UNDE SE DUC BANII ROMÂNILOR?

Articol publicat in sectiunea Bani, taxe şi beneficii, Reportajul săptămânii pe data 24 martie 2014

Diaspora romaneasca_Unde se duc banii romanilor

Chirie, mâncare, haine, rate, vicii, vacanţe şi mici/mari atenţii personale. Toate sunt întreţinute de lirele pentru care românii muncesc de la prima rază a soarelui şi până la lăsarea serii pe pământul britanic. Niciodată nu ajung… indiferent cât de multe sunt în portofel sau pe card, aşa că fiecare salariu este gândit, programat şi divizat în funcţie de priorităţile fiecăruia în parte.

Cu siguranţă, nu exagerăm când spunem că orice român din Anglia ştie răspunsul, fără să stea prea mult pe gânduri, la întrebarea „Pe ce se cheltuiesc cei mai mulţi bani?”

Diaspora Românească a stat de vorbă cu câţiva dintre cei care îşi calculează fiecare liră în parte şi a încercat să realizeze un top al cheltuielilor pe care le au românii din Londra. Mulţi spun că cei mai mulţi bani se duc către chirie sau către mortgage… Dumneavoastră ce spuneţi, pe ce cheltuiţi cel mai mult?

 

 

Topul cumpărăturilor

 

Se spune că oricât de mulţi bani ar fi, există cheltuieli pentru toţi. Mai ales într-o capitală europeană. Sau… mai ales într-una din cele mai scumpe capitale. Salariile românilor care trăiesc în Londra sunt împărţite, sunt calculate şi cântărite… în special în funcţie de chirie sau de mortgage (rata la casă)… acolo unde se duc şi cei mai mulţi bani. Lăsând la o parte cheltuiala principală, restul banilor sunt direcţionaţi în funcţie de gândirea fiecărui român în parte. Deci, sunteţi curioşi să aflaţi unde şi pe ce se duc cele mai multe lire?

Pe principiul că „viitorul meu şi al copiilor mei merită toţi banii” merge de câţiva ani un român de 40 de ani din Bucureşti. A luat în calcul aceste vorbe încă din primele săptămâni de când a ajuns în Londra. A ştiut de la început ce vrea şi uşor-uşor şi-a urmat planul. Unul foarte bine pus la punct, în care educaţia copiilor săi cântăreşte… totul.

 

Viitorul meu…

„În familia mea, nu pot spune că avem foarte mari cheltuieli. În schimb, noi vrem să facem totul legal. Eu, de exemplu, dacă mă refer doar la salariul meu, plătesc în fiecare săptămână o sumă la taxe. Mi-am fixat un direct debit la HMRC, pentru tot anul, ca să nu plătesc în luna ianuarie, când îmi fac închiderea de an financiar, foarte mult. În general, în ultimii ani, am plătit în jur de 800-1.000 de lire taxe, şi atunci în funcţie de câţi bani am strâns plătind astfel, dau 30 de lire sau maximum 50 de lire. Am un grafic după care mă ghidez şi socotesc cât trebuie să plătesc.

————————————–

„La noi, cei mai mulţi bani se duc pe asigurarea viitorului şi confortul acesta de a trăi în condiţii decente… o casă doar pentru noi, cu toate cheltuielile aferente. Chiria care este destul de mare plus facturile (gaz, curent, apă, Council Tax), la care se adaugă sumele pe care le plătesc periodic ca să am stabilitate… dacă îmi pierd locul de muncă… viitorul copiilor mei, pentru că vrem să facem acelaşi lucru şi pentru cel de-al doilea copil. Programul acela funcţionează în continuare, doar că statul britanic nu mai participă cu acei bani… 500 de lire la început şi alţi 500 la final.”

Silviu, 40 de ani, despre cheltuielile sale

————————————–

Apoi, am asigurarea locului de muncă. Mi-am făcut acest lucru pentru cazul în care rămân fără job… am asigurare. Şi în cazul în care se întâmplă să nu îmi găsesc un alt loc de muncă, primesc pe o perioadă de un an de zile… pot primi astfel o sumă apropiată de salariul meu. De doi ani de zile am această asigurare. Acolo se duc 80 de lire pe lună.

