Un „englishman” în Timișoara

Articol publicat in sectiunea Diaspora, UK, despre români pe data 29 noiembrie 2015

Timisoara

Am vorbit cu Andrew Cox, un specialist în recrutare ce locuiește la Londra, despre cum se văd românii din exterior. Perspectiva este duală: și de la depărtare și de la apropiere, pentru că Andrew i-a cunoscut pe români și în țara lui și în țara lor.

Englezul din Cambridgeshire are deja experiență în vizitele în România. A văzut Clujul, Târnăveniul, Bradul, Băile Herculane, Timișoara și plănuiește să vadă mai multe. Nu știa nimic despre România înainte să cunoască primul român. L-a cunoscut pe Florin acum mai bine de opt ani, când i-a fost coleg la lucru, apoi i-a devenit prieten și coleg de casă. Prin el, Andrew a cunoscut o mulțime de alți români. Mă salută și îmi mulțumește în română.

 

Diaspora Românească: Când ai mers prima oară în România?

Andrew Cox: Cred că a fost acum patru ani. Prima dată am aterizat la Cluj și am fost cu prietenul acesta la Brad. A doua oară am fost la Timișoara, apoi a treia oară am fost la Timișoara și Băile Herculane, iar a patra oară a fost doar Timișoara. În două săptămâni urmează să merg a cincea oară.

 

D.R.: Cum îți place?

A.C.: Foarte mult. Într-un fel este ca și cum m-aș întoarce în timp în Anglia. Natura este extraordinară, ceea ce îmi place foarte mult, atmosfera este una relaxată și prietenoasă. Este un loc care mă calmează, de aceea mă și duc, să scap de viața rapidă din Anglia.

 

D.R.: După ce te-ai împrietenit cu români din UK, cum i-ai găsit pe cei din România?

A.C.: Oamenii sunt prietenoși și binevoitori, poate că nu așa de prietenoși cum sunt românii din UK, dar cred că asta este de înțeles, adică atunci când te muți în altă țară și încerci să îți găsești locul, devii mai prietenos, faci mai multe excepții și treci mai multe bariere. Dar și cei din România sunt foarte abordabili, amicali și serviabili. Am descoperit că tinerii români sunt mai deschiși și săritori, dar și cei mai în vârstă erau prietenoși. E posibil ca la ei să fie bariera lingvistică mai mare. Tinerii vorbeau mai bine engleza, dar toată lumea încerca să facă un efort să comunice în engleză. Am reușit să comunic cu românii, chiar dacă a fost în „romgleză” uneori.

 

Sărim coada, dar mâncăm bine

D.R.: Suntem diferiți când vine vorba de politețe. Au fost românii nepoliticoși cu tine?

A.C.: S-a întâmplat, să dau un exemplu, ca cineva să sară rândul când așteptam la coadă, am observat să se face asta, ceea ce în Anglia e nepoliticos. Dar nu m-a deranjat atunci pentru că eram în vacanță, relaxat, nu mă grăbeam nicăieri. Dacă aș trăi acolo, s-ar putea să simt că e frustrant.

 

D.R.: Ce diferențe culturale ai observat?

A.C.: De la început, când l-am cunoscut pe Florin, mi-a luat destul de mult timp să înțeleg cultura românească. Părea că exprimarea este dură și nepoliticoasă, dar, de fapt, erau doar diferențele de cultură. Acum că știu mai multe despre români, nu mai observ sau țin cont de detalii pe care le-aș fi observat înainte. Ce am mai observat este că oamenii sunt mult mai focusați pe înfățișare și aspect decât suntem noi britanicii. Am văzut că toată lumea se îmbracă frumos și se aranjează, chiar dacă se duc doar până la pub să bea o bere. Aici mergem direct, nu ne pasă. Ca observație, pot să zic că poate părea fals, adică ei spun „trebuie să arăți așa, să te îmbraci așa”, era distractiv. Am mai observat că se iese în oraș noaptea foarte mult, ceea ce noi aici nu facem, noi ieșim până se lasă noaptea.

 

D.R.: Ce diferență ai observat în ceea ce privește mâncarea?

A.C.: Este o diferență mare între bucătăria românească și a noastră, în România se mănâncă sănătos și natural, e chiar bine că poți simți gustul alimentelor așa cum ar trebui să fie.

 

D.R.: Ce mâncare ți-a plăcut mai mult?

A.C.: Hehe, știu că ce zic e inadecvat, dar am mâncat pizza foarte bună în România. Din cele tradiționale mi-au plăcut sarmalele (cele vegetariene, pentru că nu mănânc carne). De asemenea, este un restaurant în Timișoara foarte bun, doar cu mâncare vegetariană. Acolo am mâncat cea mai bună mâncare vegetariană din viața mea. Totul foarte proaspăt, gustos, extrem de bun. De obicei am mâncat în oraș în România, este cu mult mai ieftin decât aici. Dar ce contează mai mult e că este mâncare reală, proaspătă. Așa aveam și noi în Anglia când am fost copil. Cam acum 30 de ani, încă mai aveai acces la mâncare proaspătă. Foarte multă lume încă își creștea mâncarea în propria grădină pe atunci și puteai să cumperi proaspăt din piețe și de la ferme. După aceea, a devenit totul împachetat și vidat și tratat, când au început să se extindă lanțurile de supermarketuri, și mâncarea nu mai are gust.

—————————————

„Faptul că România nu este într-atât de bogată economic face ca oamenii să prețuiască lucrurile mai mult, ceea ce este de apreciat. Cred că de aceea, odată ce ai cunoscut oamenii, românii sunt mult mai calzi, ospitalieri și prietenoși.”

Andrew Cox

—————————————

 

Natura-i excepțională, dar țuica…

D.R.: În ce loc te-ai simțit cel mai bine?

A.C.: E greu să zic. În Timișoara m-am simțit acasă. E pitoresc, dar și modern. De aceea am și cumpărat un apartament acolo. Pentru natură, mi-a plăcut mult zona Brad, iar la Băile Herculane a fost extrem de plăcut. Izvoarele și băile cu apă termală sunt uimitoare, e extraordinar de frumos acolo.

 

D.R.: Ai cumpărat apartament în România?

A.C.: Da, am cumpărat unul, acum doi ani. E chiar central și am un student din Dubai care stă în chirie pe termen lung. Inițial, motivul a fost pentru că știam că pot să fac mai mulți bani din chirie decât dacă i-aș fi lăsat la bancă aici. În momentul de față, însă, nu e exclus să merg să locuiesc acolo pentru o vreme, e bun ca o opțiune în caz că lucrurile se aranjează să stau acolo pe termen mai lung.

 

D.R.: Pentru a cincea vizită ce plănuiești?

A.C.: Am lăsat traseul mai mult în seama lui Florin. Ca și noutate, cred că voi merge la Sighișoara și mai mult în Transilvania.

 

D.R.: Ce îți aduce aminte de România?

A.C.: Hehe, mi-a plăcut țuica destul de mult, așa că, oricând vine cineva din România pe care îl cunosc îi zic să îmi aducă și mie o sticluță. Are un gust curat și aprig. Am avut odată un candidat român la lucru și i-am găsit job și mi-a zis că vrea să-mi facă cinste. La care eu i-am zis să îmi aducă niște țuică. Și așa a și făcut.

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!