UN ALTFEL DE PASTE…

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 15 aprilie 2012

Bucuria Pastelui nu mai este aceeasi atunci cand suntem in strainatate. Iar modul traditional romanesc de a sarbatori Invierea Domnului isi pierde parca din consistenta, departe de meleagurile natale…

In comunitatile romanesti impanzite prin lume, oamenii isi doresc in primavara fiecarui an sa re-infiripeze farmecul Sarbatorilor Pascale de „acasa”, din Romania. Incercarile lor par zadarnice, chiar daca au intemeiat propriile biserici in care preotii romani tin slujbe cu aceeasi invatatura religioasa. Si degeaba mesele din casele romanilor sunt pline de bunatati…

Ne lipsesc familia, rudele si prietenii… Pe strazi nu regasim aceeasi atmosfera primavarateca de tihna si caldura sufleteasca cu care ne-am obisnuit candva. Cautam in van semeni carora sa le putem impartasi gandurile noastre bune, insotite cu bucurie sau putina dragoste.

Si atunci purtam in noi semnificatiile inaltatoare ale Pastelui romanesc printre oameni care vin din culturi diverse, avand alte credinte si obiceiuri. Sau ne bucuram in tacere, in comunitati restranse, de gusturile si mirosurile Romaniei adunate toate pe masa bogata pregatita special pentru Duminica Invierii. Si ne gandim din nou acasa pana ne dam seama ca, in tara asta, a doua zi de Paste va fi doar o simpla zi lucratoare…

 

 

Cate biserici, atatea obiceiuri…

 

Romanii din Marea Britanie se pregatesc de Sarbatorile Pascale, intr-un moment in care cei mai multi dintre locuitorii din aceasta tara au sarbatorit deja Invierea Domnului. Sunt oameni cu aceeasi credinta si care se bucura de aceeasi sarbatoare crestina. Si totusi, ei isi manifesta trairile in mod aparte, in zile diferite ale aceluiasi an calendaristic…

Data sarbatoririi Pastelui a nascut controverse inca din vechime, iar trecerea timpului nu a fost suficienta pentru a oferi o rezolvare acestor dispute.

Crestinii au incercat de la inceput sa gaseasca o modalitate de calcul prin care sa diferentieze sarbatoarea Pastelui ebraic de cea a Invierii Domnului. Iar de atunci lucrurile s-au complicat si mai mult….

 

Pastele si luna plina

Data sarbatorii crestinesti a Pastelui tine cont de doua fenomene naturale: unul cu data fixa – echinoctiul de primavara, iar altul cu data schimbatoare, si anume „luna plina”. Aceasta din urma este cea care face ca data Sarbatorilor Pascale sa varieze in fiecare an. Pentru ca luna plina apare uneori mai aproape si alteori mai departe de echinoctiu.

In anul 325 d.H., crestinii stabileau ca ziua de Paste va fi sarbatorita in prima duminica ce va urma primei luni pline care apare dupa echinoctiul de primavara. Decizia a fost luata in cadrul primului conciliu ecumenic de la Niceea.

Ulterior, crestinii din diverse tari ale lumii au ajuns la date diferite pentru sarbatoarea Pastelui din cauza calendarelor pe care le foloseau.

Calendarul iulian a fost introdus de Iulius Cezar in anul 46 i.H. Potrivit acestui calendar, un an obisnuit avea 12 luni si 365 de zile, iar o data la patru ani se adauga o zi, anul acela fiind bisect. Astfel, anul mediu iulian are 365,25 de zile. Insa anul astronomic este cu 11 minute mai lung decat anul iulian mediu, ceea ce a condus la acumularea unei zile diferenta o data la 128 de ani.

Din cauza acestei imperfectiuni, in anul 1582, papa Grigore al XIII-lea a promulgat calendarul gregorian, mai precis decat cel iulian, si care a fost adoptat la acea vreme de majoritatea tarilor catolice, urmate mai tarziu si de cele protestante. Țarile din rasaritul Europei au acceptat folosirea calendarului gregorian mai tarziu. In Romania, acesta a fost introdus incepand din 1919.

 

Calendarele si biserica

Calendarul gregorian nu a fost adoptat si de reprezentantii Bisericii Crestin-Ortodoxe. Acestia folosesc inca un calendar iulian revizuit si au adoptat o serie de reguli la un sinod din mai 1923, desfasurat la Constantinopol.

Pentru a calcula data Pastelui, aproape toate bisericile ortodoxe folosesc calendarul iulian (numit si calendarul neindreptat). Astfel, toti ortodocsii, indiferent ca bisericile din care fac parte sunt pe stil vechi sau pe stil nou, sarbatoresc Pastele in aceeasi zi. Scopul este acela de a sublinia unitatea credintei ortodoxe si de a celebra impreuna cea mai importanta sarbatoare crestina.

