Urmăriți de ghinion, de căpușe și de furnici

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Utilităţi pe data 5 iulie 2016

uk_infestare insecte_capuse

Să locuiești într-o casă închiriată nu a fost niciodată ușor, mai ales pentru noi, românii, care am fost obișnuiți de mici cu ideea că a avea o casă a noastră este cel mai bine. Plecați la muncă peste hotare, această posibilitate pică din start, cel puțin pentru început. Prin urmare, rămâne în picioare varianta de a închiria o casă, sau două, sau trei… depinde de norocul fiecăruia. Cert este, susțin cei care locuiesc în Marea Britanie de câțiva ani, că aici îți găsești cu greu o locuință în care să ai parte de confortul dorit. De cele mai multe ori te lovești de probleme care te determină să iei din nou la rând agențiile imobiliare, în căutarea altei case. Când spunem „probleme” ne referim la conflicte cu vecinii, neînțelegeri cu proprietarul, divergențe cu ceilalți locatari sau… bătăi de cap date de alte „viețuitoare” aflate în locuința respectivă.

Patru tineri, care au venit în Anglia în urmă cu doi ani, au avut parte numai de experiențe neplăcute pe tărâmul britanic. Nu au întâmpinat probleme în găsirea unui loc de muncă, ci în găsirea unei locuințe, mai exact a uneia în care să se simtă bine.

 

Cum să dormi când la parter e chef mare?!

Prima încercare de a locui într-o casă închiriată s-a dovedit a fi un eșec total. De vină au fost „vecinii” gălăgioși și foarte mulți la număr.

Adrian, Brașov: „Când am venit din România, am apelat la un prieten să ne ajute să găsim o locuință. Eram două cupluri, venite la muncă, cu fără prea mari pretenții având în vedere banii destul de puțini pe care îi aveam în portofele. Nu puteam apela la o agenție imobiliară pentru că ne cereau documente pe care la început nu le aveam și, în plus, depozitul pe care îl percepeau era destul de mare. Așa că, ajutați de acel prieten, am închiriat un apartament cu două camere de la o persoană care, am aflat noi, administra casele unor proprietari englezi. Practic, oamenii nu au apelat la agenții pentru a-și găsi chiriași, ci lăsaseră această treabă în grija unei singure persoane. Când ne-am întâlnit cu acesta și am văzut apartamentul, ne-a spus că putem să îi dăm depozitul în două tranșe și că orice obiect de mobilier am avea nevoie ne va aduce. Era tot ce aveam noi nevoie la «început de drum» în UK.

Chiar în prima noapte aveam să aflăm că în disperarea noastră de a ne găsi o locuință nu am observat un detaliu foarte important: la parterul clădirii în care era apartamentul se afla un bar! Cinci luni am rezistat să stăm acolo, mai mult pentru că eram strânși cu ușa de datoriile pe care le făcusem la plecarea din țară. Nu ne puteam permite să căutăm o altă casă pentru că asta însemna cheltuieli suplimentare, iar noi nu stăteam prea bine cu banii și din cauză că eram încă la început, agenția la care ne înscrisesem nu ne trimitea la muncă mai mult de patru zile pe săptămână.”

—————————————

„Așa că, seară de seară, adormeam pe acordurile muzicii din bar, iar din când în când tresăream din cauza unui petrecăreț care țipa prin fața localului, adică fix sub geamul nostru.”

Adrian, Brașov

—————————————

 

„Alo, avem căpușe în casă!”

După cinci luni, Adrian împreună cu prietena lui Laura și cu celălalt cuplu și-au luat inima în dinți și au început să caute o nouă casă. Din păcate, nici a doua încercare nu s-a dovedit a fi una cu noroc pentru cei patru tineri români care s-au stabilit în Liverpool.

Laura, Brașov: „Dacă stau bine să mă gândesc, în a doua casă în care am locuit am avut probleme mai mari decât în prima. După o săptămână de la instalare, când în sfârșit terminasem de despachetat și eram foarte bucuroși de cum arată noua casă, am observat că avem niște pete roșii pe piele, iar în unele locuri se formaseră chiar niște bubițe. Primul gând a fost că ne-am intoxicat de la mâncare.

Am așteptat ca în zilele următoare să dispară, numai că am avut parte de o surpriză neplăcută: primele bubițe dădeau semne de vindecare, în timp ce în alte zone ale pielii ne apăruseră altele. Atunci ne-am dat seama că ne mușcase vreo vietate, ne gândeam noi la furnici. Am început să răscolim casa, ne-am uitat prin dulapuri, printre haine, sub mochetă și sub saltelele de pe paturi și am găsit cauza: niște insecte care semănau cu căpușele de pe la noi. Numai că nu ne venea să credem că aceste viețuitoare ar putea exista într-o casă. O simplă căutare pe forumurile destinate românilor din UK ne-a lămurit și am aflat că multe alte persoane s-au confruntat cu această problemă.

