Tensiunea ratarii

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 24 februarie 2014

Simona Halep este noul vis ud al jurnalistilor si al pseudo-amatorilor de sport de pe bloguri. Nu incepe bine fata sa dea in minge ca deja incep comentariile. Fiecare are ceva de spus. Unii o vad foarte concentrata. Altii, foarte absenta din joc.

Unii ii considera loviturile de geniu si fac unele comparatii care frizeaza patologia. Nu ca acele lovituri nu ar fi aproape magistrale. Dar exista un cod al normalitatii. Altii spun ca nu e cine stie ce de loviturile ei. La mijloc de set, cam ca la mijloc de codru des, apar si mai multe pasari. Recte, alea care nu pricep nimic din joc, dar carora o diferenta de doua sau trei ghemuri le da, dintr-o data, posibilitatea de a spune ceva. Altfel, pe terenul de tenis, ar lesina dupa doua schimburi in lung de linie, asta daca i-ar putea convinge cineva sa nu mai tina racheta ca pe tigaia cu clatite. Recte, acele personaje care, tinand racheta ca-n randurile de mai sus, sunt mai capabile sa joace Angry Birds decat tenis.

Mai nou, Simona Halep a abandonat la Dubai. Probleme fizice. Niste neni jurnalisti s-au gasit sa titreze cu “drama”. Pe cuvant de vad vreo drama. Simona este sportiv. Candva am fost si eu sportiv de performanta. Un sportiv se protejeaza inclusiv asa, abandonand cand continuarea ar putea sa-l scoata din joc pentru o perioada mult mai serioasa. Dar nu. Nu le poti explica asta amatorilor de pe margine, chibitilor care pot practica un singur sport, asta daca gasesc loc la masa in Cismigiu, recte table. Sau babaroase, de ce nu, in ghena blocului, pentru profesionistii ceva mai inraiti, cu studii la “facultate”.

Problema, din toate acestea? O tensiune de care Simona Halep nu are nevoie, dar pe care toti neica nimenii o aplica fara mila, in numele unui patriotism prost inteles.

Tensiune care duce la acelasi lucru pe care-l traiesc toti astia, specialistii.

La ratare.

Autor articol: Bogdan Constantinescu
Etichete: , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!