UK, dincolo de lira sterlina

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 martie 2010

O suta treizeci de ani de legaturi diplomatice romano-britanice sunt un ragaz suficient de lung pentru a defini esenta unei bune intalniri intre natiuni, pe terenul ei cel mai definitoriu, anume cel

diplomatic. Intalnirile noastre nu puteau fi numeroase (ne desparte, totusi, geografia unui intreg continent), dar au fost, intotdeauna, esentiale. O seama de conferinte tinute la Londra si la Bucuresti construiesc, deja, o imagine coerenta a istoriei acestor relatii si a sanselor lor de a evolua in viitor. Sanse reale, care nu tin de vreun efect oratoric, ci de contractele aflate in derulare si mai ales de aplicarea parteneriatului strategic incheiat in 2003. Data nu e intamplatoare, fiindca, din 2003 pana in 2007, Marea Britanie ne-a fost alaturi in efortul nostru de a accede la Uniunea Europeana si de a ne integra in mecanismele europene. Ceea ce nu e deloc simplu, chiar daca nu constituie un subiect de prima pagina pentru presa. Nici integrarea noastra in NATO nu este realizata fara cooperarea, mereu eficienta si neechivoca, a Marii Britanii. Buna noastra colaborare militara in Afganistan vorbeste fara intermediari despre o apropiere onesta si totala, despre o camaraderie de arme care inlocuieste, prin simplitatea ei, un munte de discursuri. Dincoace, in „spatele frontului”, remarcam o evolutie constanta a schimburilor economice odata ce 4.000 de societati din Regatul Unit deruleaza afaceri in Romania. Ministrul britanic de externe, David Milibrand, aminteste excelenta derulare a parteneriatelor economice dintre Nottingham si Timisoara sau Craiova si Wakefield. Acestor dimensiuni trebuie sa le adaugam, insa, dimensiunea umana a prezentei noastre in UK. O dimensiune umana imprastiata in mii de indivizi care traiesc viata aici fara analize si fara bilanturi. „Diaspora” romana in Marea Britanie este o realitate care spune enorm despre increderea noastra in valorile si in protectia (la vremuri grele) acordate de Londra romanilor care au reusit sa nu se supuna presiunii strivitoare a comunismului. O ramura extrem de vie, de verticala si de valoroasa, a intelectualitatii romanesti in exil, a putut nu doar sa supravietuiasca, ci chiar sa-si afirme limpede prezenta, dincoace de Canalul Manecii. Nu mai este tocmai diaspora de astazi, eminamente economica, in cautarea unui salariu mai bun si a unei decente necesare a vietii. Se pleaca spre Marea Britanie nu doar fiindca aici exista lira sterlina, ci mai ales fiindca aici exista un respect pentru fiinta umana, o civilizatie a gestului si a gandului care noua, romanilor, ne-au lipsit multa vreme. Pe acest respect, absolut individual, sincer si intens, se construieste, acum, legatura profunda dintre Romania si UK.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!