Alaturi de Romania, biserici ortodoxe precum cele din Grecia, Bulgaria sau Polonia au adoptat noul calendar iulian revizuit. Asa se face ca in aceste state se va sarbatori Craciunul, la fel ca si in bisericile occidentale, pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian, pana in anul 2800. 

Calendarul iulian nerevizuit a ramas in uz in mai multe biserici nationale ortodoxe, cum sunt cea rusa si sarba. Ele continua sa sarbatoreasca nasterea lui Hristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian initial, adica ianuarie, conform calendarului gregorian.

Singura biserica ortodoxa care a adoptat calendarul gregorian si nu sarbatoreste Pastele iulian este cea finlandeza.

 

 

Pastele la englezi

 

Biserica anglicana are peste 77 milioane de membri la nivel global, iar istoria ei este una a conflictelor cu alte culte crestine. Ea s-a nascut, de altfel, in urma unei dispute, acum 500 de ani, cand regele Henric al VIII-lea a rupt relatia cu Roma si Biserica Catolica, pentru ca papa de la Roma i-a refuzat cererea de a divorta.

Totusi, sarbatoarea religioasa a Pastelui este in mare parte comuna la romano-catolici, luterani si anglicani.

 

Slujba de Paste

Slujba de Paste in Biserica Anglicana incepe in noaptea Sambetei Mari cu Priveghiul. Fiind cea mai importanta liturghie a anului, aceasta are loc la inceput in intuneric total, cu binecuvantarea focului Pastelui, aprinderea marii lumanari pascale (simbolizand invierea lui Hristos) si cantarea Preconiului Pascal. Dupa aceasta slujba a luminii, sunt citite mai multe pasaje din Vechiul Testament, se canta „Gloria” si „Aleluia” si se citeste din Evanghelia Invierii.

Apoi, duminica dimineata, se citesc rugaciuni prin care se preaslaveste biruinta lui Hristos, prin invierea Sa ajungandu-se la invierea tuturor credinciosilor.

La Cina Domnului din Duminica Invierii, in Biserica Anglicana se rostesc rugaciuni speciale. Iar la sfarsit, credinciosii se saluta spunand unul altuia „Happy Easter to you!”.

Importanta acordata Pastelui in Biserica Anglicana se vede si din faptul ca, in cadrul acestuia, se savarseste Cina Domnului in zilele in care se impartasesc credinciosii. In plus, de-a lungul anului, exista numai trei zile in care savarsirea Sfintei Liturghii este obligatorie in Biserica Anglicana, iar una dintre acestea este Duminica Pastelui.

 

Traditii englezesti

In limba engleza, Pastele are numele de „Easter” , dupa un cuvant derivat din termenul „eastre” sau „eostre”, care este vechi de 3.000 de ani, si numea luna aprilie in calendarul germanic si o zeita din paganismul anglo-saxon.

La englezii din zilele noastre, Sarbatoarea Pascala este anticipata de postul inceput in miercurea cenusii (Ash Wednesday), cu o durata de 40 de zile. Cu o saptamana inainte de Paste, in traditia britanica se celebreaza „Duminica frunzelor de palmier” („Palm Sunday”), o zi echivalenta Floriilor din Romania.

In zona rurala englezeasca, celebrarea Invierii lui Hristos gaseste bisericile impodobite cu flori proaspete si casele invaluite de aroma fripturii de iepure si miel, amestecata cu mireasma dulce de martipan. Lacasurile de cult sunt decorate mai ales cu crini albi sau „crinii Fecioarei” (Madonna Lily ori Easter Lily), simboluri consacrate ale puritatii.

Femeile care merg la slujba Pastelui poarta traditionalele „Easter Bonnets”, palarii impodobite cu o multitudine de flori. Potrivit unui ritual stravechi, oua de ciocolata si dulciuri sunt ascunse in iarba, prin gradini, pentru a fi descoperite dupa cautari de catre cei mici. Lor li se spune ca acestea au fost lasate de iepurasul de Paste (Easter Bunny).

Bucataria englezeasca contine cateva retete specifice pentru celebrarea Invierii lui Hristos. Chiflele fierbinti ornamentate cu o cruce (Hot Cross Buns) simbolizeaza crucea pe care a fost rastignit Iisus si pot fi mancate in Vinerea Mare. Friptura de miel reprezinta felul de mancare favorit pentru duminica de Paste. Ca desert traditional se serveste tortul Simnel (Simnel Cake), decorat cu 11 bomboane sferice de martipan, reprezentandu-i pe cei 11 discipoli credinciosi ai lui Iisus.