Apoi mi-am făcut pensie privată. Am o vârstă şi mă gândesc că peste 20 de ani voi fi pensionar. Lucrând ca self-employed, nu mă aleg cu mare lucru, aşa că m-am gândit şi la lucrul acesta. Deci, o parte din salariu se duce lunar şi aici… plătesc în momentul de faţă 50 de lire pe lună, dar mi s-a spus că este la limită şi m-au sfătuit când pot să plătesc mai mult. În schimb, am avantajul că sunt într-un program în care şi statul adaugă în fiecare lună 10 lire”, povesteşte Silviu S., românul de 40 de ani din Bucureşti.

 

Viitorul copiilor mei…

Unul din cele mai importante lucruri pentru Silviu este educaţia copiilor săi, dar şi asigurarea viitorului lor. Astfel că după ce s-a informat foarte bine, şi-a înscris fetiţa de 10 ani în toate programele benefice pentru ea. Urmează să procedeze la fel şi cu cel de-al doilea copil.

„Am deschis un program pentru fetiţa mea de 10 ani. Programul se numeşte Child Trust Fun şi este un proiect care a funcţionat în Marea Britanie până în urmă cu doi ani. La naşterea copilului sau nu neapărat, pentru că există şi copii care nu sunt născuţi aici. Deci, în momentul în care am înscris copilul în acest program, statul încurajează să faci economii pentru micuţ, pentru ca acesta să aibă o pornire la 18 ani. Şi pentru acest lucru, tu ca părinte trebuie să te angajezi să plăteşti lunar o sumă de bani. În momentul în care se deschidea contul pe numele copilului, statul britanic punea în cont 500 de lire, ca un start, cu promisiunea că la vârsta de 18 ani vor mai adăuga alte 500 de lire… deci 1.000 de lire era contribuţia statului. Eu, de aproape şase ani de zile, de când fac parte din acest program, plătesc alocaţia fetiţei mele în acel cont. Câteodată mai adaug o sumă la diferite ocazii… de ziua ei, de Crăciun, de diferite sărbători. Nu are voie nimeni să se stingă de aceşti bani… nici eu, nici mama ei, dar nici ea, decât în momentul în care împlineşte 18 ani. Bineînţeles că există un proces de înmulţire…

Alte 110 lire pe lună plătim de un an de zile tot pentru fetiţă, care a intrat de un an de zile într-un program de pregătire la matematică şi engleză. Nu este ca în România, nu are nimic de-a face cu ideea de meditaţie, ci totul este studiu personal. Primeşte săptămânal ce are de învăţat şi este verificată. Este pe nivele… când a terminat un nivel dă un test şi merge mai departe. Apoi alţi bani merg către activităţile extraşcolare, cum ar fi baletul şi patinajul”, povesteşte românul de 40 de ani.

 

Restul… necesităţi

Acestea sunt cheltuielile prioritare din familia lui Silviu, la care se adaugă cele de rutină.

„Noi investim în viitorul nostru şi al copiilor noştri. Soţia mea are avantajul că nu plăteşte nimic din toate acestea, pentru că este angajată… are asigurare, concediu plătit. Eu, fiind self-employed, a trebuit să îmi asigur toate acestea. Din salariul ei plătim chiria. Este o cheltuială mare pe care suntem obligaţi să o facem pentru că, din momentul în care ne-am stabilizat, am renunţat a locui cu alţii în casă… şi am închiriat o casă. Chiar dacă plătim mai mult, adică 1.000 de lire pe lună… stăm doar noi. La care se adaugă facturile. Care nu sunt mici, mai ales pe timpul iernii. Apoi mâncare şi haine… nu pot spune că sunt cheltuielile cele mai mari. Nu le-aş pune la cheltuielile cele mai mari, ci sunt cele obligatorii, săptămânale pe care trebuie să le facem”, a declarat Silviu pentru Diaspora Românească.

————————————–

„Sperăm că în momentul în care ne vom lua casa noastră să ne relaxăm cu cheltuielile şi astfel cred că vom avea mai mulţi bani pentru vacanţe… chiar dacă şi până acum am fost plecaţi, dar aşa, totul calculat. Cred că ne-am permite mai mult şi viaţa ar fi mai relaxată. Ne-am permite şi la mâncare şi la vacanţe. Facem noi de toate… când avem un eveniment mergem la restaurant, dar totul calculat, cântărit.”

