Unirea, intre vorbe si tacere

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 29 ianuarie 2012

De ziua Unirii Principatelor Moldovei si Tarii Romanesti, distanta intre elita politica si societate a crescut imens. La Iasi, reprezentantii Puterii s-au aratat discreti sau nu s-au aratat deloc. Reactie fireasca, fiindca dorinta de dialog a oamenilor adunati pe strazi a ajuns, in aceste zile, la nivelul zero. Se pare ca, deocamdata, timpul dialogului e inlocuit cu cel al protestului-maraton, in ideea ca ceva tot iese. De fapt, intre vorba si tacere s-a instalat o relatie stranie. Foarte multa lume vorbeste si foarte multa lume tace in aceste doua saptamani de protest bucurestean. Vorbesc oameni care, de cativa ani sau de doua decenii, n-au indraznit sa-si scoata la iveala, public, necazurile. Vorbesc jurnalisti mai mult sau mai putin inspirati. Vorbesc politicieni care, acum, pot fi nervosi, stupizi, nedrepti, sariti de pe fix, fiindca, de data asta, da bine pe sticla. Nu doar se vorbeste asurzitor de mult, se si tipa pe masura. La tribuna Parlamentului, in fata camerelor de filmat, si, evident, in strada, se tipa cu frenezie si uneori cu justificare. E un protest al vocilor, care se intind pe cateva octave bune, dar, ce-i drept, in registrul minor.

Ca sa intram in registrul major ne-ar trebui si oarece vesti bune, ceea ce nu se poate. Mai ales ca vestile bune pentru unii sunt vesti proaste pentru ceilalti. Societatea e puternic polarizata, iar vocile, miile de voci care creeaza intreaga rumoare a protestului, incearca sa faca diferenta intre doleante, revendicari, jeluiri, amenintari, ordine, justificari, riscuri si lasitati. In acest timp, se tace, totusi, cu intensitate si cu incapatanare. Puterea, in marea ei majoritate, tace. O parte a presei tace si ea. Recentele proteste de la TVR arata tocmai o iritare crescanda fata de aceasta tacere. Sustinatorii loiali PDL sau, direct, presedintelui tac si ei. In spatiul rece creat de aceste taceri, in Piata Universitatii s-a creat un spatiu de democratie in care nu poti avea decat o singura opinie. Protestatarii care au incercat sa spuna ca nici alte regimuri n-ar fi fost mai breze s-au vazut luati la pumni, cu lozincile calcate in picioare.

Democratia strazii are nuante infinite. Ea arata intr-un fel la Londra, in alt fel la Chisinau si in cu totul alt fel la Bucuresti. La Bucuresti, daca nu esti de parerea general acceptata, o iei pe coaja oricat ai striga dupa libertatea exprimarii, prevazuta de Constitutie. Evident, toata aceasta separare dramatica este o supapa de evacuare a furiei mocnite si a frustrarilor reale. Lucrurile nu se mai pot petrece ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Iar tacerea va trebui, totusi, tradusa intr-o limba de circulatie – macar – nationala. Abia atunci vom putea vorbi de Unire.


Etichete: ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!