Un ceai, vă rog!

Articol publicat in sectiunea Diaspora, UK la bani mărunţi pe data 17 februarie 2016

Londra_ceaiul de la ora 5

„Nu beau cafea, iau un ceai, dragă!” cântă Sting în „Englishman in New York”. Da, ei sunt englezii care declară că un ceai bine făcut, sorbit în pat, cu o sticlă de apă fierbinte lângă tine, e mai bun ca amorul. Fie că-i băut la o cafenea din Cricklewood, de românii ce aşteaptă înfriguraţi un boss să-i ia la muncă, fie sorbit aristocratic la Hilton, alături cu un sandwich posh de castraveţi, ceaiul este de sute de ani un simbol al englezismului.

 

Istorie regală 

În aburii săi poartă poveşti ale unui imperiu construit cu migală, al comerţului dinspre India, al conflictelor din coloniile din America de Nord. Când Charles II se căsătoreşte, în 1662, cu fiica regelui Portugaliei, Catherine de Braganza, aceasta aduce drept zestre şi teritoriile din Bombay şi Tangier. Prin East India Company, emblemă a comerţului imperial, ajunge ceaiul să fie transportat din India.

Exotismul lui i-a inaugurat o intrare fastuoasă, direct către regi şi clasa nobilimii. În secolul 18, însăşi  regina Anna serveşte ceaiul la prima oră şi tot poporul, de la vladică la opincă, o urmează cu devoţiune.

 

Dileme spinoase, proprietăţi miraculoase

Dezbateri aprinse s-au purtat în istoria scrisă şi nescrisă a englezismului despre cum se face ceaiul. Oameni de fin spirit şi-au închinat atenţia acestei spinoase probleme. George Orwell scrie un eseu în 1946 cu 11 reguli ce trebuie respectate cu stricteţe: apa să fie proaspăt fiartă, ceainicul de ceramică să fie încălzit etc. Unul din punctele critice: laptele se pune înainte sau după? Nu, chestiunea nu avea de-a face cu gusturile ci era o altă obsesie a snobilor. Aristocraţii ce savurau ceaiul din ceşti preţioase susţineau cu enfază că după. Nevoiaşii, de frică sa nu li se spargă vesela, preferau să adauge ceaiul fierbinte peste lapte. Cum preţul ceaiului era iniţial foarte piperat, cantitatea de lapte adaugată era de asemenea simbolică pentru statutul social al băutorului. Bogaţii preferau ceai nediluat, clasa de mijloc adăuga şi lapte, iar cei săraci se mulţumeau doar cu lapte şi câţiva stropi de ceai.

 

trimiteri-sus-4

Un reflex social: aşteptatul la coadă

„Binge drinking” sau preambulul unui dezastru

Capcanele umorului englezesc

Britanicii. Ce-i al lor e-al lor!

trimiteri-jos-4

 

La început, licoarea işi câştigase reputaţii de-a dreptul mistice: fie de-l bei la necaz, la frenezie, de prea frig sau de prea cald, ceaiul iţi aducea instantaneu fericirea, moderaţia, starea de bine. Ba chiar se puteau atinge vârste matusalemice, speculau vânzătorii.

 

Băutură naţională

Istoria modernă a Angliei s-a văzut nevoita să detroneze berea şi s-o înlocuiască cu ceaiul drept băutură naţională. Nu băut într-o ceremonie la fel de artistică ca cea japoneza, ci în maniera pragmatică tipic englezească. Există şi un Consiliu al Ceaiului înfiinţat pentru promovarea produsului. La două minute de London Bridge Station se află primul muzeu din lume dedicat istoriei ceaiului şi cafelei. Cum se face cel mai bun ceai este încă un subiect de dezbatere modern şi televizat.

Varietatea în care se găseşte ceaiul pe piaţă este copleşitoare, pe primul loc la vânzări se situează ceaiul obişnuit, urmat de Earls Grey, Assam, ceai verde şi ceai Kennyan. Un studiu de piaţă face cunoscută pasiunea dusă până la depenedenţă a britanicilor pentru ceai: în medie, o persoană bea trei ceşti pe zi, 1.227 pe an, 74.245 într-o viaţă. 95% folosesc ceaiul la plic, 98% îl beau cu lapte. E adevărat că virtuţile magice ale ceaiului s-au mai deteriorat, însă cercetătorii recomandă ceaiul drept o băutură sănătoasă, care diminuează riscurile bolilor de inimă, previne colesterolul să atace arterele, conţine calciu, zinc, fluor, acid folic, vitamine B. Cofeina din ceai însă inhibă absorbţia fierului, de aceea se recomandă să fie băut la 30 minute după masă. Dacă au trecut, haideţi, beţi un ceai?

Autor articol: Daniel Chira


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!