Televizorul ca medicament

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 26 septembrie 2010

„Acasa” inseamna, de multe ori, in fata televizorului. Spatiul vietii noastre cotidiene se imparte intre „job” si „acasa”, cu mici intervale precum „transport”, „shopping” sau „cu baietii la o bere”. Televizorul este insa sfant. Prin simpla apasare a telecomenzii revenim intr-un univers cu totul familiar. Cele cateva mii de kilometri distanta de Romania se dizolva, instantaneu, in ecranul pe care reapar stirile, filmele, talk-show-urile, meciurile de fotbal din Romania. Intr-un fel, modul in care ne situam fata de universul televizorului ne imparte, de la sine, in categorii ale diasporei. Cea mai extinsa este, desigur, diaspora care isi regaseste casa la televizor, care e dependenta de emisiunile romanesti, care nici nu cauta posturi straine, in primul rand fiindca nu sta grozav cu engleza. In majoritatea caselor inchiriate de romani veniti la lucru, televizoarele merg in exclusivitate pe posturi romanesti. Asta inseamna ca dorul de limba romana (dar si slaba capacitate de a urmari posturile britanice) a devenit o buna afacere. Nimic rau si nimic neobisnuit in asta. Fenomenul este, insa, demn de tot interesul. Crearea unui ambient familiar prin intermediul televizorului este prima solutie a reintegrarii intr-o comunitate virtuala. Fiindca, in strainatate, mai tot ce tine de casa ramane virtual.

Personalitatile politice, artistii preferati, sportivii admirati sau injurati, intreaga lume lasata in urma revine doar prin ecranul televizorului. Sau prin monitorul calculatorului. Desi, odata cu internetul, facem un pas spre alta categorie a diasporei. Spre cei pentru care importanta televizorului scade in intensitate. Stirile pot fi gasite, intr-un mod mai complet, pe net. Dar netul deschide si spre forme diverse ale comunicarii, iar comunitatile virtuale se formeaza dupa alte criterii, care tin de pasiuni, hobby-uri, profesii etc. De aceea, patima televizorului in limba romana ramane simptomul unei civilizatii rurale in plina metropola, o intoarcere spre un prezent apus, care intarzie sa devina trecut. Si apoi, mai exista diaspora deja integrata in UK, care foloseste cu eleganta si firesc limba engleza si care urmareste o cu totul alta actualitate a planetei. Care e interesata de politica si viata social-culturala din Marea Britanie, care nu rateaza spectacolele bune, care si-a facut prieteni britanici, frecventand un mediu profesional de calitate. Nu mai este vorba, aici, de vreo dominatie a emisiunilor romanesti. Dimpotriva, de o selectie exigenta, care elimina aproape tot ce se afla pe ecran, de la manele la talk-show. Caci televizorul nu poate ramane un perpetuu medicament impotriva dorului de casa.


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!