Tulburările de menopauză

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 27 mai 2016

menopauza2Încetarea menstruațiilor este primul semn vizibil al menopauzei. El este însoțit de alte simptome, de gravitate variabilă, care apar mai mult sau mai puțin rapid.

Unele tulburări survin chiar înainte sau o dată cu apariția menopauzei: acestea sunt, pentru majoritatea femeilor, bufeurile, însoțite frecvent de transpirații abundente. Altele se instalează progresiv, ca astenia, tulburările de dispoziție, creșterea în greutate, subțierea pielii și, mai grav, scăderea volumului (atrofie) țesutului genital, care antrenează tulburări sexuale, osteoporoza (diminuarea matricei osoase) și alterarea vaselor sanguine, care favorizează bolile cardiovasculare. Aceste tulburări variază foarte mult de la o femeie la alta.

Bufeurile

Afectează majoritatea femeilor în momentul menopauzei, cu o intensitate și o frecvență variabile. Cel mai frecvent sunt ușoare, limitându-se la o simplă senzație de căldură și la înroșirea feței. Dar pot să se manifeste și printr-o senzație brutală de căldură la nivelul porțiunii superioare a corpului (decolteu, ceafă, față și, uneori, pielea capului), cu roșeață și transpirații abundente, mai ales pe față, ceafă și între sâni. Bufeurile produc o jenă și o angoasă importante, pricinuită de senzația de sufocare.

La debut, bufeurile survin mai ales noaptea, producând, atunci când sunt intense, insomnii și astenie importantă, apoi apar și ziua, mai ales după mese sau la efort. Ele durează în medie 2-3 minute.

Fenomen complex, bufeurile sunt dovada unei tulburări la nivelul schimburilor dintre hipotalamus, centrul de comandă al sistemului hormonal și al reglării temperaturii, și ovare.

Hipotalamusul trimite mesaje hormonale către ovare, care nu mai răspund. Bufeurile traduc această absență de reacție ovariană. Sunt necesare luni de zile pentru ca organismul să se adapteze și să ajungă la un nou echilibru.

Tulburările sexuale

Dacă în parte sunt de natură psihică, tulburările sexuale sunt cauzate și de modificările fizice care pot altera calitatea raporturilor sexuale. Diminuarea secreției hormonale produce o uscăciune a mucoaselor și, după mai mulți ani, o subțiere a pereților vaginali și o atrofie vulvară care provoacă disconfort și dureri la contactul sexual.

Infecțiile urinare și vaginale sunt mai frecvente. Volumul sânilor scade.

Osteoporoza

Osteoporoza face parte din manifestările tardive ale menopauzei. Carența de estrogeni produce o diminuare a matricei osoase, care se adaugă scăderii rezervelor de calciu de la nivelul osului. Acesta devine poros și își pierde rezistența. Osteoporoza se observă mai ales la femeia peste 60 de ani și se agravează cu vârsta. Ea este favorizată de sedentarism, absența expunerii la lumina naturală, ca și de regimul sărac în calciu și proteine. Manifestările cele mai spectaculoase și cele mai grave ale osteoporozei sunt fracturile apărute la cel mai mic traumatism, care pot produce dureri difuze (adesea dorsale sau lombare) și tasare vertebrală.

menopauza4Bolile cardiovasculare

Estrogenii joacă un rol protector pentru artere prin scăderea nivelului de colesterol total și de trigliceride și prin creșterea nivelului de lipoproteine. La menopauză, scăderea nivelului de estrogeni antrenează o creștere a nivelului de grăsimi din sânge, care este însoțită de creșterea tensiunii arteriale și, uneori, de formarea unor depozite lipidice pe peretele arterial (ateroscleroza), putând perturba circulația sângelui în arterele afectate. Principalele complicații ale aterosclerozei sunt angina pectorală și infarctul de miocard. La menopauză, riscul femeilor de a suferi de o boală de acest tip este același ca la bărbații sub 60 de ani. Acest risc este agravat de anumiți factori genetici, de hipertensiunea arterială sau de diabet și de igiena de viață deficitară (alimentație bogată în grăsimi, obezitate, tabagism).

Tulburările psihice

Tulburările psihice obișnuite ale menopauzei sunt schimbările bruște de dispoziție, iritabilitatea, senzația de anxietate, o stare depresivă, oboseala fără cauză organică, tulburări de memorie și de concentrare și dificultăți în efectuarea eforturilor. Scade eficiența (profesională sau personală), ceea ce accentuează starea de disconfort psihologic.

Aceste tulburări sunt cauzate în parte de variațiile hormonale (scăderea nivelului de estrogeni), dar sunt legate și de frica de bătrânețe, apariția menopauzei simbolizând încă intrarea în vârsta a treia.

Creșterea în greutate

Femeile au tendința să crească în greutate în momentul menopauzei: în medie, 4-7 kg, cu modificarea repartizării grăsimii, care se depune mai ales pe abdomen și șolduri.

Această creștere ponderală se poate explica parțial prin factori hormonali (centrii apetitului și ai sațietății sunt situați în hipotalamus, în vecinătatea celor care reglează funcția ovariană); ea este favorizată și de scăderea activității fizice legate de vârstă, de stres – personal sau profesional – care duce la o alimentare excesivă, de căutarea în hrană – și mai ales în dulciuri – a unei compensații pentru frustrări și, în fine, de o predispoziție genetică.

