Un mic detaliu

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 7 iulie 2014

Se trezesc dimineața, își iau micul dejun și duc copiii la școală. Asta dacă sunt mici. Dacă sunt mai mărișori se duc singuri, frații mai mari având grijă ca totul să meargă bine, de la traversarea străzii la purtarea frumoasă cu colegii și profesorii. Unii au rezultate remarcabile și sunt felicitați de dascăli. Alții se mai trudesc, încă, să stăpânească limba engleză și să învețe binișor la toate materiile. În general sunt sănătoși, dar părinții au grijă să-i ducă la controalele medicale și să le ofere obligatoriu tratamentele recomandate de medici. Părinții pleacă și ei la lucru, se întorc după-amiaza sau seara. Sunt atenți să își plătească impozitele, să nu aibă probleme cu autoritățile și să se înțeleagă bine atât în comunitate cât și cu britanicii. Unii merg la lucru cu mașinile și nu uită niciodată să-și reînnoiască asigurările. Cum s-ar spune, sunt integrați și trăiesc într-o armonie absolut normală în orașul Coventry. Mulți dintre ei sunt rude, dar asta nu contează foarte mult dacă înțelegerea este reciprocă indiferent de rudenie sau nerudenie. Sunt veniți din România, cam de prin sud, din jurul Bucureștiului, cu câteva excepții de familii venite de prin Ardeal sau Bucovina. În total sunt vreo 3.000 de oameni și au, cu toții, un prieten comun care se numește Bernie Flatley. Fiecare îi datorează lui Bernie câte ceva. Un ajutor în găsirea unui job, o vorbă bună pentru înscrierea copiilor la școală, o ușă deschisă la asigurări. De la Bernie au învățat cum să-și deschidă contul bancar, cum să-l administreze, cum să-și plătească facturile online. Tot Bernie intervine și când ceva o ia, totuși, razna. Are legături la poliție, află care e problema, ajută la rezolvarea situației. La fel în relațiile cu serviciile sociale. Bernie Flatley ajută oameni ca ei din 2007, când și-a dat seama că est-europenii sunt oameni perfect normali, cu bun simț și cu poftă de muncă, deschiși, uneori cam vorbăreți, dar buni la suflet și disciplinați când înțeleg în ce lume se mișcă. Proiectul lui se bucură și de participarea multor voluntari români. În primii ani era cam înghesuială, toată lumea avea probleme de rezolvat. Acum e mai liniște. Comunitatea e perfect integrată, chiar poate fi un exemplu de dezbătut sau un subiect de doctorat în sociologie. Dar, deocamdată, nimeni n-are timp de doctorate fiindcă fiecare e ocupat cu viața lui, care trebuie trăită cât mai frumos. Ideea lui Bernie a devenit realitate sub numele Roma Project. Și toți cei 3.000 sunt romi. Dar acesta e doar un detaliu.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!