Transportând obiecte de zeci de mii de lire

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 13 august 2015

uk_house moving15_1

 

Jobul său îl poartă în fiecare zi pe drumuri diferite. Prin Londra, prin împrejurimi, prin satele Angliei sau prin orașele Marii Britanii. Este șofer de meserie, dar… nu orice fel de șofer. Lucrează pentru un englez destul de înstărit, care participă la foarte multe licitații de piese de mobilier și obiecte vechi.

Numele său este Marius, are 33 de ani, este din Iași și spune că, de aproape un an de zile, fiecare zi petrecută la serviciu este o adevărată călătorie prin UK. De exemplu, ultima destinație a fost Cheshire. Un oraș din Anglia extrem de cochet, unde locuiesc foarte mulți oameni bogați, printre care și foarte mulți fotbaliști. De acolo a adus în Londra o oglindă cu rame din fibră de sticlă pictate manual, dar și cu decorațiuni din cupru realizate tot manual, veche de 900 de ani, de pe vremea normanzilor. „Șeful meu este înnebunit după lucrurile vechi de valoare și participă mereu la licitații. Eu trebuie doar să îi aduc acasă obiectele pe care le câștigă el”, ne povestește românul despre jobul său.

 

Marius spune că nu el a căutat jobul, ci jobul l-a găsit pe el

„Eu am venit în Anglia în 2011 și de atunci până anul trecut, am lucrat în construcții. Am cunoscut doi englezi care aveau o firmă și care primeau mereu tot felul de lucrări în case private. În septembrie anul trecut, pe când eram la muncă într-o casă din Kensington, montam parchet, a venit în vizită la domnul pentru care lucram un prieten de-al său. Au stat la cafea în grădină și, după vreo jumătate de oră, îmi amintesc că l-a întrebat pe Simion, șeful meu de la acea vreme, dacă vrea să facă un ciubuc în weekend. Noi aveam un van mare în care transportam toate sculele și uneltele de care aveam nevoie la muncă. Din păcate, el avea ceva planuri cu familia, la fel și celălalt coleg cu care lucram. Așa că m-au întrebat pe mine dacă sunt de acord să mă duc în afara Londrei, undeva în nord-vest, nu îmi mai aduc aminte localitatea, și să aduc de acolo câteva obiecte câștigate la licitație. Mi-au spus că voi fi plătit bine pentru acest serviciu și am acceptat. A doua zi, am primit adresa unde trebuie să ajung pe telefon și am pornit… Așa am ajuns într-un orășel unde se desfășura un concurs de veliere, era multă lume pe străzi, aglomerat, dar destul de rustică zona. Am oprit la destinație, era un fel de garaj și am spus pentru ce venisem. Imediat, doi băieți am început să îmi aducă la mașină tot felul de candelabre, un suport mare din oțel pentru lumânări, niște tablouri și un suport cu sticle de vin. Atât mi-au spus: să am grijă cum merg, pentru că sunt foarte vechi și valorează foarte mult. Atât de tare m-am speriat, că aproape mi-a fost teamă să mai plec de acolo. Începusem să îmi fac mustrări de conștiință… așa că m-am uitat prin van, aveam niște haine groase de muncă și am învelit sticlele acelea cu bluzoanele mele, ca să fiu sigur că ajung în Londra cu toate întregi”, ne povestește Marius despre prima sa cursă. Românul nu știa la acea vreme că tocmai din frica sa avea să primească un nou job.

—————————————

 „Vai de capul meu cum am mai mers atunci. Cu 20 la oră, chiar și pe autostradă am mers după toate tirurile cu 40-50 la oră. Mi-a fost o frică… În cele din urmă, am ajuns cu bine înapoi la Londra, cu toate sticlele întregi… iar englezul m-a văzut că i le-am împachetat în hainele mele și m-a luat la întrebări. După ce i-am povestit temerile mele, m-a întrebat direct dacă vreau să lucrez pentru el… că mă va plăti bine și mi-a întins 250 de lire. Cash. Doar pentru acel drum. Și așa am început un nou job, ca șofer.”

Marius lucrează pentru un englez care participă la licitații

—————————————

 

Transporturi de mii de lire

Marius spune că într-o săptămână are două-trei drumuri prin Marea Britanie pentru a colecta tot ceea ce șeful său câștigă la licitațiile la care participă. În restul zilelor este tot șofer.

„Eu doar ca șofer lucrez pentru familia lui. Uneori, o duc pe soția lui la shopping și trebuie să stau să o aștept sau la întâlnirile pe care le organizează la tot felul de charity. Sau le duc pe fetele sale la școală, la activitățile extra pe care le au. Sau pe el îl mai duc la întâlniri de afaceri. Dar asta se întâmplă mai rar. În general, mă trimite să aduc lucrurile pe care le licitează. De exemplu, uneori licitațiile au loc în Londra, într-un cadru restrâns unde numai cei care au invitații participă, alteori sunt licitații open, deschise pentru toată lumea. Unele se realizează printr-un fel de video conferință. Adică cei care licitează sunt în Londra, iar obiectele pot fi în Scoția, Irlanda… sau chiar prin Europa. Pot fi cazuri în care, odată câștigate, lucrurile sunt aduse în anumite centre din Marea Britanie. Depinde de felul licitației. Unele sunt private, altele sunt realizate de companii mari, altele de firme mai mici. Depinde…”, ne povestește Marius.

—————————————

„Din tot ce cunosc eu, obiectele care se scot la licitații sunt lucruri găsite în case vechi de către constructori, lucruri confiscate din case, sunt lucruri pe care familiile care le dețin vor să le vândă sau, pur și simplu sunt oameni de viță nobilă care au din familie tot felul de obiecte vechi și valoroase pe care le scot la licitație… Există mai multe case de licitații care organizează regulat astfel de evenimente. Nimic nu se realizează ilegal. Șeful meu are o colecție impresionantă de lucruri vintage, de valoare. Pe unele le păstrează, pe altele le vinde mai departe într-o galerie, iar cu altele face schimb… cu alți parteneri de-ai săi.”

Marius

————————————–

 

Cel mai scump lucru transportat

Când vine vorba despre valoarea obiectelor pe care trebuie să le transporte, Marius ne spune că destul de rar află suma pe care șeful său a cheltuit-o.

„E mai bine și pentru mine. Nu mă interesează valoarea pentru că… cu cât este o sumă mai mare, cu atât încep să mă stresez mai tare. Știu că sunt obiecte care costă și 100 de lire, dar am văzut cu ochii mei, la un moment dat, o chitanță de 75.000 de lire. Un singur lucru. Era un birou din lemn roșu, ce provenea din China și era vechi de 500 de ani”, ne spune Marius despre valoarea obiectelor pe care le transportă.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!