Tratamente

Tratamentul de substituție hormonală este principalul răspuns la tulburările care survin în momentul menopauzei.

În Europa, doar un mic procent din femeile aflate la menopauză (10%) primesc un tratament hormonal de substituție, față de 15-25% în SUA.

Cel mai greu de realizat pare să fie administrarea acestui tratament pe termen lung (cel puțin 10 ani).

În ce constă tratamentul?

Hormonoterapia de substituție consta în administrarea succesivă de estrogeni și un progestativ în vederea obținerii unui echilibru hormonal. Estrogenii pot fi prescriși pe cale orală (comprimate) sau percutana (gel sau plasturi care se reînnoiesc periodic). Progesteronul se prezintă sub formă de comprimate, cu excepția progesteronului micronizat, care se administrează pe cale vaginală. Medicamentele pot fi luate continuu sau după o secvență determinată, caz în care se produc sângerări lunare (hemoragii de privațiune).

Avantajele tratamentului

Pentru bufeuri. Estrogenii sunt eficienți împotriva bufeurilor și a crizelor de transpirații. După o lună de tratament, aceste simptome dispar aproape întotdeauna. Pot fi utilizate și medicamente nehormonale.

Pentru starea bună a mucoaselor. Estrogenii permit mucoaselor să-și mențină grosimea și structura. Ei mențin, printre altele, o bună vascularizare, ceea ce permite mucoasei vaginale să-și conserve culoarea roz. Estrogenii ameliorează și deficitul de lubrifiere care apare după menopauză și care produce dureri la contactul sexual.

Pe de altă parte, estrogenii acționează pe mucoasa urinară, care își recapătă capacitatea de apărare contra infecțiilor. Cistitele apar mai rar.

Pentru îmbătrânirea pielii. Estrogenii permit pielii să își conserve colagenul, important pentru elasticitate. Subțierea tegumentelor se face mai lent, amânându-se îmbătrânirea, iar acest efect este mai evident dacă se renunță la fumat și la expunerea la soare.

Pentru osteoporoză. Hormonoterapia acționează contra pierderii de calciu și contra distrucției matricei osoase. Prin acest tratament se pot evita tasările vertebrale și fracturile de pumn și de col femural.

În prezent, hormonoterapia este tratamentul preventiv cel mai eficient pentru osteoporoză. Ea trebuie începută cât mai devreme, imediat după oprirea menstruațiilor, deoarece procesul de deteriorare osoasă se instalează rapid, mai ales la femeile slabe, fumătoare sau care nu fac exerciții fizice. Pentru a fi eficientă pe termen lung, hormonoterapia trebuie efectuată cel puțin 10 ani.

Pot fi propuse și alte tratamente, cum ar fi administrarea de calciu, vitamina D și fluor pe cale orală, sau injecții intramusculare cu calcitonină (hormon care facilitează fixarea calciului în os). Aceste tratamente nu au eficiență constantă, iar unele, cum ar fi administrarea de calcitonină, pot avea efecte nedorite.

Prevenirea osteoporozei se face și prin măsuri simple de igienă de viață: efort fizic moderat, dar regulat (mers, natație, gimnastică ușoară), alimentație bogată în calciu și proteine (lapte, produse lactate, carne, pește).

Pentru bolile cardiovasculare. Hormonoterapia (și mai ales administrarea de estrogeni naturali) scade în mare măsură riscul de boli cardiovasculare. Estrogenii au, într-adevăr, capacitatea de a diminua nivelul de colesterol, de a proteja cordul, arterele și vasele sanguine.

Contraindicații

Anumite boli sau antecedente reprezintă încă un obstacol față de prescrierea unui tratament hormonal de substituție:

  • cancerele de sân (sau antecedentele familiale de cancer de sân);
  • cancerele evolutive de uter, în special de endometru (mucoasa uterină);
  • hemoragiile genitale de origine necunoscută;
  • tulburările hepatice grave;
  • fibroamele voluminoase;
  • endometrioza importantă;
  • antecedentele de accident vascular grav (embolie, flebită…);
  • hipertensiunea arterială.

Unele situații delicate, considerate până de curând contraindicații pentru hormonoterapie, au fost reconsiderate în prezent. Acestea sunt obezitatea, diabetul și prezența unui nivel ridicat al lipidelor sanguine.

O supraveghere benefică

Administrarea hormonoterapiei de substituție este precedată întotdeauna de un bilanț al stării de sănătate.

Medicul întreabă pacienta despre tulburările pe care le are și despre evoluția stării generale, recomandă eventuale analize pentru determinarea avantajelor și neplăcerilor hormonoterapiei și a duratei tratamentului.

Supravegherea ulterioară este necesară: ea permite urmărirea ginecologică regulată (în special palparea sânilor și efectuarea frotiului vaginal) și, deci, o prevenție excelentă a cancerelor specifice femeii.

Un tratament controversat

Tratamentul hormonal al femeilor la menopauză a generat numeroase dezbateri legate de eventualele riscuri produse de administrarea acestui tip de medicamente, care ar putea favoriza anumite cancere (de sân, de uter). Hormonoterapia s-a perfecționat în vederea corijării efectelor nedorite, iar noile generații de molecule par să nu aibă decât efecte benefice. Este indiscutabil faptul că medicului curant îi revine sarcina de a evalua riscurile înainte de a recomanda un tratament, iar femeia îl poate accepta sau nu, în funcție de elementele furnizate de medic.

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!