Silviu, 40 de ani, despre cheltuielile sale

—————————————

 

 

„Când banii… se fumează”

 

O altă familie de români, o altă cheltuială prioritară. Maria C. are 44 de ani şi spune… mai în glumă, mai în serios… că în ultimii cinci ani „a fumat o maşină de 10.000 de lire” sau „un concediu în Cuba”, acolo unde îşi doreşte să ajungă împreună cu familia de foarte mult timp.

„Când vine vorba despre cheltuieli, primul lucru care îmi vine în minte sunt ţigările. Obişnuiam până în urmă cu un an de zile să fumez şi eu şi soţul meu. Nu ne dădeam seama pe moment câţi bani cheltuiam pe ţigări, pentru că nu am stat niciodată să luăm pixul şi o hârtie şi să adunăm cu exactitate câţi bani cheltuim pe ţigări… A fost o perioadă mai grea în viaţa noastră de câteva luni, în care soţul meu a rămas fără job… din luna noiembrie până în mai. Nu a găsit nimic în construcţii. Şi în timpul acesta, când banii erau număraţi şi împărţiţi la fix… pe chirie, facturi şi alte lucruri necesare, am adăugat pe listă şi ţigările. Cumpăram o dată pe lună, când primeam salariul, tot ce ne trebuia, dar luam şi ţigări… cât de multe puteam ca să ne ajungă până la următorul salariu. Plus că le luam de la un magazin polonez şi cred că era în jur de 5 lire pachetul. Ei bine, în perioada aceea, am realizat cât de mulţi bani se duc… pe apa sâmbetei. După un simplu calcul… cheltuiam 280 de lire pe lună doar pe ţigări, două persoane. În cinci luni de zile erau 1.400 de lire. Enorm!”, povesteşte românca de 44 de ani.

 

Ţigările dăunează grav dorinţelor

O variantă de a renunţa la fumat poate fi şi aceasta, ne sfătuieşte românca din zona Maramureşului: „Adunaţi, aşa în joacă, câţi bani cheltuiţi într-o săptămână sau într-o lună pe ţigări. O să vedeţi că în momentul în care o să vă uitaţi la TOTAL, o să vă luaţi cu mâinile de păr şi nu o să vă vină să credeţi că mii de lire… sunt, pur şi simplu, fumaţi.” Cei care vor să facă o probă… au nevoie doar de un pix şi de o hârtie… uneori rezultatul acestor calcule are efect în viaţa de zi cu zi. Cel puţin aşa s-a întâmplat în cazul Mariei…

„M-am enervat cumplit… cu banii ăştia adunaţi în cinci ani de zile, de când suntem aici, îmi luam o maşină sau mergeam în vacanţă în Cuba, unde ne dorim să ajungem. Asta m-a determinat să le arunc şi aşa am făcut. Mi-am luat pachetul plin şi l-am pus la gunoi. Soţul, văzându-mă aşa determinată, mi-a zis că renunţă şi el… a încercat, dar nu prea i-a ieşit. Încă mai fumează şi în prezent, nu la fel de mult ca în trecut, adică un pachet pe zi, dar tot mai pufăie unul la câteva zile. Chiar şi aşa, de un an de zile de când nu mai fumăm ca turcii… se simte foarte mult. Deja avem ceva bani puşi deoparte… de vacanţă”, povesteşte Maria despre cheltuiala sa cea mai mare.

———————————

„Imediat după ce am renunţat la fumat s-a văzut… la buzunar. Aveam în fiecare lună mai mulţi bani, după cheltuielile necesare cu chirie, facturi, transport şi mâncare… eu rămâneam şi cu 500 de lire în cont. Bani pe care am început să îi pun deoparte sau să îmi cumpăr ceva ce îmi doream foarte mult, dar ajungând în faţa vitrinei realizam că e prea scump… că nu îmi ajung banii, că las pe luna viitoare. Foarte mult a cântărit faptul că am renunţat la ţigări… erau bani cheltuiţi degeaba, de care te poţi bucura în alte feluri.”

Maria, 44 de ani

———————————

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!