Un sport care se dopează

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 2 octombrie 2015

Nu credem că mai este un secret faptul că atleţii, sportivii în general, folosesc diferite metode, şi uneori diferite substanţe, pentru a-şi maximiza capacitatea de effort de care dispun. Fenomenul nu este nou şi nu va înceta. Nu va înceta pentru că presiunea este imensă şi pentru că goana după bani este din ce în ce mai nebună.

Unii se amăgesc că vor face asta doar o perioadă, până să adune cât să le fie bine toată viaţa, după care se vor lăsa de sport. Alţii merg până la capăt, sunt suspendaţi, apoi revin şi, prinşi din nou, sunt suspendaţi pentru toată viaţa, semn că au depăşit limita cu care se manifestă toleranţa. O să vă întrebaţi ce plăcere poate găsi un om ştiind că a câştigat ceva pentru care a trişat. Eu personal nu aş găsi, însă nici de la mine şi nici de la el nu trebuie să cereţi răspuns.

Acesta trebuie să vină de la societatea zilei de azi. Aceea care a impus câştigul cu orice preţ ca mod de viaţă, aceea care i-a făcut pe toţi sclavi ai banului, aceea care a făcut din onoare doar un breloc atârnat la cheile complicate ale minciunii.

Desigur, cum ştiţi deja din pagina noastră de sport, flagelul acesta a atins şi sportivii noştri. Nu aveau cum să scape. Sportul nostru este prea sărac, tensiunea impusă de dorinţa de a depăşi statutul impus de societatea românească este imensă. Aşa apar dorinţele care nu pot fi îndeplinite uman, pentru că rari sunt atleţii cu o asemenea forţă, dorinţe care-şi găsesc o cale în substanţele interzise. Dorinţe care mor când sunt prinşi. Povestea, global, este tristă. Şi nu vorbeşte de un sportiv, doi, 10 sau 100. Vorbeşte despre un sport care se dopează.

În curând va veni şi supradoza.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!