IN UE, DAR FARA EURO

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, UK la zi pe data 1 iulie 2012

Diaspora romaneasca_In UE, dar fara euro

Dincolo de originea si istoria sa europeana, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord este, totusi, doar o insula. A fost candva si mai este poate o mare putere maritima. Iar in urma cu nu multe secole a dominat lumea ca imperiu, gratie coloniilor pe care le-a dezvoltat pe intreg mapamondul. Pe de alta parte, tot datorita Marii Britanii si civilizatiei britanice, state din toate colturile pamantului si-au insusit principiile democratiei moderne si ale statului de drept, dezvoltarea industriala, preocuparea pentru domeniul cercetarii si al cunoasterii stiintifice si alte multe valori prezente sau trecute.

Acum insa, Marea Britanie a devenit doar o tara dezvoltata si fermecatoare, situata pe un petec de pamant inconjurat de ape, atat de aproape de batranul continent… Si totusi intre Europa moderna si actualul Regat Unit par a exista diferende aparent ireconciliabile…

Pe britanici ii despart de statele de pe continent nu doar Canalul Manecii, ci si mentalitatea. In contextul actualei constructii a Uniunii Europene, ei se considera europeni, refuzand in acelasi timp sa respecte normele UE. Iar cand vine vorba de unificare, fie ea economica, monetara sau de orice alta natura, temperamentul insularilor din Regatul Unit se manifesta printr-o nedisimulata revolta…

 

 

Marea Britanie vs Europa

 

Regatul Unit nu s-a aflat printre primele state de pe batranul continent ce infiintau intaia comunitate economica europeana, la mijlocul secolului trecut. Marea Britanie a decis relativ tarziu sa se asocieze proiectului continental unional. Si pana in prezent, tara in care am ales sa traim nu a respectat niciodata cu sfintenie regulile impuse prin tratate de catre ceilalti parteneri europeni…

Istoria relatiei Marii Britanii cu Uniunea Europeana este una a controverselor. Comunitatea Economica Europeana intrunea la inceput, in 1957, sase state: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. Regatul Unit si alte state europene au refuzat initial sa faca parte din Piata Comuna conturata de membrii fondatori si chiar au ales sa formeze o alta organizatie, numita Asociatia Europeana a Liberului Schimb.

Marea Britanie a intrat in structura constituita la inceputul anilor 70, dar a incercat in permanenta sa isi impuna propriile interese. Si de atunci, tot ameninta ca este gata sa paraseasca oricand uniunea…

 

Referendum pentru iesirea din UE

In 25 octombrie 2011, 80 de parlamentari britanici conservatori au initiat un protest impotriva guvernului condus chiar de liderul partidului din care acestia faceau parte, premierul David Cameron. Ei cereau organizarea unui referendum national cu privire la consultarea populatiei vizavi de apartenenta Marii Britanii in structurile UE. Motiunea a fost respinsa prin vot in parlamentul din Westminster Palace.

Aceasta initiativa a devenit astfel ultima tentativa de a-i pune pe locuitorii Marii Britanii sa se exprime prin vot in favoarea iesirii Regatului Unit. Actiuni similare au mai existat, insa, de-a lungul vremii… Iar BBC a publicat la sfarsitul anului trecut, pe propriul website, un istoric al tuturor acestor campanii prin care s-a incercat in timp indepartarea Regatului Unit de UE.

 

Intre refuz si acceptare

Marea Britanie a aderat la Comunitatea Economica Europeana (EEC) in ianuarie 1973. Un an mai tarziu, reprezentantii Partidului Laburist promiteau deja electoratului britanic primul referendum prin care oamenii sa se poata exprima daca isi doresc ca tara lor sa faca parte din aceasta structura. In consecinta, in iunie 1975, 67% dintre britanicii care au participat la votul organizat in acest sens se exprimau pentru mentinerea regatului in EEC.

In 1983, laburistii porneau din nou o campanie politica prin care sustineau ca doresc sa inceapa negocierile pentru ca Marea Britanie sa se retraga din UE. Intentia nu a mai fost pusa in aplicare, pentru ca, in acelasi an, formatiunea politica de stanga pierdea alegerile.

In schimb, in 1989, premierul conservator Margaret Thatcher accepta introducerea Mecanismului European de Rate de Schimb (European Exchange Rate Mechanism) de catre Comisia Europeana, ca sistem de stabilitate monetara.

