Veșnicia naționalei

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 19 iunie 2015

Dacă România ar fi câștigat meciul cu Irlanda de Nord, atunci prezența noastră la turneul final al Europenelor ar fi fost asigurată. Numai că nu a fost așa. Mai mult, beneficiind de victoria din Finlanda, Ungaria s-a apropiat la 2 puncte și va juca la Budapesta cu noi, iar hazardul numit “fotbal” ar putea aduce naționala în situația de a juca un meci de baraj pentru calificare. Și știm bine cum ne ies meciurile de baraj.

De fapt nu este vorba de hazard. România nu a arătat nimic. Nici măcar că are jucători decenți. A acoperit bine spațiile, deși de câteva ori putea primi foarte ușor gol, și aș spune că nu a contat deloc în atac. Desigur, aici am număra și abențele, doar că este trist să vezi că patru oameni determină o echipă. Ceea ce cred însă că a contat foarte mult este valoarea individuală a jucătorilor români, niște nimeni care uneori de-abia prind băncile de rezervă ale echipelor pe la care joacă în străinătate, și Puiu Iordănescu, antrenor care probabil încă se mai umezește când și-aduce aminte că a intrat pe teren în 1986. Cu o asemenea formație, atitudine și mentalitate, dacă ajungem la turneul final nu vom face decât act de prezență. În timpul acesta Feroe crește, Albania nu mai este o jucărie, și probabil că singura formație care se află cert sub noi este Gibraltar. România este o pană-n vânt, măcinată de nepriceperea federației și de interesele la nivel de selecție, iar cine o vrea la un turneu final aș spune că este masochist. Mai bine stă acasă și evită dezastrul. Ah, era să uităm: în timpul acesta SUA a trecut de Olanda cu 4-3, după ce a fost condusă cu 3-1.

Noi avem o vorbă care spune că veșnicia s-a născut la sat.

Stați calmi, este falsă. S-a născut de fapt la națională.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!