Atunci ne-am hotărât să îl sunăm pe cel de la care închiriasem casa și să-i spunem că vrem să ne mutăm. Când a aflat care este motivul pentru care nu mai vrem să locuim acolo, a încercat să ne explice că e o chestiune care se rezolvă repede, că tot ce avem de făcut este să ne căutăm un loc unde să locuim pentru vreo două săptămâni, după care putem să revenim fără probleme.”

—————————————

„Asigurările lui n-au contat pentru noi, în special când ne vedeam plini de mușcături. Tot ce ne doream era să plecăm cât mai repede din casa aia și să nu ne mai întoarcem niciodată acolo, ceea ce am și făcut.”

Laura, Brașov

—————————————

După această experiență de-a dreptul neplăcută, cele două cupluri au decis să închirieze două camere duble într-o casă în care mai locuiau și alte persoane. Nici statul la comun nu a fost unul confortabil, dar măcar au avut parte de liniște, iar de alți „locatari” nepoftiți nu s-a pus problema. După aproape un an, cei patru tineri au apelat la o agenție imobiliară pentru a găsi o casă în care să se mute. Nici de data aceasta norocul nu a fost de partea lor.

 

Furnicile: mici, dar prea multe

După ce au mai acumulat experiență în Anglia și au reușit să pună ceva bani de-o parte, cei patru români s-au decis să închirieze o casă de la o agenție de profil. Au ales această variantă și pentru că mulți cunoscuți, auzind pățaniile lor, le-au spus că numai apelând la specialiști poți închiria o locuință care să îți ofere confortul necesar.

Laura, Brașov: „Am trecut prin multe și cu agențiile imobiliare, ba nu închiriau casă cu două dormitoare la patru persoane, ba eram prea tineri, ba unii dintre noi eram fumători etc. Într-un final, am reușit să fim acceptați de o agenție care ne-a cerut o mulțime de documente, dar care, până la urmă, ne-a închiriat casa în care stăm în prezent. Este o locuință frumoasă, cu grădină, a fost parțial mobilată, iar chiria nu este foarte mare. Numai că nici aici nu putem sta liniștiți!”

—————————————

„Încă din primele zile am observat în bucătărie furnici. Am zis că suntem noi paranoici, că or fi doar una-două rătăcite, doar că pe zi ce trece, poate și pentru că acum găsesc și mâncare, apar tot mai multe. Oricum ar fi, din casa asta nu mai vrem să ne mutăm. O să cumpărăm soluții din magazine și sperăm să scăpăm de ele.”

Laura

—————————————

 

Românul se descurcă și singur

De teamă că li se va cere să părăsească locuința pentru o perioadă, tinerii nu au raportat acest incident agenției imobiliare.

Adrian, Brașov: „Marele avantaj al faptului că închiriezi o casă prin intermediul unei agenții imobiliare este că, pentru orice problemă ai avea, este suficient să dai un telefon, iar firma îți trimite un specialist la tine acasă. Noi nu am ales să facem asta tocmai pentru că avem acea experiență cu căpușele. Nu-i ușor să te muți cu toate bagajele dintr-o casă în alta, iar noi suntem sătui de mutări. Tocmai de asta am păstrat pentru noi problema cu furnicile și încercăm să o rezolvăm cum putem.”

Chiar dacă nu au raportat faptul că le-a fost „invadată” casa de furnici, reprezentanții agenției imobiliare tot au venit în locuința lor, pentru prima vizită, conform regulamentului. Norocul lor, spun tinerii, a fost că nu au văzut furnicile.

Laura, Brașov: „Când a venit angajata agenției să facă verificările, după o lună de la momentul în care am închiriat casa, am fost foarte stresați. Ne temeam să nu vadă furnicile, care își făceau din când în când apariția pe blatul din bucătărie sau pe masă. Norocul nostru a fost că femeia era axată mai mult să verifice instalațiile sanitare, prizele, întrerupătoarele și alte aspecte, mai puțin dacă avem sau nu furnici în casă.”

—————————————

„Am trecut cu bine de verificări, iar acum nu ne mai rămâne decât să vedem cum scăpăm de acești locatari mici, dar foarte mulți. Dacă soluțiile pe care le vom cumpăra din magazinele englezești nu vor da rezultate, o să apelăm la rude să ne trimită ceva din România.”

Laura

—————————————

Autor articol: Loredana Petrescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!