 

Tratatul de la Maastricht

Anul 1992 a fost marcat de semnarea Tratatului de la Maastricht, prin care s-a creat practic actuala Uniune Europeana moderna. Si tot atunci, Marea Britanie parasea Mecanismului European de Rate de Schimb.

In 1993, conservatorii esuau in incercarea de a lansa o noua campanie pentru organizarea unui referendum referitor la Tratatul de la Maastricht. Parlamentul britanic a acceptat prevederile tratatului dupa ce John Major, premierul din acea vreme, a angajat raspunderea guvernului pe care il conducea.

In 1996, omul de afaceri britanic Sir James Goldsmith a infiintat o noua formatiune politica, numita chiar Partidul Referendumului (PR -Referendum Party), menita sa indemne populatia sa se exprime prin vot pentru retragerea Regatului Unit din structurile europene. PR a obtinut, insa, doar 3% din voturile populatiei la alegerile generale organizate in 1997. In acelasi an, laburistii avertizau electorii, in plina campanie electorala, ca un eventual vot al lor in favoarea UE ar echivala cu acordul pentru adoptarea monedei europene unice in Marea Britanie. Dar nu a fost asa…

 

Respingerea monedei unice

Euro ca moneda unica europeana era introdus in circulatie in 1999. Guvernul Regatului Unit a optat, insa, pentru pastrarea in continuare a lirei sterline, refuzand aderarea la zona euro.

Declaratii ale partidelor politice referitor la organizarea unui referendum national cu privire la raportul intre Marea Britanie si UE au fost lansate frecvent si in anii care au urmat. Asa au sustinut laburistii in 2004, ca si in 2005. In aceeasi perioada, promisiunea a fost vehiculata si de conservatori si de liberal-democrati.

In 2007, odata cu aparitia Tratatului de la Lisabona de catre Comisia Europeana, liderul conservatorilor David Cameron reitera necesitarea organizarii unui referendum. Ideea s-a bucurat ulterior si de sustinerea liberal-democratilor, prin vocea liderului acestora, Nick Clegg. In ciuda acestor opinii, in 2008, Marea Britanie a ratificat Tratatul de la Lisabona, fara a se apela la consultarea populatiei in acest sens.

Nici macar venirea la putere a conservatorilor eurosceptici in vara lui 2010 nu a dus la organizarea mult clamatului referendum referitor la raportul dintre Uniunea Europeana si Marea Britanie.

 

 

La un pas de adoptarea euro

 

La sfarsitul anilor `90, Regatul Unit a fost mai aproape ca oricand de adoptarea monedei unice europene si renuntarea la lira sterlina. Momentul a fost rememorat intr-un interviu acordat la sfarsitul anului 2010 de fostul prim-ministru britanic laburist, Gordon Brown. In 1999, acesta era ministru de finante in cabinetul condus de carismaticul si controversatul Tony Blair.

La putin timp dupa ce a pierdut alegerile si pozitia de prim-ministru in favoarea lui David Cameron, Gordon Brown a povestit pentru BBC cum la sfarsitul anilor `90 a vrut sa renunte la pozitia de ministru de finante in guvernul de la Londra, deoarece colegii lui de partid doreau ca Marea Britanie sa adopte euro.

La scurt timp dupa ce obtinusera puterea, in urma alegerilor din 1997, premierul din acea perioada, Tony Blair, si mai multi ministrii din guvernul laburist condus de acesta considerau ca a sosit momentul ca Regatul Unit sa se alature zonei euro. Desi era constient de beneficiile de care se vor bucura tarile care urmau sa adopte moneda unica, Gordon Brown a inteles si problemele cu care s-ar putea confrunta economia britanica, daca Regatul Unit ar lua o decizie similara. Rata de referinta a dobanzii bancare, indicele inflationist, investitiile in servicii publice ar fi fost toate afectate de o asemenea actiune, sustinea Brown.

„Cand am formulat pentru prima data propriile mele indoieli referitoare la adoptarea monedei europene, mi-am dat seama ca eram practic singurul om din guvern care gandea astfel. Dar eram in acelasi timp hotarat sa demisionez din functia de ministru al finantelor, daca nu as fi reusit sa imi conving colegii asupra riscurilor majore la care ne expuneam, in cazul in care acceptam sa aderam la zona euro.

