TV cum?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 20 octombrie 2014

Oricât i-am critica noi pe britanici, trebuie să recunoaștem că le avem și noi pe-ale noastre. Unele, orice le-ai face, nu merg… neam. Cum ar fi televiziunea făcută în România, pe românește, pentru

românii de pe unde or fi ei. Multe canale „internaționale” nu prea sunt. TVR și ProTV Internațional. Dar sunt, de departe, cele mai inodore și incolore televiziuni pe care le putem găsi, indiferent de abonament. Din (în medie) trei sute de posturi asigurate de firmele de televiziune prin cablu din orice țară europeană, acestea două reușesc să ne provoace sentimente amestecate, de neputință, duioșie, furie, toate având ca rezultat schimbarea canalului. De ce oare? Răspunsurile sunt multe și se însumează într-o inexplicabilă stângăcie managerială. Pare obligatoriu ca emisiunile de mare audiență să nu fie transmise în direct. Sau, mai nou, să nu fie transmise deloc. Fie că e vorba de divertisment (în genul Vocii României), fie de sport (campionate internaționale de fotbal, turnee prestigioase de tenis și lista poate continua mult…), fie de cultură (mari gale de muzică, teatru, dans), românii din străinătate nu au nicio șansă să fie luați în seamă ca potențiali telespectatori. Cea mai hazlie este situația în care diaspora este invitată să voteze prin SMS, realizatorii fiind exact cei care nu acceptă ca emisiunea să fie transmisă dincolo de hotare. Sau, ca să le acordăm prezumția de nevinovăție, poate că nici nu s-au gândit. În afara de ceea ce nu se vede, mai avem, la cele două televiziuni, ceea ce se vede în exces. Reluările. Vedem jurnale de actualități de luna trecută, prezentări de carte de-acu’ juma’ de an, previziuni astrologice care și-au epuizat de mult misterul (un imigrant poate vedea cum i s-a prezis luna trecută că va avea noroc la bani când tocmai era concediat). Se întâmplă și să vedem sâmbătă prognoza meteo de lunea trecută, dar, neapărat, trebuie să vedem și după-masă emisiunea de dimineață, așa cum trebuie să vedem în fiecare iarnă emisiunile de astă-vară. Din acest haos audiovizual nu rezultă decât o audiență extrem de scăzută a celor două televiziuni „internaționale”, care sunt înlocuite cu ipostazele lor românești. Antena parabolică e salvatoare. Nu deschizi ProTV Internațional, unde e catastrofă, dar poți prinde ProTV pur și simplu, unde, uneori, se mai întâmplă câte ceva. La fel cu TVR. Cele două televiziuni nu sunt concurente, în afara țării, decât prin inexistență. Titlul competiției: cine reușește să existe cel mai puțin. Deocamdată avem doi concurenți și, firește, doi câștigători.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!