Un oltean și un ardelean în Acton Town

Articol publicat in sectiunea Afaceri românești, Muncă, Poveşti româneşti pe data 6 ianuarie 2016

uk_magazin instalatii sanitare si incalzire

Antreprenorii români din Marea Britanie continuă să dea un suflu românesc economiei britanice, activând în cele mai diverse domenii și punându-și amprenta în comunitatea locală unde își fac afacerile. De această dată, am vorbit cu patronul unei afaceri românești care vinde produse pentru instalații sanitare.

Magazinele alimentare românești nu mai sunt ceva nou pe străzile orașelor din Marea Britanie, unde nenumărate steaguri tricolore, simboluri și personalități românești de la Dracula la Bacovia împodobesc locațiile pe „high street”-ul britanic. Mai puțin cunoscute sunt activitățile antreprenoriale românești în magazine cu alt fel de marfă. Am descoperit în Londra un magazin de instalații sanitare condus de doi români, care îi deservește atât pe constructorii români, nu puțini la număr în capitala de pe Tamisa, cât și pe instalatorii de orice nație care le trec pragul.

D&D Plumbing and Heating este situat în cartierul Acton din vestul Londrei, pentru că cei doi parteneri care au preluat magazinul se intersectează în acea zonă. Unul locuiește lângă Heathrow, iar celălalt lângă Hanger Lane. Cei doi au preluat magazinul de la niște antreprenori iranieni care nu făceau bani cu el, dar aveau contractul de închiriere pe 10 ani și nu puteau să îl închidă pentru că ar fi avut de plătit chirie. Investiția s-a ridicat la 80.000 de lire, cu marfa din el inclusă în preț. Cei doi au renovat și mărit spațiul, au instalat un „showroom” în vitrine și au cumpărat mai multă marfă.

Am vorbit cu Dan Bic, unul dintre parteneri, care a venit în Marea Britanie acum 20 de ani. Originar din Aiud, județul Alba, a venit fără viză și a cerut azil politic, „așa cum făceau toți pe vremea aceea”, chiar dacă nu erau toți persecutați politic. „La început m-au refuzat și vreo doi ani m-am ascuns, am muncit la negru și am trăit pe unde am putut. Apoi a venit o lege care îți dădea voie să fii self-employed (persoană fizică autorizată – PFA) și așa am intrat în horă. Am muncit la o companie timp de cinci ani până mi s-a rupt cocoașa. Lucram în construcții, nu știam limba și lucram de la lopată la roabă, la șanț, tot ce a fost mai greu. Încet-încet, am învățat să mă specializez și să fac meserie”, ne povestește antreprenorul.

—————————————

„Dintr-o geacă de piele și o pereche de pantofi din Turcia, am două case și un magazin. N-am vorbit engleza vreo patru-cinci ani până am învățat, dar acum nu pot să mă plâng.”

Dan Bic, inginer instalații sanitare

—————————————

 

De la zero, la o diplomă

Lucrând cu englezi sau alte nații străine, a început să învețe limba și acum cincisprezece ani s-a înscris la studii. „În 2000 am mers la colegiu, timp de doi ani am făcut cursuri seara, după lucru, pentru diploma de Plumbing and Heating Engineer (inginer pentru instalații sanitare și de încălzit). Acolo l-am cunoscut pe Denis, partenerul în afaceri, iar după ce am terminat școala, am muncit împreună vreo câțiva ani. Așa ne-a venit ideea să cumpărăm un magazin, pentru că noi cumpăram de la alții materiale și scule de peste 50-60.000 de lire pe an, pentru că în instalații cumperi boilere, țevi, căzi, toate sunt scumpe. Ne-am hotărât să ne facem al nostru, de ce să dăm banii la alții, mai bine să ni-i dăm nouă. Ne cunoșteam bine când am deschis magazinul în 2010”, spune Dan Bic.

Înțelegerea ardeleanului și a olteanului Viorel Cristea (Denis) funcționează datorită meseriei, dar și a scopului comun. „Eu lucrez ca PFA pentru mine, partenerul face la fel. În magazin împărțim zilele 50-50%. Când sunt eu aici, el muncește și când e el la magazin, eu muncesc. La sfârșit de an, tragem linie și vedem cine câte zile a făcut la magazin. Dacă unul dintre noi a făcut în plus, atunci celălalt stă atâtea zile încât să fie în mod egal împărțite. Ne-am făcut programul în așa fel încât să îi convină fiecăruia: dacă eu am o lucrare mai mare, de o săptămână-două să zicem, atunci din timp planific cu Denis să stea el la magazin și invers”, explică Dan.