—————————————

Inainte de crestinism…

 

Pastele a fost sarbatorit intaia data in epoca pre-crestina, in jurul anului 1400 i.H., aflam de pe website-ul crestinortodox.ro.
Au existat initial doua traditii antice, una evreiasca si o alta pagana, ambele marcand invierea, trezirea la viata, fiind asociate cu venirea primaverii.
Evreii sarbatoreau Pesach pentru a-si aminti de momentul cand stramosii lor au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Cu aceasta ocazie, ei trebuiau sa sacrifice un miel si sa unga tocurile usilor de la case cu sangele animalului.
Sarbatoarea crestina este derivata din Pastele evreiesc peste care s-a suprapus credinta in Invierea lui Iisus Hristos. Sacrificarea mieilor s-a pastrat ca simbol al puritatii, in timp ce retrezirea naturii la viata este asociata in fiecare an cu victoria impotriva mortii pe care crestinii au obtinut-o prin jertfa Mantuitorului.
In prezent, Pastele este sarbatorit in intreaga lume, chiar daca semnificatiile profund spirituale ale momentului sunt uneori estompate de placerile culinare care insotesc traditia sarbatorii.

———————————–

 

 

La romanii crestini ortodocsi…

 

La romanii crestini ortodocsi, sarbatoarea Pastelui incepe cu Duminica Floriilor, ziua cand se serbeaza intrarea lui Hristos in Ierusalim. Incepand cu aceasta zi, oamenii isi pun in ordine casele si gradinile si aduc de la biserica crengute de salcie, ca simbol al vietii si al innoirii. In traditia populara romaneasca, fetele si baietii din sate obisnuiau sa impleteasca mici cununi din ramuri de salcie pe care le lasau sa pluteasca pe albiile raurilor.

O alta zi importanta din Saptamana Mare, premergatoare Duminicii Invierii, este Joia Mare, cand clopotele inceteaza sa mai bata si in gospodarii se vopsesc ouale. Urmeaza Vinerea Mare, ziua rastignirii lui Hristos, cea mai importanta din perioada postului Pastelui care dureaza sase saptamani. In aceasta zi, romanii obisnuiau sa nu faca niciun fel de lucrari la muncile campului, nu aprindeau focul in soba si nu coceau paine.

Sambata, clopotele bisericilor incep din nou sa bata, conform traditiei crestin-ortodoxe de sarbatorire a Pastelui. Tot in aceasta zi, are loc sfintirea apei, iar seara, oamenii merg la biserica pentru Slujba de Inviere si iau lumina de la lumanarile aprinse de preoti. In mod traditional, aceste lumanari sunt purtate de credinciosi fara a fi stinse pana acasa, unde se aprinde o candela.

In Duminica Pastelui, exista la romani obiceiul ciocnirii oualelor vopsite si salutul intre oameni devine „Hristos a Inviat!”, cu raspunsul „Adevarat a Inviat!”

De pe masa traditional romaneasca de Paste nu lipsesc ouale vopsite, friptura de miel si pasca.

 

 

De unde vine iepurasul cu oua?

 

Cu toate ca se sarbatoresc diferit si la date separate, Sarbatorile Pascale ale romanilor si englezilor impartasesc traditia iepurasului si a oualor vopsite. In realitate, aceste elemente au semnificatii mult mai indepartate, pre-crestine.

La inceput, iepurasul de Paste a fost asociat cu festivalul pagan al echinoctiului care preceda Sarbatorile Pascale. Saxonii ii dedicau luna aprilie zeitei primaverii si a fertilitatii, care se numea Eastre. Iar animalul sacru al zeitei Eastre era iepurele.

Ouale colorate purtate de iepurasii de Paste din zilele noastre au si ele o alta origine, chiar mai veche. Grecii foloseau ouale in ritualuri dedicate invierii unor zei. Iar in serbarea Pastelui evreiesc, oul detine si astazi o importanta deosebita, fiind considerat un simbol esential al primaverii si al renasterii.

Date istorice referitoare la iepurasul si oul de Paste au fost consemnate la popoarele germane in jurul anului 1500. Acolo, copiii asteptau cu nerabdare sosirea lui Oschter Haws, un iepure care incanta copiii in dimineata de Paste, lasand oua colorate in cuiburi. Acela a fost si momentul in care iepurasul si ouale au fost asociate cu sarbatoarea pascala crestineasca.

Traditia germana a lui „Oschter Haws” s-a extins mai tarziu in America, in jurul anilor 1800, odata cu imigrantii germani. Iar in urmatoarele doua secole, Oschter Haws s-a transformat in Easter Bunny sau iepurasul de Paste, devenind simbolul comercial cel mai recunoscut al Sarbatorilor Pascale.

Astazi, copiii din intreaga lume descopera cu incantare iepurasul care le poate aduce oua colorate sau de ciocolata. Iar iepurasul de Paste si cosuletul cu oua sunt simboluri adorate ale Pastelui.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate
Etichete: , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!