Un job în cleaning? GREU… de găsit!

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 12 ianuarie 2015

cleaner4

Un loc de muncă în domeniul curăţeniei? La prima vedere, oricine ar tinde să spună că poate fi cel mai uşor job din lume de obţinut. Însă, realitatea bate presupunerile tuturor. După aproape patru săptămâni, după ce s-a înscris la aproape zece agenţii, la unele chiar plătind taxe de înscriere, după ce a trimis zeci de CV-uri online şi după ce a deschis uşile altor zeci de hoteluri din Londra, întrebând de posturi disponibile, rezultatul a fost: nimic. Niciun telefon. Niciun interviu, deci niciun job. Doar o aşteptare continuă.

În spatele acestei căutări disperate de a primi un loc de muncă este o tânără de 35 de ani din Iaşi, care a realizat de curând cât de greu este să obţină un loc de muncă, chiar și în domeniul cunoscut ca fiind „uşor şi începător”.

Valentina a rămas fără job la începutul lunii noiembrie anul trecut, după ce hotelul în care a lucrat mai bine de un an de zile a intrat în restaurare. De atunci şi până în apropierea Crăciunului, s-a străduit insistent să îşi găsească un nou loc de muncă, în curăţenie, însă fără prea multe rezultate concrete.

 

Foc de supărată

Vali spune că norocul a fost de partea ei din momentul în care a schimbat aerul românesc cu cel englezesc. Încă din primele zile în care a ajuns în Londra, în urmă cu un an şi jumătate, lucrurile i-au mers ca pe roate. A primit un loc de muncă la numai o zi după ce a ajuns în Anglia, mult râvnitul National Insurance Number l-a primit în fix o lună de zile de la venirea sa, iar HSBC i-a deschis cont bancar fără prea multe dovezi şi hârtii. Însă, de câteva săptămâni, steaua ei norocoasă pare că nu mai veghează asupra ei, iar toate planurile şi speranţele sale s-au transformat în scrum, pentru că nu reuşeşte să îşi găsească un loc de muncă. Deşi caută neîncetat. „Mă aşteptam să îmi fie mai greu la început, când am ajuns aici, dar nu acum, după un an şi jumătate, să mă lovesc de atâtea probleme. Mă simt legată de mâini şi de picioare… e greu fără muncă aici. Greul a început în noiembrie anul trecut. A fost un incendiu la ultimul etaj al hotelului în care am lucrat în tot timpul acesta, iar şefii au hotărât, că dacă tot s-a întâmplat acest incident, să închidă hotelul şi să îl recondiţioneze. Aşa că atât eu, cât şi celelalte colege ale mele ne-am trezit de pe o zi pe alta fără muncă. Ne-am întors toate (22 de fete) la agenţia la care eram înscrise, dar oamenii de acolo nu au avut disponibile atât de multe locuri libere. Pe unele dintre fetele care locuiau în nordul Londrei le-a trimis la hoteluri din acea zonă, iar celorlalte (care locuim în sudul Londrei), printre care şi eu, ne-au spus să mai aşteptăm… până vor apărea posturi libere”, povesteşte tânăra din Iaşi.

 

Prima opțiune: agențiile de recrutare

Fără să stea prea mult pe gânduri, Valentina nu a mai așteptat ca agenția cu care lucrase în trecut să îi găsească un alt hotel și implicit, un alt loc de muncă. Era conștientă că va dura până ce aceste lucruri vor deveni realitate. Plus că avea nevoie de bani pentru a-și plăti facturile și chiria. Așa că tânăra s-a hotărât să dea sfoară în rândul cunoscuților. A adunat de la prieteni mai mult de zece numere de telefon ale agențiilor de recrutare în domeniul curățeniei și s-a înscris la aproape toate. A mers peste tot cu optimism și povestește că a și glumit pe tema aceasta. „Sincer, m-am gândit că având experiență și toate actele necesare, din zece agenții, măcar două îmi vor oferi joburi. Și mă gândeam că o să îmi fie greu să aleg”, glumește tânăra. Însă, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu… gândurile sale și nici cu serviciile agențiilor de recrutare.

