Un job „pe cât de curat, pe atât de minunat”

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 2 iunie 2014

cleaner3

Imaginaţi-vă un loc de muncă unde să mergeţi de plăcere, unde să nu prea aveţi nimic de făcut, pe deasupra să vi se ofere şi tot felul de cadouri, iar la fiecare sfârşit de săptămână să primiţi şi salariul. Cel mai probabil, mulţi ar spune că nu există. Ei bine, există! Şi avem dovezi concrete, pentru că l-a găsit o româncă de 33 de ani din Iaşi care nu „urăşte” niciodată ziua de luni.

 

Diaspora Românească: În ce domeniu lucrezi şi care sunt motivele pentru care îţi iubeşti atât de mult locul de muncă?

A.C.: Lucrez în cleaning (curăţenie), iar motivele pentru care îmi iubesc jobul sunt nenumărate. Am avut norocul, după mulţi ani în care am lucrat în coffee-shop-uri şi restaurante, de unde am rămas cu semne pe mâini din cauza cafelelor sau farfuriilor fierbinţi pe care trebuia să le duc la mese, să întâlnesc în urmă cu un an o doamnă minunată. Eu lucram la acea vreme la un coffee-shop, undeva în nordul Londrei, într-o zonă rezidenţială, şi dânsa venea în fiecare dimineaţă să îşi bea cafeaua la coffe-shop-ul unde munceam eu. În câteva luni de zile, s-a creat un respect reciproc, şi încet-încet, am început să vorbim, foarte puţin, cât îmi permiteam, şi despre alte lucruri. Astfel, am aflat că fusese în România în urmă cu câţiva ani, îi plăcuse foarte mult Sibiul şi că este designer de modă. Între timp, eu luasem hotărârea să îmi dau demisia de la cafenea. Nu mai puteam lucra acolo. Stăteam toată ziua cu mâinile în apă, pentru că trebuia să spăl căni, linguriţe şi farfurii, şi deja aveam răni. Iar în ultima zi de muncă la cafenea, în momentul în care a venit să îşi bea cafeaua, aşa cum făcea în fiecare dimineaţă, i-am spus că este ultima dată când o servesc pentru că este ultima mea zi de muncă acolo. M-a întrebat de ce plec şi unde şi i-am spus motivele, dar şi faptul că nu aveam un alt loc de muncă şi că urma să caut ceva. Ştiţi ce mi-a spus pe moment? „Vino la mine, să îmi faci curat! Fata pe care o am nu mai poate veni pentru că este însărcinată. Şi chiar zilele acestea voiam să sun la agenţia cu care am contract pentru cleaning, să îmi trimită pe altcineva. Dar nu mai sun. Te iau pe tine!” Ce mai puteam spune? Am acceptat imediat. Nici nu a trebuit să mă gândesc prea mult. Plus că mi-a vorbit şi despre salariu. Mi-a explicat că pe fata respectivă o plătea cu 12 lire pe oră, dar ea rămânea în mână cu 8,50, pentru că diferenţa o oprea agenţia. Iar mie îmi putea da toţi banii în mână, pentru că eu nu veneam prin agenţie. Ce îmi mai puteam dori?

 

D.R.: Cum arată o zi de muncă?

A.C.: Am plecat joi de la cafenea, iar de luni am început la această doamnă. Am stabilit să merg la ea şi să îi fac curat opt ore lunea, opt ore miercurea şi alte opt vinerea. Practic, nu ştiu dacă se numeşte curăţenie, pentru că totul străluceşte peste tot. Şi vorbesc despre o casă cu şase dormitoare, un living imens, o bucătărie ca în filme şi patru băi. Nu se găteşte niciodată în acea casă, eu doar dau cu aspiratorul, schimb lenjeriile de pat, şterg praful şi îi calc dânsei şi soţului ei foarte puţine haine. Cele mai multe le duce la spălătorie şi le ia de acolo gata călcate. O altă responsabilitate a mea, poate cea mai importantă care face parte din jobul meu, este plimbatul celor doi căţei. În fiecare din cele trei zile, două ore sunt dedicate celor doi căţei, pe care trebuie să îi plimb şi să mă joc cu ei în parc. Nu îi spăl niciodată, chiar dacă se mai murdăresc prin parc, pentru că au regulat programare la coafor. Acolo îi spală cu şampoane speciale, îi perie, îi parfumează şi la final, le leagă şi fundiţe în frunte.

 

D.R.: Spuneai că primeşti foarte des cadouri… despre ce este vorba?

A.C.: O dată pe lună îşi face curăţenie în dressing. Nici nu vă imaginaţi câte haine, pantofi, genţi, parfumuri şi accesorii are. Călătoreşte foarte mult şi din fiecare ţară se întoarce cu o valiză de rochii şi una de pantofi. Tot ceea ce este demodat sau „vechi” (adică de anul trecut), deşi nu a fost purtat niciodată şi are etichetă… scoate din şifonier. De obicei, toate aceste haine le aşează pe pat şi eu îmi aleg tot ceea ce îmi place, pentru că restul oricum le dă la charity. Nu exagerez, dar am plecat de multe ori acasă cu saci de haine… haine noi, de la firme mari, unde nici nu îndrăzneam să intru în magazine. Am o colecţie de parfumuri pe care le-am primit de la ea. Nu mai spun de pantofi şi sandale. Eu nu port tocuri, aşa că toţi au ajuns pe la prietene.

 

D.R.: Este jobul pe care ţi-l doreşti şi în viitor?

A.C.: Deocamdată, pentru mine este jobul perfect. Deşi am terminat Facultatea de Ştiinţe Economice în România, nu îmi doresc să caut ceva în acest domeniu. Doamna pentru care lucrez m-a recomandat şi unui vecin de-al dânsei, care este medic estetician, şi de câteva săptămâni merg şi fac curăţenie şi la el în casă. Acum pot spune că am un job full-time. De la trei zile pe săptămână, acum am ajuns să lucrez cinci. Şi poate să fiu mai bine plătită şi mai mult respectată şi răsfăţată decât altcineva care lucrează într-un birou.

 

D.R.: Ai crezut vreodată că viaţa unei persoane care face curăţenie poate să fie una care să îţi ofere atât de multe?

A.C.: Nu mi-am imaginat niciodată. La început îmi era ruşine să le spun prietenilor din ţară că lucrez în curăţenie. Acum nu îmi mai este. Sunt poate mai fericită şi mai realizată ca mulţi dintre ei. Am reuşit în câteva luni să economisesc ceva bani. Nu am mai fost de şapte luni prin magazine să îmi cumpăr haine sau pantofi sau parfumuri… Am avut noroc şi nu trebuie să îmi fie ruşine. Pentru mine, acesta este un job minunat!

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!