Pana la urma, dupa ce am luat in discutie toate argumentele, am ajuns impreuna cu colegii de guvern la concluzia unanima ca, desi conceptul euro era intemeiat pe principii corecte, exista posibilitatea ca adoptarea monedei sa nu fie aplicabila la momentul respectiv pentru Marea Britanie”, isi amintea Gordon Brown.

 

 

Ultima confruntare?

 

Ultimul mare conflict de interese intre Regatul Unit si Uniunea Europeana s-a consumat la sfarsitul anului trecut, la summit-ul din 8 decembrie. Decizia premierului David Cameron de a se opune atunci modificarii Tratatului UE in sensul impunerii unei discipline fiscale sporite tuturor statelor europene a despartit din nou Marea Britanie de Europa. Totusi, pozitia prim-ministrului britanic s-a bucurat de sustinere la Londra si in randul populatiei din regat.

 

Sustinere pentru Cameron

„Cred ca am luat o decizie corecta. Le dorim numai bine. Eu am considerat ca oferta UE nu a fost destul de buna pentru Marea Britanie. Este mai bine sa le permitem acestor state sa urmeze propriul drum”, s-a justificat prim-ministrul britanic, imediat dupa summit-ul din 8 decembrie 2011. 

„Da, Cameron a avut dreptate!”, au titrat cotidienele britanice in urmatoarele zile. Cei mai multi britanici au sustinut atunci opozitia premierului lor fata de Uniunea Europeana si o mare parte dintre acestia credeau ca tara ar trebui sa se separe definitiv de UE.

Premierul britanic s-a bucurat de o sustinere masiva si neasteptata din partea alegatorilor britanici. Primul sondaj de opinie realizat in Marea Britanie, imediat dupa veto-ul controversat exercitat de acesta la ultimul summit de la Bruxelles, arata ca aceasta decizie era pe placul a 62% dintre locuitorii Marii Britanii. Si doar 19% dintre respondenti s-au declarat total impotriva situatiei atunci create.

De asemenea, numerosi britanici erau sceptici in privinta viitorului UE si aproape jumatate dintre cei care au participat la respectivul sondaj considerau ca ar fi momentul potrivit pentru ca Regatul Unit sa paraseasca definitiv Uniunea Europeana. Si tot atatia si-au exprimat ingrijorarea fata de ascensiunea pe pozitia de lider exclusiv a Germaniei in cadrul actualei configuratii a Uniunii Europene.

 

Opozanti de serviciu

„Marea Britanie nu s-a inscris niciodata in proiectul tulbure referitor la euro”, a intervenit primarul Londrei, Boris Johnson, in apararea lui David Cameron. Acesta si-a formulat in scris sustinerea pentru liderul conservatorilor la cateva zile dupa summit-ul de la Bruxelles, din 8 decembrie. Opiniile sale au aparut ulterior in mai multe publicatii din Marea Britanie si din Europa.

Primarul conservator al capitalei britanice a aratat ca, de-a lungul timpului, si alti premieri britanici au blocat deciziile UE, atunci cand ele nu au fost in interesul Regatului Unit. Asa au procedat Margaret Thatcher in privinta bugetului UE, dar si laburistul Tony Blair cand a fost vorba de plata unui impozit cu retinere la sursa.

„Timp de mai bine de 20 de ani, ministrii britanici au spus deschis la Bruxelles ca le place tot ce tine de piata unica, dar ca se indoiesc ca e o idee buna sa se creeze o uniune monetara. Si timp de mai bine de 20 de ani, unii dintre noi au spus ca motivul pentru care o uniune monetara nu va functiona este ca nu o poti face fara o uniune politica – si ca o uniune politica nu este posibila din punct de vedere democratic.

Noi v-am avertizat ca veti avea nevoie de un fel de euro-guvern central pentru a controla bugetele nationale si modul de impozitare, si ca popoarele Europei nu il vor suporta. Acum priviti. Nu au fost bancherii anglo-saxoni cei care au cauzat problemele in zona euro…”, a aratat Boris Johnson.

El si-a incheiat pledoarie pe un ton impaciuitor: „Sunt inca multe lucruri pe care Uniunea Europeana le poate oferi popoarelor sale zbuciumate.”

Opiniile actualului primar al Londrei, Boris Johnson, au fost publicate pe website-ul presseurop.eu, o retea formata din intreprinderi de presa, ai caror ziaristi lucreaza respectand aceasta carta editoriala, precum si propriile lor carte editoriale nationale.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!