Un milion de contracte de zero ore în UK. Bune pentru români?

Articol publicat in sectiunea Articole importante, Diaspora, Muncă pe data 13 aprilie 2016

uk-muncitor-in-depozit-contract-zero-ore

Numărul muncitorilor din UK care sunt angajaţi pe baza unui „contract de muncă de zero ore” a depăşit 800.000 şi se apropie vertiginos de un milion. Este un contract de muncă ce oferă flexibilitate pentru angajatori, dar şi pentru angajaţi, cei din urmă fiind, potrivit unui sondaj recent, mai fericiţi decât angajaţii standard. Dar să nu ne amăgim. Acest tip de contract de muncă este minunat pentru cei mai mulţi angajatori şi groaznic pentru cei mai mulţi angajaţi. Iar (din păcate) românii au venit în UK pentru a ocupa (cel puţin în primă fază) locurile de muncă mai puţin dezirabile şi, iată, sunt aproape un milion de astfel de joburi!

 

Ce este un „zero hour contract”?

Contractul de zero ore este cunoscut şi sub denumirea de „contract ocazional” (casual contract) şi este acea înţelegere între angajator şi angajat conform căreia angajatorul nu este obligat să garanteze un număr de ore minim pe săptămână, în timp ce angajatul nu este obligat să accepte munca, atunci când este solicitat. În plus, angajatului i se poate totuşi cere să semneze că se va face disponibil pentru muncă atunci este chemat la muncă, fără a se stipula numărul de ore de muncă sau de câte ori ar fi chemat la muncă.

Contractul de muncă de zero ore conferă angajatului mai toate drepturile pe care le are şi angajatul cu un contract de muncă normal – adică dreptul la concediul de odihnă anual, la salariul minim pe economie şi toate celelalte, deşi, în practică, dreptul la liber pe caz de boală nu este acordat.

 

Flexibilitate cu orice preţ?

Este un tip de contract de muncă foarte controversat care, dealtfel, este limitat la doar câteva ţări, precum: UK, Irlanda, Canada, Noua Zeelandă. În UK, mediul de afaceri priveşte cu ochi buni flexibilitatea creată pe piaţa muncii prin existenţa acestui tip de relaţie cu angajaţii. Este ideal şi pentru persoanele care au nevoie de flexilibitate la muncă, cum ar fi pensionarii, studenţii, părinţii cu copii mici.

Balanţa avantajelor acestui tip de contract de muncă înclină, însă, în favoarea angajatorilor. Nu este de mirare că pe o piaţă britanică inundată de imigranţi dispuşi să accepte cele mai proaste condiţii de muncă şi de tot mai mulţi tineri care dau de greu şi sunt nevoiţi să accepte orice doar ca să supravieţuiască, numărul persoanelor din UK care lucrează în această formulă a depăşit anul trecut pragul de 800.000 (aceştia au semnat, în total, 1,4 milioane de contracte de zero ore), în condiţiile în care la finele lui 2012 erau înregistrate doar 200.000 de persoane. The Independent chiar sugerează că până la sfârşitul lui 2016 se poate ajunge şi la un milion de persoane din această categorie, din totalul de aproximativ 30 de milioane de participanţi pe piaţa muncii din UK.

 

A fi în totalitate la cheremul angajatorului

Acest tip de contract este o unealtă periculoasă în mâna angajatorilor fără scrupule. Este foarte uşor pentru angajator să pedepsească sau să răsplătească angajatul prin simpla decizie de a chema sau nu chema pe angajat la muncă. Dacă totul este bine (angajatul este muncitor, săritor, umil, dacă satisface orice alt criteriu apreciat de către angajator), atunci angajatul ar putea beneficia de un număr de ore pe săptămână suficient de mare ca să echivaleze câştigul la un loc de muncă normal. Bineînţeles, angajatului i se poate solicita să lucreze şi un număr exagerat de ore pe săptămână, să facă ture de noapte, de weekend etc, angajatul conştientizând că a-l refuza pe angajat ar putea prea bine să însemne că pe viitor ar putea să nu mai fie chemat la muncă la fel de des sau poate chiar deloc.