„Când m-am văzut cu atâtea numere de telefon în mână, am simțit că mi se ia o piatră de pe inimă. M-am gândit că din atâtea agenții, măcar una o să aibă joburi disponibile. Am crezut că este relativ ușor să găsești de muncă, având în vedere că în ziua în care am ajuns în Londra, prietena mea m-a dus la agenție și de a doua zi, am început să lucrez la hotel. Așa că m-am dus încrezătoare. Abia pe parcurs, după vreo două zile de umblat prin Londra, pe la agenții, pentru că una era în nord, alta în est, alta în sud și îți ia timp să ajungi de colo-colo, mi-am dat seama că lucrurile nu sunt deloc roz. După ce m-am înscris la primele două agenții, mi s-a spus să aștept că mă vor contacta în momentul în care vor avea joburi disponibile, apoi la a treia agenție, care se afla undeva în Victoria, mi s-a cerut să achit o taxă de 50 de lire, doar pentru a mă înscrie. Bani pe care ar fi trebuit să îi recuperez în momentul în care voi începe munca. Mi-au spus că nu au nimic disponibil, că urmează să primească câteva joburi noi peste câteva zile… așa că le-am spus și eu că mă întorc peste câteva zile și abia atunci voi plăti. Și dusă am fost. Până atunci nu mai auzisem de agenții unde trebuie să achiți un comision doar pentru a te înscrie, fără să ai certitudinea că vei primi un loc de muncă. Sau că îl vei primi în decurs de câteva săptămâni… doar că eu aveam nevoie cât mai curând, nu puteam aștepta. La ultima agenție la care am mers, mi s-a spus că în momentul în care voi începe un job, nu voi primi salariul pe prima săptămână de muncă, pentru că acea sumă este considerată drept garanție, în cazul în care se întâmplă ceva. Sparg ceva de valoare sau, pur și simplu, nu mă mai prezint la muncă fără să anunț din timp”, povestește tânăra din Iași.

————————————–

„M-am înscris în total la vreo cinci-șase agenții, la toate din lista mea care nu percepeau comision. Nu aveam și nici nu voiam să dau bani pe taxele lor, doar pentru a mă înscrie. Oricum, după trei săptămâni de când am făcut acest lucru, nu m-a sunat nimeni…”

Valentina, 35 de ani

————————————–

 

Aplicații online

Deznădăjduită și deprimată după experiența agențiilor, la sfatul unei prietene, Valentina a început să caute pe internet agenții care recrutau personal pentru hoteluri. Și-a pus speranțe și în această opțiune.

„Am început să caut pe net tot felul de agenții, pe unele le știam din ziare, pe altele le-am descoperit din site în site. M-am înscris la cinci agenții, la fiecare în parte a fost necesar să îmi creez un cont online, un ID și o parolă. Plus să completez tot felul de formulare online: detalii personale, experiență, recomandări etc. Pe măsură ce completam, îmi dădeam seama că nu este imposibil, dar este dificil să obții un loc de muncă, astfel”, este de părere tânăra din Iași.

————————————–

„Am fost destul de emoționată când am văzut că la câteva minute după ce am aplicat online la una dintre agenții, am primit un SMS, în care mi se cerea să aleg o dată și o oră pentru un interviu telefonic. Am trimis un mesaj înapoi, cu detaliile pe care mi le-au cerut și… nu m-a mai sunat nimeni.”

Valentina, 35 de ani

————————————–

 

Din ușă în ușă, din hotel în hotel

După două săptămâni de încercări nereușite, în timp ce trecea pe lângă un hotel aflat chiar în apropierea locuinței sale, Valentinei i-a venit ideea să meargă direct la recepție și să lase un CV.

