Torționarul Ficior se apără: „În închisori nu curge lapte și miere!”

Articol publicat in sectiunea Social pe data 25 martie 2016

ion ficior3Ion Ficior, acuzat de infracțiuni contra umanității, le-a declarat judecătorilor la ultimul termen din dosarul său că „în închisori nu curge lapte și miere”, scuzându-se față de cei împotriva cărora s-au luat „măsuri mai aspre”.

„Vreau să mărturisesc în fața dumneavoastră că în închisori nu curge lapte și miere. Ele sunt supuse privațiunilor. Nu e ușor să execuți o pedeapsă cu regim special. Eu îmi cer scuze față de cei pentru care s-au luat măsuri mai aspre. Nu puteam depăși însă regulamentele, nu puteam aduce eu mai multă hrană la Periprava. Nu îmi permiteam să maltratez oameni. Mi-e jenă că unii se uită la mine ca la un torționar”, a declarat Ion Ficior în fața judecătorilor, potrivit Mediafax.

Magistrații urmează să dea o primă decizie în acest caz la data de 30 martie. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru Ion Ficior, la ultimul termen din dosarul în care este judecat pentru infracțiuni contra umanității. La termenul de la 17 martie, magistrații au audiat trei martori, foști deținuți ai penitenciarului Periprava.

 

Mărturie cutremurătoare

Mirel Stănescu, unul dintre foștii deținuți ai penitenciarului Periprava, a declarat în sala de judecată că în 1959 au fost duși de la Gherla cinci sute deținuți.

„De acolo ne-au dus la Tulcea și de acolo la lagărul de la Periprava, în aprilie sau mai. Ne-au cazat într-o baracă din stuf. Ne-a spus Ion Ficior că partidul ne dă șansa să ne reabilităm prin muncă. Am făcut munci agricole – se tăia stuf, se cultiva porumb care trebuia curățat. Trebuia să mergem în ritm foarte susținut. Se muncea 12 ore, mâncarea era foarte proastă, foarte slabă. Mai mâncam și porumb crud, deși era interzis. Uneori am mâncat și șerpi de apă. Hrana era zeamă de arpacaș, uneori cartofi, uneori câteva boabe de fasole. Dimineața primeam o apă colorată. Beam apă din Dunăre, ne-am și îmbolnăvit de dizenterie”, a spus Mirel Stănescu.

„Au fost mari umilințe: dacă rămânea un fir netăiat de stuf pe rândul tău, te pedepseau. Am fost lovit cu un baston în spate și apoi m-au obligat să îl rup cu dinții. Cât am stat acolo nu am făcut niciodată baie. Toate s-au întâmplat sub conducerea lui Ion Ficior. Pe mine m-a marcat umilința trăită acolo: că nu ne puteam spăla, WC era în aer liber, bătăile. Până și militarii în termen care ne păzeau erau învățați să ne urască”, a mai povestit el în fața magistraților.

Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității, în dosar având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus colonia de muncă Periprava, a introdus și coordonat un regim de detenție represiv, abuziv, inuman și discreționar împotriva deținuților politici.

Alexandru Vișinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă trimis în judecată, a fost condamnat definitiv în februarie, de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 20 de ani de închisoare.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.

Autor articol: Ionut Mares

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!