 

Diaspora Românească: Cum a fost trecerea de la construcții la comerț?

Dan Bic: Am descoperit că magazinul e cu totul altceva decât munca, să lucrezi în comerțul cu amănuntul e complet diferit. E ceva bătaie de cap… Acum cu internetul ăsta… toată lumea vrea mai ieftin. Vine și zice că nu știu unde e mai ieftin decât la noi. Sunt unele lucruri pe care nu putem să le vindem mai ieftin, pentru că nu le cumpărăm mai ieftin ca alții. Companiile mari, cum este Screwfix de exemplu, au o mult mai mare putere de cumpărare, deci pot da un preț mai bun. Concurența este foarte mare.

 

D.R.: Și cum îl câștigați pe client?

D.B.: Într-un fel cred că ei vin pentru că știu că noi suntem meseriași în asta. Vine un muncitor care vrea să facă aia și aia, dar nu știe cum să facă. Și atunci noi le explicăm, îi învățăm. Și așa vine omul înapoi la noi. Vin și mulți constructori, de exemplu au de făcut instalațiile sanitare la o casă întreagă. Noi ne oferim să le facem și munca. Le facem un preț, dacă le convine, muncim și le vindem și materialele.

 

D.R.: Ce fel de clienți vin?

D.B.: Români, polonezi, englezi, albanezi, indieni. Zona dictează cine sunt clienții; dacă stăteam în Richmond, aveam numai nemți și englezi. Aici, în Acton, e mixtă populația.

 

D.R.: Cine se târguiește cel mai aprig?

D.B.: Indienii. Pentru ei, fiecare cent contează. Dar și românii. Dar e de înțeles, și eu când vreau să cumpăr ceva mă târguiesc. Când sunt în spatele tejghelei, însă, e mai greu să las din preț, pentru că știu că trebuie să-mi acopăr cheltuielile.

 

D.R.: Ce cheltuieli aveți la magazin?

D.B.: 2.000 de lire pe lună este doar chiria. Avem o fată în birou care face contabilitate, administrație și tot ce ține de hârțogăraie. Utilitățile le plătim la nivel de business, ne costă 6.000 de lire pe an. Se mai adaugă internetul și computerele.

 

D.R.: Când ați început să faceți profit?

D.B.: În primii doi ani am mers pe minus. Dar nu am vrut să renunțăm, pentru că ne-am pus toată agoniseala în joc. Am reușit să trecem anii ăștia cu celălalt job, un specialist în boilere și instalații face bani buni, chiar și pentru trei zile pe săptămână. Mulți ne-au zis să nu ne așteptăm să facem vreun ban în primii patru ani. Durează până îți faci clientela, nu e ca la mâncare. Dar de anul trecut am început să facem bani.

 

D.R.: Cum v-ați atras clientela?

D.B.: Au fost câțiva clienți vechi ce știau magazinul, am pus anunțuri în ziare și în Yellow Pages, am investit în bannere publicitare în fața magazinului și am pus un semn luminos care e aprins tot timpul. Și avem produse diferite, pentru fiecare: și ieftine și scumpe. Apoi, din vorbă în vorbă, au aflat și alții. Cu cât timpul trece, cu atât e mai bine. Un client bun îți mai aduce încă 20 de clienți în câțiva ani.

 

D.R.: Cum v-ați înțeles în parteneriat?

D.B.: N-am avut niciodată discuții de la bani, asta-i cel mai important. Ne și merge pentru că suntem diferiți, el e oltean și e mai guraliv, mai atent la partea cu actele, eu pe partea de muncă fizică. El face contractele, eu aduc marfă, e la fix.

—————————————

„Aș extinde afacerea dacă aș reuși să angajez pe cineva să stea la magazin. Mie îmi place mai mult munca pe teren, nu magazinul. Te mai întâlnești cu alții, cântă radioul, mai mergi la o cafea, nu ești legat la tejghea. Aș alege libertatea să merg la muncă cât vreau și să vin la magazin când vreau.”

Dan Bic, inginer instalații sanitare

—————————————

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!