„Este un hotel, destul de cochet, pe lângă care treceam zilnic în drum spre casă. Din prima clipă în care l-am văzut, mi-am tot imaginat cum ar fi dacă aș lucra acolo. În special pentru că arată foarte bine și este aproape de casă. L-am căutat pe internet și am încercat să îmi trimit CV-ul online… și am încercat de 20 de ori și îmi apărea eroare în momentul în care voiam să trimit aplicația cu documentul atașat. După acest episod, m-am ambiționat și mai tare și m-am dus personal la recepție și am lăsat CV-ul. Mi-am imprimat atunci mai multe exemplare și am pornit, pe jos, la fiecare hotel din zona în care locuiesc. M-am uitat pe hartă și le-am notat numele și adresa la fiecare. Au fost opt în total. O zi întreagă mi-a luat să fac aceste drumuri. A doua zi, am mai imprimat câteva CV-uri, mi-am făcut o altă listă, de data aceasta cu hotelurile din centrul Londrei, și am pornit din nou, la pas, din ușă în ușă. Acest lucru s-a întâmplat cu o săptămână înainte de Crăciun. Încă nu am primit nicio veste, dar cine știe, poate din luna ianuarie vor avea nevoie de oameni”, povestește Valentina.

————————————–

„Deși mulți din prieteni și din cunoscuți m-au sfătuit să nu merg la hoteluri cu CV-ul în mână pentru că nu se mai face așa ceva, că totul se realizează în zilele noastre doar online… ei bine, aș vrea să spun că s-a întâmplat ca la anumite hoteluri, unele chiar din centrul Londrei, să ajung în fața recepției și să nu apuc să spun de ce mă aflu acolo, pentru că deja îmi cereau CV-ul (cel mai probabil îl vedeau în mâna mea). Nimeni nu mi-a spus să aplic online, chiar toți mi-au primit documentul cu zâmbetul pe buze, mi-au mulțumit și mi-au asigurat că în cazul în care vor avea posturi libere, iar calitățile și experiența mea se vor potrivi cu cerințele lor… mă vor suna pentru un interviu.”

Valentina, 35 de ani

————————————–

 

Varianta: Mica Publicitate

Între toate aceste încercări, Valentina a recurs și la varianta anunțurilor din ziarele românești. S-a dovedit a fi cea mai eficientă opțiune, pentru că, într-adevăr, a fost chemată de pe o zi pe alta la un hotel din sud-vestul Londrei pentru un loc de muncă în curățenie. Însă job-ul nu a fost să fie… pentru ea.

„Am sunat la unul din anunțurile pe care le-am găsit în ziarele românești. Era o agenție de cleaning a unei românce, așa că m-am bucurat tare mult când mi-a spus acest fapt, dar m-am bucurat și mai mult când mi-a spus că are un loc disponibil la un hotel din Hammersmith. Să spun drept, nu prea mi-a convenit pentru că era foarte departe de zona în care locuiesc. Dar, să nu se înțeleagă greșit, nu am strâmbat din nas și am acceptat… din păcate. Pentru că a fost crunt. Îngrozitor. Jalnic. Doar o singură zi am rezistat acolo, și nu sunt genul de om care se ferește de muncă, dar era sub orice critică. O mizerie de nedescris, trebuia să termin câte 19-21 de camere pe zi… foarte multă muncă, plus că erau două poloneze supervisor, care te înnebuneau de cap. Stăteau toată ziua la cafele și la țigări, iar când se apropia ora plecării, veneau și te trimiteau de la un etaj la altul. Totul pe ultima sută de metri. Mai erau două românce care lucrau acolo și povesteau cât de greu le este. Plângeau și munceau, dar nu puteau renunța la job”, ne mărturisește Valentina.

 

Varianta „prieteni”, cea mai bună

După mai bine de o lună și jumătate de căutări, Valentina nu a primit niciun telefon, niciun e-mail și niciun SMS în urma aplicațiilor sale. Chiar și așa, acum se declară fericită, pentru că până la urmă și-a regăsit o parte din norocul cu care era obișnuită.

„Una dintre prietenele mele se căsătorește în România și va pleca la jumătatea lunii ianuarie în țară pentru câteva luni, pentru cumpărături și pregătiri. Ea muncește tot în cleaning. Face curățenie timp de trei zile pe săptămână, în trei case din Greenwich. A vorbit cu cei pentru care lucrează, m-a prezentat acestora și toți au fost de acord că îi pot ține eu locul cât timp va lipsi ea… așa că nu pot decât să mă bucur. Nu e mult, dar e ceva și nu mă plâng. Puțin e mai mult decât nimic!”, spune Valentina, care încă speră că într-o bună zi, în viitorul apropiat, va fi chemată la un interviu de angajare.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!