 

trimiteri-sus-4

Joburile care nu garantează plata, un fenomen controversat din Marea Britanie

Cei mai nefericiţi angajaţi din UK

Joburile în Spania: puține și prost plătite

£16.500 pe an ca şi manichiuristă-pedichiuristă în UK

trimiteri-jos-4

 

Contractul de zero ore se află la polul opus faţă de contractul de muncă permanent, full-time, la care, de cele mai multe ori, ştii exact care îţi sunt atribuţiile, dar şi avantajele, ştii câţi bani îţi vin, ştii când îţi vin acei bani, ştii când trebuie să mergi la muncă, îţi poţi plănui un concediu etc. Pe când, la „adăpostul” unui contract de zero ore, absolut nimic nu este garantat. Eşti ca şi „self-employed”, când trebuia, de fapt, să fii „employed”. Dacă angajatorul este unul serios, atunci e mai bine. În caz contrar, te poţi aştepta foarte bine să fii abuzat într-un fel sau altul.

Până anul trecut, o parte dintre angajatorii care ofereau astfel de contracte aveau pretenţia ca angajaţii lor să nu se înscrie la muncă şi la alte companii, chiar şi atunci când orele de muncă solicitate angajaţilor erau uneori insuficiente pentru a se ajunge la un salariu de supravieţuire. Lucrurile s-au schimbat abia în mai 2015, când o decizie la un tribunal britanic a pus în ilegalitate o astfel de practică.

 

Companii care folosesc contracte de zero ore

Dintre companiile mai cunoscute putem enumera McDonalds, JD Wetherspoon, Cineworld, Sports Direct, Amazon. De altfel, cel mai mare procent de contracte de zero ore se regăseşte în industria turismului, în catering, în retail şi în fabrici.

Condiţiile de muncă de la Sports Direct au ajuns în atenţia presei după ce nişte angajaţi au declarat sub protecţia anonimatului cum numărul de ture solicitate de către companie se micşorează „miraculos” după ce angajaţii refuză munca pentru simplul motiv că au fost bolnavi câteva zile sau că au fost nevoiţi să mai stea şi acasă cu copiii.

Un reprezentant al sindicatului Unite The Union spunea că fabrica lui Mike Ashley (miliardar, proprietarul Sports Direct) din Shirebrook „nu este un loc unde se munceşte, ci un loc unde se execută muncă silnică, o realitate a Marii Britanii a anului 2015, de care ar trebui să ne fie ruşine”. „Am întâlnit muncitori”, continuă reprezentantul Unite The Union, „care au fost pedepsiţi pentru că au fost nevoiţi să plece de la muncă ca să-şi ridice de la şcoală copiii care nu se simţeau bine sau pentru că şi-au luat liber de pe o zi pe alta ca să fie aproape de rude apropiate aflate pe patul de moarte (n.r. şi alte cazuri similare) – toţi aceştia s-au trezit «în mod inexplicabil» cu mai puţine ore de muncă.”

 

O fi bine pentru români, n-o fi bine?

După cum bine ştim, condiţiile la muncă în România nu sunt din cele mai grozave. Nu prea este de muncă, iar când dai de muncă, şeful e şef, iar angajatul – vai de steaua lui. Să nu generalizăm, dar nu degeaba atât de mulţi români deziluzionaţi de ce mai poate oferi România au luat drumul străinătăţii. Astfel că a munci în UK printr-o agenţie sau pe baza unui contract de muncă de zero ore nu este chiar aşa de groaznic pentru un român; a pătimit el mai multe la el acasă. Românul proaspăt venit în UK se mulţumeşte că are „o pâine de mâncat”.

Într-adevăr, ar fi trist dacă ne-am gândi că am venit în UK ca să ne lovim de condiţii similare cu cele din ţară – tratament obraznic din partea angajatorilor, plată minimă, supravieţuire la limită. Putem însă privi această zonă a pieţei de muncă din UK şi altfel: aceste locuri de muncă sunt ocolite de majoritatea populaţiei şi, cum cererea de personal pe acest segment de piaţă este destul de mare, şi angajarea se realizează relativ uşor. De aceea, pentru un român proaspăt venit în UK sau care se află între joburi, contractul de muncă de zero ore poate fi acea soluţie care poate asigura, de preferat temporar, venitul care să acopere cel puţin necesarul minim pentru a supravieţui în UK.

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!