteva târguri, chiar şi în Camden Town, dar încă nu am putut să trag linie după o lună de activitate. Dacă realizezi produse calitative, puţin creative şi puţin comerciale, toate îmbinate perfect, atunci cred că se poate trăi din această pasiune. Este nevoie şi de foarte mult marketing ca să faci o sumă de bani pe lună.

 

Cei care vor să vadă şi să comande mărţişoarele Ginei pot intra pe cele două pagini de Facebook: Mărţişoare cu dor de casă – https://www.facebook.com/hghjhjbhj?ref=bookmarks și Bijuterii handmade – https://www.facebook.com/BijuteriiHandmadeFirstBeads?ref=bookmarks

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

2 pareri la “Mărţişoare, cu dor de casă”

  1. ramona Spune:

    Bravo Gina!!! Superbe creațiile tale….

  2. alexandra Spune:

    felicitari ginuta sa sti ca ne este tare dor de tine. multa bafta in continuare si success in ceeia ce faci. te pupam dulce

Spune-ti si tu parerea!