Uciderea lui Ceausescu, „pacatul” Romaniei

Articol publicat in sectiunea Politică externă pe data 7 decembrie 2009

Cu douăzeci de ani în urmă, cuplul Ceauşescu a fost împuşcat după un „proces de parodie”, care reprezintă păcatul originar al unei Românii post-comuniste, rămasă cu amintiri refulate, comentează cotidianul francez Le Figaro, într-un material despre Revoluţia de la 1989. Publicaţia arată că România încă nu caută să elucideze situaţia dosarelor Securităţii şi şi-a pierdut memoria când vine vorba despre cei care au susţinut regimul opresiv comunist.

Generalul Dan Voinea se consideră acum o marionetă a istoriei. El a fost printre cei care au luat parte la procesul dictatorului Nicolae Ceauşescu. Voinea a crezut că va avea loc un proces real, însă soţii Ceauşescu au fost imediat împuşcaţi, pentru a se face pe placul populaţiei. Totuşi, el adaugă că „moartea lui Ceauşescu a fost fără folos”, deoarece „în haine noi, foştii comunişti încă deţin puterea politică sau economică”. „Dacă Ceauşescu nu ar fi fost împuşcat în 1989, ar fi devenit, probabil, senator”, comentează, ironic, Voinea.

Marius Oprea, un arheolog interogat de Le Figaro, este convins că, în multe cazuri, dosare care ar fi trebuit să fie analizate de CNSAS au dispărut. El refuză să creadă că Securitatea, maşina birocratică mai paranoică decât STASI, a fost „mai rea” decât omologul său din Germania de Est. „Arhivele STASI reprezentau 160 km liniari şi ştim că atunci când Zidul Berlinului a căzut, agenţii au avut timp să distrugă 20 km în două luni. Deci, vă puteţi imagina ce am putea face aici, în zece ani!”, subliniază Oprea.

Publicaţia franceză mai aminteşte că în timpul comunismului, Securitatea a fost un stat în stat pentru România. „Comunismul în România a devenit o abstracţie. Nimeni nu se simte responsabil pentru ce s-a întâmplat. Toată lumea preferă să creadă că vinovat este numai Ceauşescu. Şi el a murit”, este de părere şi regizorul Cristian Mungiu, care adaugă că Revoluţia din 1989 „este un secret de familie”. „Toată lumea ştie ce s-a întâmplat cu adevărat, dar nimeni nu vorbeşte”, mai spune acesta.

Dosare „albite”

Cel mai bun exemplu al memoriei pierdute este cazul fostului preşedinte, Ion Iliescu. În vârstă de 79 de ani, preşedintele de onoare al PSD încă mai vorbeşte ca un ideolog marxist. În iunie 1990, el a apelat la minerii din Valea Jiului pentru a potoli studenţii protestatari din Piaţa Universităţii. Un proces a căutat să determine rolul exact jucat de Ion Iliescu în aceste evenimente. Totuşi, „fostul preşedinte a fost «albit»”, comentează publicaţia franceză.

Într-un interviu acordat recent pentru Adevărul, Ion Iliescu a declarat că nu regretă executarea dictatorului Nicolae Ceauşescu după Revoluţie şi consideră că acesta a plătit pentru faptele sale. „Nu am de ce să regret. El a plătit pe merit, pentru că era principalul vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat. Dar, din punct de vedere politic, ar fi fost de preferat să fi putut avea un proces normal”, a declarat Iliescu, adăugând că procesul a fost unul apărut „într-o situaţie excepţională”.

Fostul preşedinte consideră că orice proces, chiar şi unul improvizat, era „forma juridică bazată pe legile lui Ceauşescu pentru a lua o decizie dramatică”, în condiţiile în care „cu fiecare oră de întârziere, mureau oameni”. La întrebarea „Cine a tras în noi?”, Ion Iliescu spune că nu are răspunsuri. Au existat cazuri în care unii participanţi la evenimentele din ’89 s-au împuşcat între ei, iar „camarazi din unităţile militare” se suspectau reciproc.

Le Figaro se întoarce şi spre actualul preşedinte şi scrie că, deşi în 2006 şeful statului a condamnat public crimele comunismului pentru prima dată în România în cadrul unei ceremonii în Parlament, nu a răspuns cererii comisiei de istorici conduse de Vladimir Tismăneanu de a revizui pensiile ofiţerilor poliţiei politice comuniste în scădere.


Etichete: , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!